Prin Europa... cu copiii

@Kali79: Zuper-interesant

Printre "staţiile" de mai sus sunt unele care ar merita cu prisosinţă o detaliere sub forma unui "review dedicat", distinct. Dacă nu cumva toate -- ăăă... excluzând prima/ultima = "Acasă". Poate

@Kali79: vai de capul meu, ce curaj la drum cu toata trupa... ati ajuns pana in Olanda la Giethoorn -ul meu iubit, in iulie eram acolo... felicitari pentru concediu... sa ne povestiti pe indelete toata aventura minutios planificata, pe etape, țară cu țară... voi fi pe fază.

@Kali79: Felicitări pentru curajul de a pleca la drum cu patru copii, pentru modul în care aţi planificat vacanţa şi atenţia la detalii şi la nevoile celor mici şi mari, şi nu în ultimul rând pentru traseu şi modul în care ai conceput acest review.

Am depăşit de mult perioada când aveam copil mic, însă îmi amintesc de prima noastră vacanţă-circuit prin România (1988) cu fiul nostru, atunci în vârstă de 8 ani. Posibilităţile de distracţie pentru copii erau atunci mult mai limitate, dar ne-am străduit să alternăm vizitele la obiectivele specifice turismului cultural (unde am putut să-i "predăm" câteva lecţii de istorie) cu cele mai amuzante (pentru el), de genul unor opriri pe malul lacurilor şi râurilor pentru o bălăceală şi un grătar la iarbă verde sau un joc de biliard la hotel. La fel ca voi, am făcut toate rezervările hoteliere din timp, pentru că atunci când eşti cu un copil după tine nu e cazul să rişti. Fiind în 1988, în perioada cea mai neagră a epocii Ceauşescu, marea problemă a fost mâncarea şi combustibilul: am plecat cu portbagajele pline cu frigidere de voiaj şi canistre de benzină.

Aştept din partea ta şi reviewuri detaliate ale locurilor vizitate. Până atunci, felicitări din nou!

@Kali79: Uau! Sunteti niste eroi! Sa plecati la asemenea drum cu 4 "bucati"!!! Va admir sincer si va invidiez, in acelasi timp. Noi avem doar 2 copii (acum destul de rasariti) si, atunci cand erau mai micuti, ne-am propus sa-i luam in excursii "de rupt picioarele" doar incepand de la varsta cand si-ar fi exprimat ei insisi aceasta dorinta. Pt fiica noastra, varsta a fost 12 ani, cand am petrecut o saptamana la Barcelona. Fratele ei avea pe atunci 7 ani si a cam suferit ca a fost lasat la vatra, dar i-am explicat ca nu mergem la balaceala si facut castele de nisip (desi un pic l-am mintit) si a parut ca intelege. "Dar pe mine cand ma luati?" "Cand mai cresti putin..." "La 10 ani ma luati?" "Ok, la 10 ani!"

La mai putin de o luna dupa ce a implinit 10 ani ne-am tinut de cuvant si am mers cu totii la Targul de Craciun, la Viena. Apoi in alte si alte excursii... Din pacate, pe la 14 ani deja nu mai dorea sa mearga cu noi (dar a mers oarecum fortat in sejurul din Croatia, ca facusem rezervarile pt 4 persoane si nu le mai puteam contramanda)... Am negociat cu el doar pt iesirile de Pasti si de Craciun. Fata insa e bucuroasa oricand s-o luam cu noi. Asa ca... bucurati-va de a fi impreuna acum, cat sunt mici si le place si lor acest lucru!

@webmasterX: Multumesc!

Voi incerca, in limita timpului disponibil. Sper sa nu ma prinda urmatoarea vacanta

@mireille: Multumim!

Da, bine ca ne-am gasit asa nebuni si cu dor de duca!

Iubesc Olanda si m-am bucurat ca si copiilor le-a placut. In felul asta nu ma voi mai simti atat de vinovata data viitoare cand o vom vizita (visam sa ajungem in 2, cu masina... candva...)

@Carmen Ion: Multumesc!

Ce frumos! Uite, asta curaj! Acum e mult mai simplu de organizat si de jonglat cu toate!

@crismis: Eiiiii... daca nu as fi stiut ca ma pot baza pe ei, cat de cat, probabil ca nu m-as fi incumetat.

Copiii, la randul lor, au inteles ca nu e loc de mofturi si ca ne ajuta colaborand si uite ca deja planificam a doua vacanta de genul asta.

Sunt constienta ca va veni si timpul cand nu vor mai dori sa vina cu noi. Sincer, faptul ca o vacanta de genul asta le-ar fi marcat copilaria si le-ar fi oferit amintiri de neegalat, a fost una dintre motivatiile noastre.

@Kali79: Ai perfecta dreptate! Experiente de acest gen ii vor modela pt totdeauna. In bine.

Mișto! Pare că v-ați distrat pe cinste!

Am făcut și noi o ispravă din asta, dar numai 17 zile, și cu numai un copil (de 4 ani), acu 10 ani. București - Barcelona și retur.

Obiectivele de pe traseu tot așa le-am ales: ce ar fi interesant pentru un copil? Grădini zoologice, parcuri de distracții, acvarii, plaje, peșteri etc. Unde „interesant pentru copil” se traduce prin „să își umple timpul în mod plăcut/să se distreze”, pentru că de la vîrsta aia nu mai ține minte mare lucru (deși sigur o asemenea experiență se sedimentează undeva, cu ceva efecte pe viitor).

Îmi sună cunoscut faza cu „dulapul de medicamente”. La noi era o geantă de pînză, împuținată deja din a 3-a zi de vacanță, după ce am trecut eu cu o roată de la mașină peste un colț al ei, în cadrul unor manevre de parcare, și am spart o sticluță cu nuștiuce sirop, năclăind cu prilejul ăsta și restul flacoanelor, de a trebuit să spălăm tot conținutul genții plus geanta însăși.

Și tot așa, cu peripeții, am bătut juma de Europă, la dus prin Germania, la întors prin Italia. Cazări am luat printr-o agenție, după ce am stabilit traseul, așa că pregătirile au durat numai vreo 7 zile, pentru că internetul nu era de prea mare ajutor, l-am folosit numai pentru niște adrese și telefoane de hoteluri de pe autostrăzi, pentru zilele în care nu rezervasem nimic.

Să nu mai zic de „entuziasmul” copilului, care, la primul obiectiv, Zoo Viena, după 5 minute de la intrare, placidă, a cerut acasă (adică la hotel), unde voia să coloreze la măsuța din cameră. Ei îi plăcuse să meargă mult cu mașina și faptul că stătea la hotel. Peste 2 zile, la Legoland, la fel, au impresionat-o doar modelele de orașe în miniatură, și abia distracția cu stropit cu apă de la pirați a declanșat pofta de aventură. Dar după ceva vreme „s-a rodat” și a început să îi placă și ideea de vizitare, mai ales că era variată, zilnic alte locuri.

Felicitari pentru articol, pentru curajul de a pleca la drum si pentru acest circuit foarte interesant.

Si noi suntem adeptii acestui tip de vacanta, o vacanta bine pregatita, in care sa vezi cat mai multe locuri.

Pentru mine personal munca de documentare reprezinta o placere, la fel si sofatul. Bag de seama ca la fel este si pentru tine.

Chiar daca acum, cei mici nu realizeaza, vor ramane amintirile din locurile vizitate si astfel peste ani ei isi vor cheltui banii in cel mai util mod posibil, calatorind si cunoscand locuri, obiceiuri, traditii noi.

Sau intr-un cuvant: frumosul.

Voi urmari si eu cu placere miniserialul care se anunta.

@abancor: Da, chiar a fost " once in a lifetime ". Nu stiu daca vom mai repeta traseul vreodata insa tind sa cred ca nu; sunt atatea locuri de vazut!

Hm... cand am citit prima data - pe diagonala - ca vi s-au imputinat medicamentele din a 3-a zi, instant m-a dus gandul la vreo boala, ceva, insa apoi m-am calmat si mi-am amintit amuzata ca si noua ni s-a intamplat ceva de genul... si nu numai 1 data... Nu in cazul de fata, totusi.

Cu perceptia copiilor de varsta mica ne-am lovit si noi cand am fost prima data cu ei la Disneyland - iar aici ma refer doar la cei mari, care aveau pe-atunci aprox. 5 ani 1/2. Totul ok in parc, nimic de comentat... pana cand am ajuns la faza cu " hai sa le aratam putin Parisul... sigur o sa le placa! ".

Boooon, ajunsi in fata turnului Eiffel, dupa ce au studiat putin problema si au constatat ca, desi se urca cu liftul, nu se coboara cu trenuletul in mare viteza (gen roller coaster), s-au aratat complet dezinteresati deci am sarit obiectivul. Muuuult mai mult succes l-a avut tipu' cu baloanele de sapun ce-si facea treaba putin mai incolo.

Apoi, sa luam vaporasul pe Sena, zic... copii mici, picioare mici, chef de plimbare - ioc... ni s-a parut o idee buna. Si, apoi, noi nu ne lasasem niciodata convinsi, pana atunci, de plimbarea asta pe apa.

Totul a decurs dupa acelasi tipar: uitat, studiat, uitat, studiat dupa care vine intrebarea: " da' cascada? Unde e cascada? ". Evident ca dupa ce au aflat ca nu-i un vapor prea grozav, s-au culcat amandoi iar noi am ramas sa ne bucuram in liniste de plimbarea pe " Xena " - varianta de la 5 ani - pe care nici nu ne-o dorisem.

De atunci mi-am promis ca nu mai fac din astea! Am prins curaj sa facem circuitul asta in momentul in care am ajuns la mare si cel mai dificil dintre boboci nu a mai cerut acasa dupa 2 zile.

... Iar cu amintirile, ai dreptate! Ei nu mai tin minte nimic de la varsta aia insa se pot intretine artificial cu filmulete si fotografii, punandu-le la dispozitie, pe tableta personala.

@marius gaudi:

Ai intuit foarte bine, pentru mine partea cu documentarea e la fel de placuta ca vacanta in sine. Din momentul in care s-au pus in miscare rotile masinii, parca intrevad si sfarsitul vacantei (nah... tot inceputul are si un sfarsit!); parca nu vreau sa inceapa ca sa nu se termine Silly, nu? .

... Insa, cat e vorba numai de cercetare, simpla anticipare a ceea ce urmeaza imi da aripi!

Unul dintre scopurile noastre a fost, intr-adevar, sa le cultivam gustul pentru calatorii - de mici - iar apoi, pe termen lung, sa le deschidem orizontul asa incat, cand 'or fi mari, sa aleaga in cunostinta de cauza.

Timp sa avem... si disponibilitate, ca dorinta este - chiar prea multa!

Multumesc pentru interes!

@Kali79: Un articol "wow" si de fapt nu articolul in sine este wow ci voi parintii. Ce pot spune, eu ma laud doar cu 2 baieti, care insa se "incapataneaza" sa mearga cu noi in concediu, si asta pentru ca am reusit sa il facem sa fie placut, am imbinat varsta lor cu varsta noastra. Ce-i drept la un moment dat ma cam gandesc ca poate s-or plictisi si astfel sa vedem si noi lucruri doar pentru noi, insa de curand cel mare mi-a spus ca poate anul acesta facem un traseu prin tara, asa ca inca n-am scapat .

Glumesc fireste, faptul ca vor inca sa mearga cu noi asta inseamna ca inca nu suntem chiar asa de plictisitori.

Isi propun sa mearga si singuri, anul trecut au mers amandoi la Port Aventura singuri, pentru cel mic (are 16 ani) fiind prima data cand pleca fara noi ca a ramas fara glas cand i-am propus asta.

Cel mare ca sa glumim putin este materialist, ne-a servit ca justificare mersul cu noi "Ce, strica doua distractii? "

Asadar o buna lectie de viata pe care ne-o servesti aici tuturor iar cei care au copii mai micuti ar trebui sa ia aminte, sa ne bucuram cat mai mult sa-i avem in preajma si sa petrecem cat mai mult timp alaturi de ei bucurandu-ne de fiecare zambet al lor.

Felicitari, votat cu foarte mare drag.

@mishu: Nu se stie ce ne ofera viitorul nici noua. Imi convin ambele situatii: si cea in care sa mergem doar in doi si cea cu insotitori minori. Ce nu mi-ar conveni e sa constat ca am pierdut trenul si ca e prea tarziu sa ma bucur de copii.

Acum, sa fiu sincera, mi-am facut un target sa prind " anii de aur " adica cei de pensie, de crescut nepoti si de plimbari in pantaloni pastel.

Adica, cumva, si noi speram sa scapam la un moment dat.

M-ai pus pe ganduri. Oare eu ii voi lasa vreodata singuri la distractie?! Nu de frica da' ma gandesc cum as putea sa ratez asa ceva?! Hmmmm... astept pana-mi vor creste suficient bobocii si anunt de voi mai fi pe-aici.

Multumesc, multumesc!

@Kali79: Buna ziua,

Felicitari pentru curajul de a pleca intr-o asemenea calatorie. Ne dorim mult sa facem si noi asta cu copiii dar nu stim care e varsta potrivita (acum au 2,5 respectiv 9 ani). Nu am inteles din text... cati ani au copiii dvs? Si inca o intrebare... am inteles bine oare... bugetul calatoriei a fost de 15.000 (cincisprezece mii de euro???)

@crisanais: Multumim!

Anul trecut, am plecat la drum cu doi copii de 7 ani si doi de 11 ani.

In privinta voastra, copilutz de 3 ani mi se pare cam mic pentru o asemenea excursie; pt. cel de 9 ani, e ok din punctul meu de vedere.

Da, bugetul este corect si suficient pentru 6 persoane, timp de 1 luna, cu totul inclus. Pare mult, insa si pe noi ne-a surprins, in momentul planificarii, cand am constatat ca numai biletele de intrare la toate obiectivele pe care ni le-am propus sa le facem, au fost 4500 euro.

@Kali79: Multumesc frumos! Spor la calatorit!!!