Casa Elena - Gura Humorului

TIPĂREȘTE

La o întrunire a marilor savanți și cercetători în ce privește luna și soarele, iau parte și două blonde. Blondele susțin că ele vor călători pe Soare, iar savanții obiectează:

Cercetător:

– Scumpa doamnă, temperatura Soarelui este mult prea puternică pentru a fi suportată…

Blonda:

– Și ce dacă? oricum așteptam să se facă noapte...

Se pare că ne aflăm într-un pericol pe care cam toată omenirea-l tratează cu suficiență: încălzirea globală.

Chestia asta nu e de bine, cum credeam io, că, dacă vine încălzirea globală scăp de facturi mari la gazele naturale, Marea Neagră o să devie un fel de Pacific, scoatem merii și punem bananieri, nu mai creștem găini ci maimuțe.

Eh, iete că cică nu-i așa: principalul efect al încălzirii globale este că se face frig. Nici asta nu-i așa de rău, m-am gândit, tot io: vine frigul, înseamnă că o să-nvățăm cu toții să mergem cu schiurile, nu mai creștem porci iar de Crăciun o să tăiem foci, Alpii nu or să mai fie vreo mare bortă-n cer ci o s-avem și noi Alpii noștri, plini de zăpadă și de pârtii de schi...

Am aprofundat ideea și am mai aflat că, dacă clima se încălzește, se topesc aisbergurile (ura, construim din nou Titanicul, că am eliminat cauza aducătoare de scufundare!), crește nivelul mării, se modifică desenul țărmurilor... păi, dacă-i așa, e bine, apar noi mări și oceane iar noi, ăștia de scriem pe AFA avem , din nou, ocazia de a face poze cu marea, cu valul, toate acestea doar pentru punctaje amețitoare PMA, care să ne aducă tot felul de avantaje, adică rente viagere, după cum se plâng, constant, niște (un) utilizatori... Chiar așa, culmea e că ăla de se plânge, constant, despre aceste avantaje beneficiază deja de o astfel de rentă. Și-atunci, ce-o vrea, bre?

Da, nu e deloc de râs cu încălzirea globală, fenomenul El Nino e aicea, lângă noi, stă la pândă și, exact când te bucuri că stai cu coasta la soare și te bronzezi, pac, năvălește peste tine și-ți hîțînă frumusețe de concediu, îmdelung și extrem de bine plănuit cu banii pe care i-ai făcut strîngând din buci un an de zile!

De-aia, zic: Cornele, pune mâna și te grăbește cu Slănicul, vine încălzirea globală și ne pomenim cu Marea Neagră la poalele Nemirei, unde, în loc de pârtii de schi vom avea pârtii de schi nautic! :D

Eu, prevăzător după cum mă știți, am ochit niște locuri și locații unde o să mă adăpostesc de fenomenul cu pricina: dacă e vorba de încălzire globală o să m-ascunz la Casa Elena, din Gura Humor.

Mie-mi place Bucovina, unde-i bine și frumos, lumea e de bun-simț, se mănâncă bine și, la o adică, dacă e să te ia dracul, ai o grămadă de mănăstiri unde să te ascunzi, deși, știți vorba, la o adică te ia dracul și din brațele popii.

Cum am găsit Casa Elena?

Relativ simplu, te uiți pe o grămadă de siteuri de turism, bagi acoloșa niște filtre, legat de numărul de stele-margarete de vrei să le aibă, numărul de camere, restaurant și alte condiții, din zona Bucovinei. Pentru că mai fusesem la Pensiunea Domnească, Casa Domnească, El Quatro Boutique Hotel, din zona Voronețului, am zis să-ncerc și aici.

Rezervare ușor, telefonic, fără garanții în avans.

Ce găsiți acoloșa?

Pensiunea Casa Elena Voroneț se găsește ușor: la vreo 3 km de Gura Humor, mergând spre Câmpulung Moldovenesc, se face o intersecție spre stânga, unde scrie că pe-acolo ajungi la Voroneț.

Booon, mergi pe acea stradă, treci de o cale ferată și continui drumul spre Voroneț. Ei, după ce intrați în Voroneț, mergeți cu băgare de seamă, undeva, pe dreapta se arată o reclamă care te convinge că, dacă virezi acolo, ajungi la Casa Elena. Eu așa am făcut și, a dracului coincidență, așa am pățit, am ajuns în curtea Pensiunii Casa Elena !

Parcările sunt îndestulătoare, dar noi am parcat, inițial, lângă o clădire unde ni s-a spus că este recepția.

Buuun, intrat în respectiva încăpere, spus cine suntem și de ce ne-au trimis părinții acolo. Nu, n-am fost mângâiați pe capete, doar ni s-au oferit camere. Nope, n-a trebuit să spunem cine mai știe ce parole, doar am dat boletinele, domnișoara aia s-a uitat la ele, apoi în niște hârțoage de-ale ei, ce-mi pasă mie,ne-a pusără să scriem niște hârtii cum că cine suntem și de ce și ni le-a dat, apoi, înapoi. Cât timp s-a uitat ea în buletinul meu, eu m-am uitat la ea. Ha, eu am fost cel câștigat !!! Am vrut să-i cer și eu numărul de telefon, ca să fie pe cinstite, ce, ea de ce mi-a citit buletinul dar, privirea nevestei m-a liniștit de așa avânt ! Deci, da, pe lângă altele , Bucovina are femei frumoase!

Am plecat spre locul respectiv, timp în care am observat că cineva chiar se îngrijea de locul respectiv: pensiunea este mare, are mai multe corpuri unde sunt cazați turiștii iar restaurantul este mare și încăpător, aleile sunt asfaltate, verdeață cu bun gust, întreținută. Mie mi-a plăcut!

Am ajuns în camera repartizată.

Uofff, tare mi-e greu să scriu despre așa ceva. Era o cameră mare, mai degrabă studio, adică, aveam un pat matrimonial, dublu și, în cealaltă latură, un altul, simplu. N-am înțeles de ce am primit așa ceva, m-am uitat, ușor intrigat la Adriana, ea mi-a spus că nu mai invitase pe nimeni! :D Sper că nu m-a mințit, de-aia , mai tot sejurul m-am făcut că dorm greu, să văz, la o adică...

Televizor, geamuri mari, hol larg și baie imensă. Frigider cu toate alea. Căldură, de care era nevoie, noi ajungând acolo în luna decembrie 2015, era, la liber ! Deci, microclimatul era asigurat, nu-mi pasă de El Nino ! Na, m-a luatără gura pe dinainte : în acea seară am avut parte și de prima zăpadă pe acel an, o să v-arăt poze.

Acces la wi-fi, conducta mare, încărca imediat, semnalul venea ca pe țeavă!

Să nu mă puneți să povestesc ce culoare aveau draperiile, verde, nah, că nu vă spui, neam!

După ce ne-am și anume cazat, am ieșit să vedem alte și alte dotări ale pensiunii: deci, da, ca moldoveni ce ne aflam, am vrut să vedem unde, ce și cât costă să mâncăm.

Restaurantul are două saloane largi, al doilea din ele chiar etajat, deci, imposibil să nu găsești masă pentru grupul care eram.

Am comandat fiecare ce-a vrut pipota lui, am fost serviți relativ repede și bine, mai ales că nu eram chiar singurei acolo.

Ca de obicei, bucătăria bucovineană dă recital, chiar dacă am cerut și celebra, pentru noi,românii, ciorbă de burtă. Dar, las'că nici cu pârjoalele lor nu mi-e rușine!

Vinul, ca vinul dar, musai, luați o țuică de-a casei, printre altele te ajută să nu vorbești aiurea câteva secunde, până-ți recâștigi răsuflarea. Ei, din acel moment aveți și o frumoasă culoare-n obraji, care denotă înveselirea sufletului.Și, o ușoară amorțeală bucală, cam cât să-ți scoață 32 de de dinți.

Cât am stat de-am crăpat în noi, afară s-a pus pe nins. Habar n-aveți ce poate natura să facă în vreo oră jumate, o să v-arăt poze! Culmea e că intrasem pe vreme chiar caldă în restaurant și, când am ieșit din nou afară - eram ocupați de eschimoși! Am aflat apoi că nu erau eschimoși ci angajați ai pensiunii din cei care încercau să facă pârtie. Așa că, ați văzut, încălzirea globală își face de cap! La noi în țară, da?!

Ce mai poți face aici, e relativ simplu: ești în Voroneț, deci, obligatoriu, vizită la mănăstire.Sunt vreo doi km până la respectiva locație, mers pe jos, la pas, căscat gura, fetele discutat și bârfit, noi, băieții căscat ochii la alte fete de treceau pe drum. Doar văzut, nu pus mâna !

Apoi, caști gura pe la târgul amenajat acolo, dar, nimic deosebit, tot ”made in china”... Mai mergi prin Gura Humor sau, cazul nostru, vreo treij'de kilometri mai sus, la Câmpulung Moldovenesc: Muzeul Lemnului sau, și mai sus, Vatra Dornei.

Adică, vreau io să spui că am fixat Casa Elena ca un Cartier General de unde-am năpădit apoi prin zonă.

Vorbind despre bani, prețuri decente, 180 de lei camera/noapte, mic dejun inclus, bufet suedez, restul, menu a la carte, mănânci ce comanzi sau, ce poți fura de la ăilalți de-au comandat și nu-s atenți!

Mașinile au stat bine, mersi,parcare mare, luminată, nu ai probleme din niciun punct de vedere.

Dacă aș recomanda și altora: evident, DA! Nu, nu țip, arăt ce mult cred în această recomandare, faceți bine și băgați-mă-n seamă ! Iar dacă nu v-o plăcea, asta e, ați avut ghinion!

Hai, nu fiți supărați pe mine, nu vă iau la mișto. Uite, vă spui un banc cu polițiști, să vă treacă :

Un polițist vine acasă, după tura de noapte, cu un TV ultimul model, diagonală imensă, nou-nouț.

Nevastă-sa, speriată, îl ia la rost:

- Băi, de unde-ai luat televizorul ăsta, nu cumva l-ai furat?

- Nu, mamă, cum să-l fur, l-am câștigat la matematică!

- Ce matematică, mincinosule, tu habar n-ai de așa ceva!

- Ba da, stai să vezi, la secție au făcut un concurs de matematică, cu premii. Ne-au întrebat cât fac 5x3 iar eu, cu ”17” am ieșit pe locul al II-lea și am primit televizorul.

Haidi, pa!

Web, gata, mi-am revenit, te rog, pune și melodia asta: youtube, mi-am câștigat admiratori ai stilului! Nu uitați, nu de mamă, e moartă! :D

---

VIZUALIZĂRI: 1985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI