Culori, arome, parfum dar și un pic de muzică

TIPĂREȘTE

După doi ani de Protaras pot spune că „am vizitat” doar o parte dintre tavernele, terasele, acestui micuț și colorat orășel.

Cum noi nu rezervăm o cazare care include și micul dejun sau vreuna dintre mese, o să vă povestesc câte puțin despre unele locuri care mi-au captat atenția.

Bucatele cipriote sunt asemănătoare celor grecești, eu spun că sunt un pic mai gustoase, mai numeroase, fără prea multe mirodenii aruncate la întâmplare. Sau cel puțin așa le-am perceput eu.

Cazați la Georgia, am văzut din balconul camerei noastre o tavernă cipriotă, Avli Taverna. Am mâncat de două ori acolo, atmosfera era relaxantă, aveam vedere la ”promenadă”, muzica locală se auzea ușor în difuzoare. Nu foarte spațios, dispunea cam de 20 de mese, decorat simplu, colorat în alb-albastru, locul ne-a plăcut. Servirea era rapidă, prețurile decente, mâncarea gustoasă. Personalul era amabil, vorbitor de limbă engleză, așa cum e firesc în Cipru. Am primit din partea casei pâinică prăjită și unt.

Am plătit doar 39 euro pentru: o bere, două expresso, o cola, o porție de calamari pane, cotlete de berbecuț, o friptură de vită. Fiecare porție de mâncare a avut garnitură de cartofi prăjiți și câteva legume „vii”. După cum știți, fripurile din carne de vită sunt scumpe, m-am declarat mulțumită pentru că prețul a fost unul bun iar fripturica delicioasă conform spuselor copilului meu.

Il Basilico este un loc micuț, pe bulevardul principal, în fața hotelului Vangelis. Cu preparate nu foarte multe în ofertă, terasa este mereu plină grație ospătarilor bulgari care ademenesc turiștii. De ani de zile o mână de băieți vin aici, pentru șase luni, în Protaras. Mesele sunt cam înghesuite, și mari și mici, curățenia este la ea acasă, floricelele și lumânările de pe mese ne-a dat mereu o stare de bine. Prețurile sunt medii. O lasagna (foarte bună zicea soțul) și o pizza cu ton (delicioasă), două beri mici, au costat 25 euro.

În fiecare zi mă plimbam singurică pe faleza lungă și frumos amenajată. Am descoperit câteva terase dar m-am oprit la cea mai apropiată de locul unde făceam plajă, pentru a fi pe placul lui C.

Evalena este un hotel pe malul mării. Are restaurant și terasă pe faleză. Dispune de un spațiu generos, cu fotolii și măsuțe, cu scaune și mese, cu un design plăcut, modern.

Meniul este stufos, prețuri acceptabile având în vedere poziția, se plătește și aerul marin dar și priveliștea. Cimentul amprentat de pe pardoseală împiedică alunecarea, wi-fi funcționează bine cu parola lor, cel al primăriei nu ”bate” până acolo. Servirea rapidă, personal puțin dar amabil, timpul de așteptare scurt m-a făcut să revin și să mă bucur de bucate dar și de priveliște. O cafeluță bună, o ciorbiță îngroșată cu făină, cartoful copt umplut cu ton din conservă, toate au avut un gust ok, au costat 28 euro. Există și loc de joacă pentru copilași, toaletele sunt în hotel, la recepție, sunt curate.

Cea mai apropiată tavernă de nisipul fierbinte, unde priveliștea îți crează un confort psihic deosebit este Nissiotis, o terasă așezată pe o platformă imensă, la malul mării. Dispune de un spațiu uriaș, cu mese și scaune așezate la adăpost de soarele arzător, sub acoperișul terasei, dar și pe gazonul răcoros de lângă tavernă. Mesele și scaunele din interior sunt din lemn iar cele din exterior sunt din plastic. Acestea din urmă sunt cele mai căutate, priveliștea albastră este o încântare pentru ochi. Meniul este bogat în oferte, servirea este promptă, personalul este zâmbitor și amabil. Timpul de așteptare este mic, mâncarea este gustoasă dar cam piperată la preț.

În fiecare seară ne plimbam pe bulevard, ne clăteam ochii. Eram cazați în buricul târgului, așa cum îmi place mie. Printre zecile de taverne am văzut un pub care era aglomerat tot timpul și ne-am oprit și noi într-o seară să-i simțim pulsul. Cheers Pub se află pe aleea de promenadă, este aerisit, cu o terasă frumoasă și mare, cu multe mese și scaune dar și cu băncuțe din lemn. Ospătarii sunt tineri și s-au mișcat foarte repede, timpul de așteptare a fost extrem de scurt iar prețurile au fost cele mai mici întâlnite de noi în Protaras. Nu cu mult, dar contează fiecare euro în plus rămas în buzunar. Preparatele au fost gustoase iar băuturile delicioase. Muzica era plăcută auzului. În toate cârciumile am văzut televizoare pe pereți, dacă nu erau meciuri, acestea aveau fixate imaginile pe posturi de muzică. Un hamburger mare, o porție de cartofi prăjiți, un cartof copt, o bere rece sau o vodcă cu suc de roșii, fiecare dintre acestea sau toate la un loc au făcut ca seara noastră să fie una plăcută. Am înțeles de la copil că patronul e unul dintre barosanii Ciprului, de aici am tras concluzia că puteau fi toate un pic mai ieftine, banii oricum săreau din alte părți.

Atrasă de muzica rock live, am pășit „după ureche”, m-am lăsat condusă de sunete și am descoperit un loc frumos: La Pas. Un pub micuț, la ieșirea din stațiune, în capătul bulevardului, cu o terasă frumoasă decorată cu băncuțe și fotolii confortabile, un locșor cu muzică live folk sau rock. Aveam nevoie de ceva viu care „să meargă” cu un pahar cu vin, aveam nevoie de o baladă, de acel „ceva” care să-mi mângâie timpanul. Ospătarii au fost foarte amabili, s-au mișcat rapid, erau atenți tot timpul la nevoile clienților. L-am avut pe acel „ceva”, am fost foarte încântată, mi-am invitat și soțul la dans. WI-FI funcționa perfect. Decorul era perfect pentru a crea o atmosferă de vacanță. Porțiile de mâncare au fost mari și gustoase, vinul a fost ca un balsam. Prețurile normale, am plătit 30 de euro pentru răsfățul nostru. Toaletele erau curate, câteva poze haioase înveseleau locul. Cu greu găseai o masă liberă după ce începea artistul să presteze la microfon. Indiferent de țară, de localitate, în vacanțe îmi place să aud seara muzică „vie”, cântată bine sau mai puțin bine de oamenii-artiști. Parcă întregește aerul magic al călătoriei noastre.

Pe Astoria am zărit-o pe aleea care cobora către plajă, dinspre hotelul Georgia. Foarte curată, frumos amenajată, decorul plăcut și cald dar și papagalul haios al gazdelor au fost pe placul nostru. O afacere de familie, personalul era plăcut „la vorbă și la port”. Timpul de așteptare a fost scurt, zâmbetele ospătarilor au îndulcit așteptarea. O musaka și o porție de „Afelia”, asezonate cu o bere Keo au mers ca unse la ora prânzului. Ce e „Afelia”? E cel mai bun fel de mâcare pe care l-am savurat în Cipru, e „pomana porcului” fără oregano sau alte prostii aruncate în bucate. E gustul de carne prăjită, un gust pe placul meu. Porțiile au fost mari, au avut și garnitură. În schimb, salatele au fost stricate cu oregano și astfel nu am simțit legumele așa cum mi-ar fi plăcut. Prețurile obișnuite, nu „săreau calul” pentru că nu aveau poziție centrală sau aromă marină. Astoria a fost singurul loc din Protaras în care am primit desert din partea casei. Două feliuțe de pepene roșu au făcut cât toți pepenii din Cipru, gestul a fost apreciat de mine la adevărata lui valoare. Toaletele le-am găsit la subsol, erau foarte curate.

Cofetăria Ameli ne-a făcut să ne oprim la terasa ei într-o seară. O terasă micuță, foarte, foarte frumoasă, cu mese și scaune albe, confortabile, câteva plante cu flori albe se agățau de stâlpii terasei. Fetele care ne-au servit erau tinerele, drăguțe. Prăjiturile au fost delicioase, se topeau în gură. 3,80 euro o prăjitură alături de o guriță de suc de portocale au reprezentat „o cină”. Aveau și înghețată cu diverse arome și culori. Dimineața se poate savura un frappe cremos. Vreau să vă spun că nici în Grecia și nici în Cipru nu am găsit prăjituri multe ca la noi în România. Sunt bune, nu zic nu, dar dacă ar ști ei câte sortimente de prăjituri există la noi s-ar oftica maxim. Ce vreți acum, eu tot la noi cred că-i mai bună mâncarea, băutura și prăjiturile!

Pe Waflaki „l-am găsit” într-un decor alb ca spuma mării, ne-am răsfățat cu bucățele mici de waffe asezonate cu ciocolată caldă și sărutate de înghețata rece cu aromă de vanilie. Măselele țipau un pic la noi, dar limba și gâtul se minunau de amestecul fiebinte, rece, dulce și foarte dulce. Un amalgam de arome. Aici am întâlnit ceva foarte interesant: după ce am completat un formular cu și despre ceea ce vreau să înfulec, am plătit la casă apoi am fost invitați să luăm loc la una dintre mese. Vânzătoarea a adăugat o cocă lichidă în aparatul de făcut „gogoși”, a apăsat pe butoane, a folosit un pic de magie tehnică și în câteva minuțele „chestiile” au ieșit din aparat. Le-a așezat artistic într-un carton alb, le-a stropit cu ciocolată și a așezat cu grijă înghețata. Arătau bine, au avut un gust deosebit. De bun, normal.

Încă de anul trecut am zărit un fel de rulotă amplasată pe la mijolocul bulevardului, o „casă a înghețatei”. Anul acesta am oprit și am cerut două minunății. Tinerii din interior erau români, angajați acolo. Foarte simpatici, ei ne-au povestit despre produsul miraculos. Cică s-ar prepara acolo, în spatele „cortinei”, din fructe proaspete, totul e „eco”, aromele și culorile sunt naturale. Iaurtul înghețat a fost cel mai bun din tot ceea ce am mâncat eu în Cipru. Și eu ador înghețata, știu ce vorbesc. Mierea în combinație cu nuca, amestecate în iaurtul pufos a fost un poem, o melodie pentru simțurile mele, la numai 1,50 euro. Cu sau fără conservanți, puteți încerca acel produs care mi-a făcut pielea de găină. Și la propriu și la figurat.

Am fost în multe alte locuri, zilnic încercam altceva. În zece zile anul acesta și nouă anul trecut am mâncat pe la diverse taverne, am savurat calefele lor nașpa, multe înghețate bune sau excelente, prăjituri cu sau fără cremă, am băut prin pub-uri, ne-am răsfățat, așa-i în vacanță.

Am ales să vă scriu doar despre câteva dintre acele locuri, doar despre cele care a meritat atenția noastră, negăsind nimic scris pe sait în acest sens. Au rămas multe alte locuri în care nu am intrat, paleta fiind foarte bogată. Poate va mai exista o dată viitoare, eu îmi doresc, iubesc Cipru.

Rog atașarea melodiei youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3576 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI