Aparthotel Augusta - pentru turiști cu simț practic, dar și cu simțul umorului

TIPĂREȘTE

După cum am promis de curând, completez însemnările despre călătoria la Barcelona cu câteva impresii despre Aparthotel Augusta. În ultima din călătoriile la Barcelona (primăvara trecută) am renunțat la hotel Azul, pentru că fixasem prea multe obiective de vizitat în timp scurt și preferam să am self-catering la hotel. Am ales hotelul pentru că era într-o zonă relativ cunoscută (Gracia/Carrer de Balmes) și cu acces la metrou, iar prețul mi s-a părut atractiv.

Am găsit locația nu cu prea mare ușurință, pentru că, la ieșirea de la metrou în Placa Molina, pe via Augusta, nu exista nici un indicator, iar harta tipărită de pe Google arăta hotelul în partea stângă – dar, după câteva rătăciri pe stradă, am găsit o localnică amabilă care ne-a direcționat în partea opusă. Și acolo era să ne rătăcim, deși este destul de simplu, prima la dreapta pe Carrer de Guillem Tell și din nou la dreapta, Carrer Lincoln. În fine, găsim hotelul și primim un apartament la etajul 3. La urcarea spre camere, prima nedumerire: hotelul nu are lift sau, mai bine zis, are liftul rezervat pentru personal. Pe parcurs mi-am exprimat nemulțumirea, mai ales că am avut și motive să călătoresc prea mult pe scările acelea acoperite cu o mochetă mai degrabă veche.

La intrare, am constatat că rezervasem un apartament cu două camere dar, spre supriza noastră (plăcută, bineînțeles), avea trei camere. Prima, sufrageria, în centrul apartamentului, după holișorul mic de la intrare, cu o dimensiune normală și cu tot mobilierul necesar (ca un apartament obișnuit): o masă cu scaune în partea dreaptă unde se putea lua masa, o canapea pentru relaxat/urmărit televizorul, o măsuță scundă de cafea. Din sufragerie, în dreapta, se intra în bucătărie (cămăruță separată): aici existau absolut toate instalațiile (plită, hotă, cuptor, frigider) și ustensilele de gătit – vase de mărime potrivită, tacâmuri, farfurii, cești, pahare etc. (mi-a plăcut că nu se “prefăcuseră” cu aceste dotări, nu le lipsea nimic).

Din sufragerie se intra într-un hol simbolic de unde se trecea spre baie (în față) și spre cele două intrări în dormitoare, unul mai mare în dreapta, cu două paturi twin, și unul în stânga (pe jumătatea celuilalt, cu un singur pat twin). Ambele camere aveau câte un dulap mare, clasic, cu trei uși (respectiv, două uși în camera mică), noptieră cu lampă la capătul patului, și o comodă suplimentară pe care se puteau monta bagaje și depozita haine sau accesorii.

În general îmi place ideea de apartament, mai ales pentru că este rar de găsit: o proporție foarte mare de hoteluri oferă doar camere standard & matrimoniale, de parcă familiile care călătoresc ar fi formate, toate, doar din doi soți. Se poate călători în toate variantele, cuplu cu copii (sau cu copii mai mari), cu un părinte/bunic, o soră/frate/prietenă de familie, este nevoie de apartamente și de dormitoare single – însă înțelegerea nevoilor reale ale clienților lasă de dorit la mulți hotelieri, când își proiectează afacerea.

Mobilierul apartamentului (ca și al întregului hotel), deși funcțional, era ușor “demodat”, în stilul de acum un sfert de secol. Instalațiile din baie erau obișnuite, cu o faianță fără personalitate, iar prosoapele erau de calitate medie. Corpurile de iluminat, deși plasate în punctele cheie (mi-a plăcut că nu neglijaseră veiozele și aplicele de perete, foarte necesare), aveau becuri destul de slabe, cu o intenție de economie evidentă. Paturile erau destul de confortabile, iar curățenia, satisfăcătoare. Clădirea era plasată la umbră, pe o străduță îngustă, iar primăvara era încă destul de răcoroasă, așa că era destul de rece în interior (și noaptea).

Ca avantaje ale hotelului, aș menționa raportul calitate-preț (avantajos pentru ce se oferă – apartament dotat complet) și plasarea destul de bună într-o zonă centrală a orașului (foarte liniștită, dar cu magazine la îndemână și un restaurant cu terasă în Placa Molina), lângă L6 de metrou, și accesul rapid atât spre sudul orașului (cu metroul) sau spre Parc Guell și nordul orașului (cu autobuzul sau pe jos).

Ca dezavantaje, în afară de ce am spus deja, voi completa cu povestea unei defecțiuni apărută duminică seara, când ne întorseserăm din oraș (foarte obosiți). După ce ne-am revenit și căutam ceva de mâncare în frigider, am observat că apa din rezervorul de la toaletă continuă să clipocească la nesfârșit... Ei, nu-i nimic, poate este un flotor din acela care nu se închide ermetic - și încerc să îl trag din nou (sistem din acela nesuferit, șnur de metal care se trage în sus), după care ascult să văd dacă s-au aranjat lucrurile... nu, nici vorbă. Deși nu mă pricep, dau capacul la o parte să văd ce se întâmplă: bazinul se umplea în continuare, iar apa nu se scurgea în partea de jos nicăieri! Nivelul creștea încet, dar sigur: în maxim o oră apa avea să se reverse în baie. Mă grăbesc pe scări jos la recepționeră: o persoană blondă, de vârstă medie, mai degrabă înaltă, în blugi. Înțelege vag engleză și la început pretinde că mi se pare. Insist și, când urcă în sfârșit, înțelege că problema era reală și trebuia remediată. Încearcă întâi, fără succes, să folosească o cheie universală pe care o aduce de jos. Apoi îmi spune că va suna pe instalatorul care repară de obicei, însă este duminică seara și nu știe dacă va răspunde (!). Avem noroc, omul îi răspunde și încearcă să ghideze reparația prin telefon (fără succes și de această dată). Într-un final, după încă vreun sfert de oră de tras de componente și asistență paralelă prin telefon, îmi spune că a reușit să închidă apa și, dacă nu mă supăr (în sensul că nu are nici sens să schimbăm camera, idee cu care sunt de acord), va veni instalatorul dimineață să repare. Îi spun că prefer să adorm imediat, oricum suntem obosiți, și îi voi da de veste când se poate face reparația dimineață (dimineața a venit într-adevăr, instalatorul și a rezolvat destul de repede). Oricum, cam straniu sistemul în care recepționera este lăsată să facă și pe instalatoarea, iar instalatorul „nu este sigur” că este disponibil tot timpul.

În rest (am citit și reviewul anterior despre hotel) nu am avut probleme nici cu Wi-fi-ul (mergea normal, nu extraordinar – dar a trebuit să fac și eu drumuri pe scări pentru că uitaseră să îmi dea parola) nici cu seiful din dormitor (cu acestea umblu destul de atent, ca să previn situații nedorite :)).

În fine, ca să nu lungesc prea mult acest review de cazare, Aparthotel Augusta este potrivit pentru turiștii cu familie extinsă sau care călătoresc în grup, care nu au cerințe de confort prea mari, preferă self-cateringul, și doresc să economisească bani pentru obiectivele de vizitat (prețul fiind avantajos).

---

VIZUALIZĂRI: 1588 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI