Grădinile și Muzeele Vaticanului

TIPĂREȘTE

O vizită la Vatican este, fără îndoială, o călătorie necesară pentru orice om. Semnificația pe care o are Vaticanul în lumea creștină, concentrația de valori culturale universale, pe care o întâlnești aici, influența pe care acesta o are în viața socială contemporană, nu mai trebuie demonstrate.

După cum se știe, acest oraș stat este situat în inima Romei, având o suprafață de numai 0,44 km pătrați și doar 800-900 de locuitori, foarte puțini locuind efectiv pe teritoriul său. Este organizat ca stat monahal, eclesiastic și sacerdotal și este condus de către Papă, care este reprezentantul puterii legislatice, executive și judecătorești. Securitatea acestuia este asigurata de Garda Elvețiana Papală, care a fost fondată de Papa Iulius II în ianuarie 1506 și, de atunci, membrii ei serversc ca gărzi de corp, în timp ce treburile politienești sunt asigurate de Corpo della Gendarmeria, care este responsabilă pentru liniștea publică, aplicarea legii, controlul traficului și investigații.  

Toate aceste informații le puteți obține foarte ușor, în condițiile numeroaselor surse de informații, care există în prezent. Vă împărtășesc însă experiența mea în vizitarea Vatican-ului, pentru mine, un moment important al vieții, iar pentru voi, posibil, o lectură plăcută sau o sursă de idei practice, în eventualitatea vizitării acestui obiectiv.

Ne-am planificat vizita cu mult timp înainte, fiindcă, se știe, indiferent de anotimp, aici vin zilnic mii de oameni, din toate colțurile lumii. Ne-am procurat bilete online, fiindcă, unori, cozile pentru achiziționarea lor sunt kilometrice, și n-am vrut să riscăm. Conform posibilătăților de rezervare a biletelor, pe care le-am avut, într-una din zile am vizitat Grădinile Vatican-ului, iar în cealaltă, Muzeul Vatican-ului.

Grădinile Vaticanului

Vizitarea Grădinilor a început în jurul orei 9.30, într-o splendidă zi de primăvară (2016), după ce ne-am strecurat printre numeroasele grupuri organizate. Am primit, în prețul biletului, audio-guide-uri, pentru limba engleză, așa cum am optat. Ghidul nostru, pentru că vizita se face numai ghidat, era un profesor american tânăr, care avea o bursă la Vatican, înalt, bălan și jovial, care nu ne-a scăpat din vedere nicio clipă, numărându-ne în permanență. Noi am vizitat grădinile pe jos, iar plimbarea durează cam două ore. Există și posibilitatea vizitării cu un fel de minicar, pentru cei care doresc.

În grupul nostru nu erau mai mult de douzeci de persoane, câteva din România noastră dragă, care, spre nedumerirea mea, evitau să vorbească românește în prezența noastră, parcă erau în clandestinitate. Mi s-a părut jenant.

Grădinile ocupă circa 2/3 din suprafața orașului și sunt amenajate etajat, urmând terenul în pantă.

În funcție de stilul în care au fost concepute deosebim:Grădina Engleză, Grădina Franceză, Grădina Italiană. Toate acestea au ca notă comună o colecție de arbori și arbuști, precum și de flori, aduse din toate colțurile lumii, astfel orânduite ca să creeze frumosul și armonia.

De asemenea, din grădini nu lipsesc fântânile și câteva construcții, adăgate de-a lungul anilor de pontifii care s-au succedat aici.

De o frumusețe aparte este Fântâna Vulturului, situată între Grădina Franceză și cea Engleză. construită de Papa Paul al-V-lea, în sec. al XVII-lea, pentru a celebra aducerea apei la Vatican prin Apeductul Aqua Paola, Concepută de către Vesanzio, această fântână este o glorificare a apei (oare nu toate fântânile fac asta?), care șiroiește pe stânci, țâșnește de unde nu te aștepți, susură în izvorașe, pentru a se odihni, în final, într-un frumos bazin. Deasupra stâncilor tronează un vultur, blazonul familiei Borghese, din care făcea parte papa.

 Grădina Franceză a fost amenajată în onoarea Papei Leon al XIII-lea, ultimul papă din

secolul al XIX-lea. Straturi frumos aliniate, arcade cu trandafiri și două fântâni numite Delle Siene (Sirenele).

Grădina Italiană este concepută în stil renascentist, având un desen geometric din buxus, a cărui frumusețe poate fi remarcată cu ușurință. În jurul labirintului verde sunt arbori impunători, cedrii libanezi, pini din specii diferite.

Grădina Engleză cuprinde un amestec de arbori și tufe, statui, poteci, având aspect de pădure, penru a crea cât mai mult impresia de.

În grădini sunt și multe grote artificiale, cum ar fi Grotta Madonei din Lourdes, amenajată după originalul din Franța.

Având aspectul unui templu, flancată de două turnuri, cu apa țâșnind din gura unor dragoni, Fântâna Sacrificiului este, de asemenea, un punct de atracție. Personal mi s-a părut o disproporție între partea de zidărie și cea acvatică propriu-zisă, dar prestanța ei este dată și de ideea care îi stă la bază, precum și de patina istoriei.

O prezență inedită în acest spațiu verde este Turnul Radio, de unde celebrul inventator, Marconi, a făcut prima sa transmisie radio, încurajat fiind de Papa Pius al XI-lea.

Mi-a plăcut în mod deosebit rocăria, amenajată de-a lungul unei alei de 100 m, dispunând de o colecție minunată de cactuși și plante de stâncărie.

Oriunde te-ai afla în această grădină zărești cupola impozantă a Bazilicii San Pietro, de la care nu poți să-ți iei privirea.

Muzeele Vaticanului

Când spunem „ muzeu ” ne gândim la un spațiu în care sunt expuse piese sau lucrări care au semnificație culturală sau istorică (motiv pentru care sunt și păstrate) și, în același timp, un loc liniștit, unde efectiv poți să admiri sau chiar să meditezi, pornind de la anumite reperezentări sau teme, specifice lucrărilor prezentate.

Marile muzee ale lumiii au încetat să mai fie niște oaze de liniște și reflecție, datorită exodului turistic caracteristic epocii noastre. Nici nu-mi trece prin cap să mă gândesc la restricționarea (în vreun fel) accesului celor interesați la contactul direct cu marile capodopere ale lumii, mai ales că implică cheltuieli foarte mari, de cele mai multe ori. Mă gândesc doar la conceperea unor programe de vizitare care să asigure confortul receptării operei de artă, să repună în termeni corecți contactul dintre exponat și privitor.

Desigur, aceste idei sunt generate de experiența, relativ recentă (primavara lui 2016), a vizitării Muzeelor Vaticanului, obiectiv pe care ni l-am propus de foarte multă vreme. Procurarea biletelor online nu este decât un aspect al facilitării accesului în acest muzeu, pentru că, odată periplul început, trebuie să faci față puhoiului de oameni care se revarsă pe coridoarele înguste, astfel încât te trezesti antrenat într-un șuvoi viu, care te poartă cu el, răpindu-ți și cea mai mică fărâmă de intimitate. Poți, dacă ai tărie, să te ancorezi lângă o lucrare și nu pleci până nu te-ai săturat să o privești, dar tot e greu să nu te lași tulburat de valurile de oameni curioși sau nu, interesați sau nu, obosiți sau nu, încordați sau destinși etc...

Am ratat vizita la Muzeele Vaticanului? Hotărât, nu. Doar că am suferit de lipsa totală de intimitate în savurarea operei de artă, de liniștea specifică unui muzeu.

Să pornim însă de la ideea că amenajarea și deschiderea unui muzeu reprezintă un act de mare generozitate și să ne gândim la faptul că doi papi din sec. al XVIII- lea, Clement al XIV-lea și Pius al VI-lea, au făcut posibil acest lucru pentru prima dată. Muzeul Pio-Clementino poartă numele acestor papi și cuprinde numeroase săli tematice și colecții de mare valoare: Sala Busturilor (sculpturi înfățișând împărați romani sau personaje legendare) Holul Animalelor, Galeria Statuilor, Holul Muzelor, Holul Rotund (unde există o statuie în bronz aurit a lui Hercule), Holul Crucii Grecești (unde se află Sarcofagele Elenei și Constanței, mama și fiica Împăratului Constantin cel Mare), Holul Carelor de Luptă, Galeria Candelabrelor.

Mi-a plăcut în mod cu totul deosebit Holul Rotund, conceput ca un Pantheon, cu coloane de marmură roșie și statui de mare valoare, pardosit cu un mozaic de o frumusețe incredibilă. Aproape te obosește atâta frumusețe adunată laolaltă, ca să nu mai spunem de spațiile întinse pe care trebuie să el parcurgi. Există însă și curți interioare, unde poți să- ți împrospătezi forțele, celebra Cortile del Belvedere, Cortile della Pigna, Cortile della Biblioteca. În Cortile della Pigna (Curtea Conului de Pin) se află o fântână cu același nume, flancată, în partea de jos, de statuile a două leoaice, decorată, mai sus, cu doi păuni și un con de pin- simbol al creștinișmului- înalt de 4 m.

Tot în acest spațiu este plasată și o realizare artistică modernă, Sfera con sfera (Sfera în sferă), realizată de Arnoldo Pomodoro, în 1990, înfățișând un glob pământesc inclus în altul mai mare, cel din interior glisând. Devenind un fel de punct de reper pentru vizita la Vatican, lângă această sculptură se fac fotografii.

Un punct important al vizitei îl reprezintă Galeria Hărților, un coridor având desenate pe pereți 40 de hărți interesante, iar pe tavan, fresce superbe realizate în cadrane de către artiști celebri.

Colecția de tapiserii este, de asemenea, impresionantă și cuprinde lucrări realizate în sec. XV – XVII, de artiști ai vremii, multe scene fiind copii ale unor picturi de Rafael.

Există numeroase posibilități de a vizita aceste muzee, prin tururi mei scurte sau mai lungi, toate terminându-se cu Capela Sixtină. Aceasta are o formă dreptunghiulară, având dimensiunile Templului lui Solomon (40,93m lungime și 13,41m lățime). Plafonul este în formă de boltă, pereții laterali au 12 ferestre, iar pardoseala este din mozaic policrom de marmură. Picturile de pe pereții laterali au fost realizate de către mari artiști renascentiști: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandao, Cossimo Rosselli, Luca Signarelli.

Papa Julius al II- lea i-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului. Artistul a muncit patru ani la această lucrare, care cuprinde peste 3000 de figuri, dispuse pe o suprafață de 500 metri pătrați.

În anul 1535 Michelangelo începe să picteze peretele de deasupra altarului, la cererea Papei Paul al III- lea, cu tema Judecată de Apoi. Termină această operă după șase ani, în 1541. Frescele înfățișează scene și figuri care stârnesc groaza, reprezentând viziunea artistului asupra acestei teme. Faptul că trupurile pictate erau goale (doar suntem în prezența operei unui geniu al Renașterii, curent care a situat în centrul atenției omul în toată complexitatea lui, preamărind frumusețea lui) a stârnit o reacție de dezaprobare din partea opozanților artistului, care a avut cîștig de cauză în 1565, când goliciunile au fost acoperite cu frunze de viță, pictate de către unul dintre ajutoarele lui Michelangelo. Lucrările de restaurare din anii 90 au refăcut, în cea mai mare parte, originalul.

Capela Sixtină este singurul loc din muzeu unde nu se pot face poze. Locul este plin ochi de turiști, persoanele responsabile cu ordinea te îndeamnă să circuli – firesc - dar poți să admiri frumusețea acestei creații, chiar dacă ai vrea să zăbovești cel puțin o oră.

Înainte de a ajunge la Capela Sixtină, ai ocazia să admiri frescele care decorează unul dintre apartamentele papale, încăperile fiind cunoscute drept Camerele lui Rafael (Stanze di Rafaello). Este vorba de patru încăperi care au fost pictate de către Rafael Sanzio, marele pictor renascentist pe parcursul a 16 ani, între 1508 și 1524. Acestea sunt: Stanza de la Segnatura (biroul papei), Stanza di Elidoro, Stanza di Constantino și Stanza dell Incendio. Stanza de la Signatura are ca tema prezentarea alegorică a filosofiei, justiției, teologiei și poeziei. Valorizarea superioară pe care Renașterea a dat-o gândirii și artei antice iese cu pregnață în evidență în realizarea frescelor de către artist. Filosofia este reperezentată prin celebra pictură numită Școla din Atena, în centrul căreia sunt redați cunoscuții gânditori greci, Platon și Aristotel, purtându-și fiecare în mână operele. Filosofii sunt înconjurați de alți gânditori, cum ar fi Diogene sau Pitagora, dar și Averroes. Exegeții au identificat în portretele realizate figuri ale unor artiști ai epocii, printre care și al lui Rafael. Pictura creează foarte bine impresia de spațiu tridimensional, scena redată petrecându-se pe treptele unui templu grec cu elemente romane. În camera Semnăturii, în afara capodoperei Școala din Atena, există și cele intitulate Dezbaterea pe marginea Sfintei Împărtășanii (unde este abordată tema religioasă a transformării pâinii și vinului, prin taina împărtășaniei, în trupul și sângele lui Isus) și Parnasul (unde apar figuri păgâne, figura centrala fiind cea a zeului Apollo, înconjurat de muze) înfățișând artele.

În Camera Elidoro (unde aveau loc audiențele private) cele mai importante fresce sunt: Izgonirea lui Elidor din templu și Întâlnirea lui Leo cel Mare cu Attila.

Camera Incendiului din Borgo (folosită pentru întâlnirile papei cu cei mai însemnați membri ai nunțiului apostolic). Lucrările importante de aici sunt: Incendiul din Borgo (un cartier aflat în apropierea Catedralei Sfântul Petru), Încoronarea lui Carol cel Mare, Bătălia de pe Ostia și tavanul pictat de Pietro Vannucci Perugino.

Salonul lui Constantin (fiind cea mai mare dintre încăperile acestea, era folosită pentru cele mai grandioase dintre recepții). Printre lucrările remarcabile de aici sunt: Viziunea Crucii, Bătălia de la Podul Milvian, Darul lui Constantin, Botezul lui Constantin

Nu am epuizat nici pe departe lucrările care se oferă privitorului în aceste muzee. Mi-a plăcut în mod deosebit Camera Sobieski care, pe un perete întreg, are o pictură aparținând polonezului Jean Matejko, care a imortalizat victoria regelui polon Ioan Sobieski al III-lea asupra turcilor la Viena, în anul 1683.

Sala Neprihănitei Zămisliri are ca temă ideea că Fecioara Maria este și ea născută fără de păcat, iar frescele de aici sunt de o mare frumusețe.

Am punctat câteva repere ale vizitei la acest muzeu, căruia trebuie să-i dedici cel puțin o zi, dacă vrei să te bucuri de contactul cu unele dintre cele mai mari creații ale umanității.

În prețul biletului nostru- cumpărat online- intra și masa de prânz (care a fost destul de bună) dar trebuie să te încadrezi în timp, pentru a putea să beneficiezi de ea.

---

VIZUALIZĂRI: 6442 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI