Vinales

TIPĂREȘTE

Dacă mergi în Cuba trebuie să vezi cum se meșterește un trabuc, iar locul cel mai bun nu poate fi decât în zona unde crește cel mai bun tutun din lume.

Vorbim de partea de vest a insulei care abundă de frumuseți naturale rare: recifuri de coral, peșteri, cascade, plantații de cafea, însă cea mai importantă resursă sunt plantațiile de tutun care se spune că au cea mai bună frunză de tutun din lume.

Având doar o zi la dispoziție, noi am ales o excursie organizată de o agenție de turism. Zona însă poate fi vizitată în mai multe feluri.

Excursie organizată de agenție de turism – această variantă este bună când nu ai mult timp la dispoziție sau nu cunoști zona.

Poți închiria o mașină – îți oferă libertate. Poți vizita ce-ți dorești și poți zăbovi cât vrei, însă trebuie să ai o idee despre zonă și ce poți vizita. Nu uita că nu sunt foarte multe indicatoare.

Poți lua autobuzul – această variantă este perfectă dacă planuiești să-ți petreci câteva zile aici. Ajungi cu autobuzul, te cazezi în casa unui localnic iar locurile pot fi explorate cu bicicleta, călare sau pur și simplu la picior. Avantajul este că vei putea simți cel mai bine această zonă care este diferită de restul Cubei.

Excursia noastră a costat 59 Eur și a inclus vizitarea unei fabrici care produce o băutură locală, vizitarea Peșterii Indianului, ferma de tutun al unui localnic, un loc de unde poți admira frumusețile zonei de la înălțime și bineînteles prânzul.

În trei ore ajungem, iar peisajul se schimbă dramatic, eram înconjurați de munți nu foarte înalți cu vârfuri rotunjite. Foarte interesanți. Aceștia se numesc Magotes.

Prima oprire este la o fabrică care produce o băutură locală numită Guayabita del Pinar. Iar când zic fabrică mă refer la trei camere: una cu un echipament de îmbuteliat, o cameră de învechire și un punct de desfacere. Deci foarte mică și rudimentară.

Guayabita del Pinar este un lichior local care nu prea poate fi clasificat nici ca rom, nici ca whiskey. Însă notorietatea sa a depășit granițele Cubei.

Apariția licorii se leagă de perioada colonială când în zonă s-au stabilit câteva familii de spanioli, cultivatori de tutun. Iar ei obișnuiau să bea ceva spirtos de dimineață. Cu timpul au adăugat fructul micuț al unui pom care crește în zonă, fruct numit guayabita… așa a ieșit faimoasa băutură.

Nu am avut o zonă de degustare și sincer vorbind la cum am văzut că se spălau sticlele și se îmbuteliau, nici nu am fost tentată să încerc. Dar este una dintre multele fabrici din zonă, iar cum toată lumea laudă această bautură, bănuiesc că este bună.

Următoarea oprire a fost într-un loc minunat.

Restaurantul era chiar lângă peretele pictat al unuia dintre micuții munți. Peisajul era de o frumusețe rară, însă mâncarea nu ne-a impresionat prea mult.

Înconjurat de munți rotunzi, Vinales este un mic orășel întins de-a lungul străzii principale, cu case tipic cubaneze, care au o mică terasă în față, unde tronează faimoasele fotolii balansoar.

O altă atracție a zonei este Peștera indianului. Sunt foarte multe peșteri în zonă, unele transformate chiar în baruri. Prima parte a peșterei am parcurs-o la picior până la un râu subteran, unde ne aștepta o barcă care ne-a traversat peștera până la suprafață.

După aceea am mers la ferma unui localnic producător de tutun. Din păcate, acum era perioada de plantare a tutunului și nu am avut ocazia să vedem plantațiile în adevărată lor spendoare, dar ne-am putut face o idee. Fermierul ne-a arătat cum se face un trabuc autentic. Mi-ar fi plăcut să pot încerca și eu să-l confecționez chiar dacă nu ar fi ieșit nimic.

Cum se face un trabuc

Din planta de tutun se vor alege frunze, doar până când aceasta înflorește. După înflorire nu mai este bună. Frunzele cele mai tinere fiind mai elastice se vor folosi pentru a înveli trabucul. Restul frunzelor mature se vor împături și vor forma interiorul trabucului.

Bineînteles, că vorbim de o artă și fiecare fermier are secretele lui, însă în principiu vor trebui respectate câteva reguli

-Frunza trebuie să fie uscată perfect, însă fără a fi prea casantă. Atunci trabucul este prea uscat. Cubanezii folosesc hambare cu formă specifică, niciodată în aer liber.

-Trabucul trebuie să fie făcut din frunze întregi, fără nervura principală.

-Când este aprins acesta trebuie să ardă egal pe toată suprafața sa.

Pentru aromele atât de apreciate de cunoscători, frunzele trebuiesc fermentate împreuna cu rom, miere, scorțișoară sau alte esențe.

După fermă, am mers mai departe și ne-am îndreptat către un punct de belvedere de unde se vedea foarte bine zona.

În toată această călătorie am avut un ghid care a fost foarte prezent. Pentru ghizii din Cuba bacșisul este foarte important, având în vedere că salariul lor este undeva între 20-50 Eur.

Așa că fiecare dintre ei vor face tot posibilul că tu să te simți bine. Fiecare are însă tehnica lui. Ghidul nostru pentru Vinales era foarte empatic și afectuos.

1. Trebuie să vezi cum se fabrică un trabuc

Nu poți veni în Vinales fără să vezi cum se fabrică faimosul trabuc de Cuba. Procesul este foarte interesant.

2. Încearcă un trabuc pe terasa unei case tradiționale alaturi de un mojito.

3. Vizitează peștera indianului

Este interesant să te plimbi pe un râu subteran care te scoate afară printr-o crăpătura a muntelui

4. Călărește

Dacă ești iubitor de echitație, aici este locul cel mai bun să călărești. Într-o zonă rurală printre plantațiile de tutun și cafea. Poți închiria un cal cu 10 EUR/oră de aproape oriunde

5. Mergi la o cascadă

Cascada Soroa este la 90 de km de Vinales și are peste 20 m înalțime. În zilele călduroase te poți răcori în apele cascadei cu o Pina Colada preparată chiar de localnici.

6. Încearcă sucul de trestie

În foarte multe locuri poți găsi prese pentru obținerea sucului de trestie.

---

VIZUALIZĂRI: 2433 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI