Un ALTFEL de hotel – O EXPERIENȚĂ!

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 28 septembrie – 5 octombrie

Alegerea hotelului

Spre deosebire de primele două hoteluri din acest concediu, alese şi rezervate încă din iarnă, după o documentare temeinică, alegerea celui de al treilea a fost o decizie aproape de ultim moment. Pentru această a treia săptămână de concediu, îmi planificasem iniţial o vizită în Cappadocia (unde, spre ruşinea mea, nu am reuşit să ajung nici până azi), de vreo patru zile, cu rezervări anulabile, cu trasee de vizitare stabilite, cu gândul la un zbor cu balonul (probabil aş fi renunţat de frică) şi, în completare, câteva zile în Istanbul, unde aveam ceva restanţe de recuperat de la vizita anterioară.

La începutul lunii august, mă răzgândesc, apreciind că ar fi de preferat prelungirea sejurului în Antalya cu încă o săptămână de răsfăţ şi huzur la un ultra all inclusive. Şi mă apuc şi caut un al treilea hotel şi caut şi caut. Reducerile de early booking se terminaseră de mult, tot ce găseam era mai scump şi mai prost comparativ cu celelalte două şi nu prea eram dispusă să aleg pentru final un hotel mai slab, conştientă fiind de faptul că dezamăgirile ar fi fost prea mari, tot timpul aş fi făcut comparaţii şi nu vroiam să-mi dea cu minus :(.

Când aproape că-mi pierdusem speranţa, descopăr pe site-ul unei agenţii faimosul Adam şi Eva, preluat chiar în acel an – 2013 de lanţul de hoteluri Stone, rebotezat Royal Adam &Eve, cu o reducere de 20%, o ofertă de nerefuzat, un adevărat chilipir în acel moment când mă cuprinsese deja disperarea. Nu prea înţelegeam eu cum un lanţ de hoteluri renumit pentru serviciile şi facilităţile deosebite oferite în special familiilor cu copii îşi adaugă în portofoliu un hotel destinat preponderent cuplurilor, poate cea mai bună alegere de petrecere a lunii de miere, unde nu prea este de mers cu copii, ci în scopul conceperii acestora, dar pe mine nu mă interesau asemenea amănunte, astfel că am rezervat fără să clipesc.

Drumul

Cum a fost drumul? Scurt, foarte scurt, cam vreo oră şi nu, nu am fost cu avionul, ci cu maşina personală.

Traseul parcurs a fost următorul: Beldibi (Kemer) – Antalya – Kadriye – Belek – 75 km.

La terminarea sejurului petrecut la Rixos Sungate 5* din Beldibi, la ora 11,40 am plecat spre următorul hotel aflat în Belek. De această dată am condus eu. Am traversat Antalya pe același drum ca la venirea spre Kemer și cum stăteam bine cu timpul m-am gândit că n-ar fi rău să vedem și noi orașul vechi. Până la un moment am urmărit indicatoarele, dar am ratat o intersecție unde nu m-am încadrat cum trebuia. Traficul se tot aglomera, astfel că am renunțat la ideea de plimbare și am revenit pe traseul spre Belek. Știam de cu un an înainte că pentru a ajunge la hotelurile din Belek, cea mai bună variantă este prin Kadriye, astfel că am virat dreapta spre acesta înainte de a intra în Serik. Anii au trecut şi lucrurile s-au mai schimbat, chiar mult, dacă este să mă refer atât la traversarea oraşului Antalya, cât şi la drumul din Antalya spre staţiuni, acum, în 2016, ieşirile din D 400 sunt mult diferite, este mult mai uşor de parcurs, dar necesită mai multă atenţie sau un GPS cu hărţi cât mai recent actualizate.

La 12,45 intram pe poarta hotelului Royal Adam & Eve din Belek, prezentând voucher-ul paznicului de la barieră. Ne-am continuat drumul până la intrarea în recepţie.

Parcarea

Adam şi Eva dispune de o parcare generoasă şi absolut suficientă, mai ales în condiţiile în care majoritatea turiştilor vin cu avionul şi nu cu maşinile personale.

Parcările sunt de fapt două: prima este chiar la intrarea în resort pe partea stângă, iar cea de a doua este chiar la intrarea în hotel, cumva sub hotel, deci umbra era garantată 100% la orice oră.

Noi am găsit locuri libere exact în faţa recepţiei. Din obişnuinţă şi din comoditate eu parchez mereu cu faţa, pentru a-mi fi mai uşor să umblu în portbagaj. Aici nu s-a putut. Imediat a apărut un bell boy care m-a rugat să parchez maşina invers, explicaţia fiind aceea de a nu intra gazele de eşapament în hotel. M-am conformat.

Hotelul

Hotelul se află pe malul mării, între mare şi pădure, la un kilometru de Belek, la 35 kilometri de aeroportul din Antalya şi la 45 kilometri de centrul Antalyei. A fost construit în anul 2006, renovat în 2013 şi un an mai târziu, ulterior vizitei mele. Teritoriul hotelul este unul generos, cu o suprafaţă de 100.000 metri pătraţi, mic în comparaţie cu Rixos Sungate (250.000 metri pătraţi), dar senzaţia de spaţiu există şi aici, datorită faptului că toate facilităţile sunt, cumva, compacte. Se învecinează cu Spice şi cu, poate la fel de celebrul, Maxx Royal Belek.

Clădirea principală cu şase etaje reprezintă un paralelipiped perfect, „scobit” în interior pentru a face loc celui mai lung bar din lume, Atrium. În afara clădirii principale, există şi opţiunea cazării într-una din cele 24 de vile (ulterior au mai fost construite vile noi, numărul acestora ajungând în prezent la 68).

Hotelul oferă 476 de camere, din care 458 camere „obişnuite”, numite Design Room la acest hotel (doar 10 dintre acestea având vedere frontală la mare), cu suprafeţe extrem de generoase de 64 metri pătraţi, doar terasa având o suprafaţă de 16 metri pătraţi, 16 Design Suite (cu două camere, două băi, terasă spaţioasă, cu suprafaţa de 120 metri pătraţi) şi 2 King Suite (cu suprafaţa de 500 de metri pătraţi, cu living şi trei dormitoare, trei băi şi o terasă imensă).

Mărul pătrat, simbolul hotelului, este prezent pretutindeni, de la intrarea în resort, în copaci (cam kitsch-oşi pentru gustul meu), la cutia de tip box de la intrarea în restaurant, pe prosoape, papuci, halate, tacâmuri, cosmetice.

Check in

Ştiam dinainte povestea cu „îngerii” care te asistă la cazare, aşa că invitarea noastră de către o „angel” (pentru cârcotaşii de serviciu voi face precizarea că avea şi aripi :)) ) într-o cameră adiacentă recepţiei, unde, într-un ambient plăcut, atipic recepţiilor clasice, am completat formularul de cazare stând comod pe o canapea şi ronţăind o bomboană, o alună, o ciocolăţică.

În acelaşi timp cu noi în camera respectivă mai erau alte două cupluri, ruşi, tineri şi frumoşi, cel mai probabil aflaţi în luna de miere. Unul din cupluri a pus ceva dolari în paşaport. Diferenţa s-a văzut imediat, ei fiind primii cazaţi. Am văzut gestul, dar nu am avut nici cea mai mică intenţie de a proceda în acelaşi mod. Pe site este de notorietate faptul că sunt profund împotriva acestui obicei păgubos, adesea inutil şi chiar de prost gust în cazul unui hotel de cinci stele de lux unde un sejur costă peste mia de euro fără transport inclus şi nu în plin sezon.

Indiferent de prezenţa sau absenţa bacşişului la cazare, impresia mea este şi acum că am avut pur şi simplu ghinionul să nimerim o angel mai aeriană. În momentul în care i-am dat actele am solicitat doar o cameră la un etaj superior. Nu plătisem suplimentul de vedere la mare, nu mai erau disponibile asemenea camere atunci când am făcut rezervarea, dar, chiar dacă ar fi fost, nu intenţionam să plătesc, convinsă fiind că voi primi o cameră cu vedere laterală la mare, cu un unghi mai larg sau mai închis, hotelul fiind perpendicular pe plajă, iar probabilitatea de a primi o cameră cu vedere la pădure fiind sub 1%. Ce a înţeles sau nu a înţeles respectiva nu mai contează acum, cert este că am primit o cameră foarte sus, mai exact la primul etaj, a cincea dinspre pădure. Dacă în loc de engleză aş fi utilizat limba rusă, poate aveam mai mult succes, dar nu am fost inspirată şi nici nu mi se pare normal să nu te poţi înţelege în limba engleză într-un hotel de asemenea nivel.

După o aşteptare de zece minute, respectiva se întoarce şi îmi cere din nou actele pe care doar ce i le dădusem. Între timp a fost cazat şi celălalt cuplu. Fără să mă enervez, îi explic care este situaţia, tipa pleacă şi revine imediat, ne pune brăţările, ne dă o hartă a resortului şi programul activităţilor pe săptămâna în curs şi ne comunică faptul că nu este încă pregătită camera noastră, dar că putem să ne familiarizăm cu resortul, să luăm prânzul şi să revenim. Aşa o fi fost, deşi nu prea cred, dar pentru noi nu prea conta. Era ora 13.00 şi, pentru prima dată din întreaga noastră experienţă turcească, nu primeam camera în momentul în care ajungeam în resort. Nu m-a deranjat acest aspect, dar tot a fost o surpriză mai puţin plăcută. Cazarea se face după ora 14.00, deci nu aveam ce comenta. Eu mereu fac tot posibilul să ajung mai devreme pentru a avea variante de schimbare a camerei, în cazul în care ceva nu-mi este pe plac.

Am trecut pe la recepţia propriu-zisă pentru a solicita parola de internet, unde un recepţioner foarte amabil şi bun vorbitor de engleză, nu doar că mi-a dat parola, ci mi-a şi conectat telefonul la wireless-ul hotelului, ocazie cu care am aflat şi numărul camerei care îmi fusese alocată. Dacă aş fi solicitat atunci direct camera, era foarte probabil să o primim pe loc, dar nu aveam motive să insist.

Am pornit prin hotel cu harta în mână. După prima oglindă în care am dat cu capul, mi-am scos ochelarii de frică să nu-i sparg şi să mă mai şi rănesc şi am încercat să fiu mai atentă pe unde merg. Am nimerit restaurantul principal unde prânzul deja începuse, dar, cum nu ne era deloc foame, am plecat spre plajă, oprindu-ne la barul de la piscina cu activităţi. După o cafea şi un cocktail, ambele foarte bune, am revenit la recepţie, abordând direct recepţionerul cel amabil, am primit imediat cardurile de la cameră şi cele pentru prosoape de plajă, a chemat un bell boy cu care am mers în parcare şi am luat bagajele din maşină.

Bell boy-ul respectiv (în uniformă de „mareşal” =))) a fost cel care ne-a cărat bagajele, ne-a condus în cameră şi ne-a explicat în amănunt cum funcţionează toate cele pe acolo, cum să utilizăm toate telecomenzile pe care le aveam la dispoziţie. L-am întrebat unde sunt halatele de baie, a transmis solicitarea mea prin staţie şi în două minute aveam şi halate. Decât un „înger” prost, mai bine un bell boy isteţ. A meritat cei cinci dolari oferiţi la plecare.

Camera

Deşi solicitasem o cameră la un etaj superior, am primit o cameră fix la primul etaj, noroc că vorbim de un parter foarte înalt, astfel că nu m-a deranjat aspectul, că altfel încercam să o schimb. Vederea la mare era destul de slăbuţă, camera noastră fiind a cincea dinspre pădure, deci departe de mare, dar pentru mine a fost important că exista şi aşa. Leneveam pe patul de pe terasă şi admiram marea văzută în oglindă =)). Aveam în schimb vedere frontală spre hotelul vecin (Spice).

Într-un singur cuvânt, aş putea caracteriza camera ca fiind IMENSĂ.

De această dată nu am avut nicio surpriză la intrarea în cameră. Aceasta arăta exact aşa cum mă aşteptam să fie, după vreo lună de admirat poze, dar tot am fost impresionată. Podeaua şi tavanul sunt în totalitate albe, iar toţi pereţii sunt acoperiţi de oglinzi. În acest mod, camera, care oricum este exagerat de mare, pare şi mai mare.

Uşa de la intrarea în cameră este cu geam mat, izolarea fonică oferită fiind una cel mult iluzorie, dar pe mine m-a amuzat.

Cum intri în stânga este uşa de la baie. În baie există o cabină de duş pentru două persoane, cu „scaune” profilate, cu efect de aburi prin apăsarea unui buton, cabina de duş transformându-se într-un timp scurt într-o minisaună. Interesant. În rest, dotările obişnuite: toaletă, chiuvetă, oglindă de machiaj, cosmetice banale.

Continuându-ne drumul, tot pe partea stângă este intrarea în dressing. Acesta ţine locul dulapului clasic. O bară pentru umeraşe, câteva sertare, suport de bagaje, totul la vedere. Nu mi s-a părut tocmai practic, dar dacă aşa este conceptul... Tot aici am găsit uscătorul de păr şi seiful electronic, dar ce seif – era de dimensiunile unui frigider de hotel! Nu aveam noi atâtea lucruri de valoare încât să umplem măcar jumătate din seif.

În cele din urmă intrăm şi în camera propriu-zisă. Mobilierul existent era absolut minimal, puţin practic din punctul meu de vedere. Camera era dotată cu un birou, interesant ca stil, pe care am găsit setul de preparare a ceaiului şi cafelei, dedesubt erau cele două frigidere, cu geam transparent, gen vitrină, minibarul şi maxibarul. Minibarul, gratuit, care conţinea două doze de bere Efes, două doze de Pepsi şi una de Pepsi Max, una de Mirinda, una de SevenUp, două doze de suc de piersici şi vişine, trei sticle de apă plată şi două, mai mici, de apă minerală, fără o alună, o ciocolată/napolitană ceva a fost completat zilnic. Maxibarul, contra cost, conţinea chipsuri, punguţe de alune, migdale, fistic, o tabletă de ciocolată şi sticle mari (normale) de Chivas Regal, vodcă Absolut, tequila Olmeca, precum şi două doze de Red Bull. Nu am avut motive să consum din maxibar, cât timp găseam toate aceste băuturi şi multe altele la barurile din resort, gratuit, fiind incluse în conceptul UAI.

Biroul era dotat cu un scaun pe roţi, roşu, modern.

În spatele biroului se afla propriul nostru jacuzzi, plus spumant şi sare de baie. Nu este foarte mare, dar, cu puţină imaginaţie, poate fi folosit simultan de două persoane. Apăsând un buton, am beneficiat nu doar de „bule”, ci şi de luminoterapie.

Urmează două paturi duble, cel dinspre geam mult mai lat decât un pat dublu standard, dar ambele foarte joase. Am recunoscut primul pat ca fiind cel descris drept patul „Kamasutra” :D în prezentarea de la agenţie şi de pe site-ul hotelului la momentul respectiv, dotat cu perne rigide cu forme geometrice interesante, care puteau fi combinate în diverse moduri, după fantezia fiecăruia. Am făcut aceste precizări, deoarece am citit multe comentarii, nedumeriri şi presupuneri fel de fel legate de prezenţa/scopul acestui pat suplimentar. Mie prezenţa acestuia mi s-a părut normală şi chiar utilă.

Între cele două paturi există o noptieră, singura din toată camera, suport pentru cele trei telecomenzi. Eu, care am ales partea dinspre geam a patului matrimonial, îmi ţineam telefoanele pe podea :(.

Patul matrimonial este foarte lat, confortabil. Cearşafurile se schimbă la două zile, dar şi zilnic, la cerere.

Ultima piesă de „mobilier” existentă în cameră o reprezenta televizorul LCD cu diagonală mare chiar şi pentru o cameră de asemenea dimensiuni.

Ajungem şi la terasa spaţioasă de 16 metri pătraţi, tot cu oglinzi pe doi pereţi şi geamuri clare în rest. Aici ne aştepta un al treilea pat şi... atât. Un minus pentru lipsa uscătorului de prosoape. Am scos în balcon singurul scaun din cameră pentru a ne putea pune la uscat costumele de baie. Hotelul vecin era departe, barurile la fel, vecinii nu puteau trage cu ochiul, astfel că noi am considerat că avem suficientă intimitate în acel „acvariu” şi nu am avut nevoie să folosim jaluzeaua exterioară. Una din telecomenzile avute la dispoziţie acţiona jaluzeaua exterioară, care, complet închisă, făcea beznă în cameră de nu mai ştiai dacă este zi sau noapte. Singura dată când am folosit-o a fost într-o noapte în care a fost o furtună destul de urâtă, cu tunete şi fulgere, fulgere care nu mă lăsau să adorm.

Camera este dotată cu aer condiţionat centralizat, extrem de eficient, cu reglaj de la un panou aflat la intrarea în dressing.

Sistemul de lumini – o adevărată nebunie şi la propriu şi la figurat – este greu de descris în cuvinte. Aveam o telecomandă specială pentru acesta, cu mai multe programe, putând selecta diferite culori şi intensităţi pentru lumini, jocuri de lumini, până la flash-uri gen discotecă.

Curăţenie s-a făcut zilnic în cameră, cu destul simţ de răspundere, prosoapele au fost schimbate zilnic, halatele nu au fost schimbate niciodată (doar eu l-am folosit pe al meu), iar cearşafurile au fost schimbate zilnic la cererea mea, fără atenţii suplimentare în acest scop, doar prin simpla solicitare adresată supraveghetoarei cameristelor încă de a doua zi. Noi fiind mai matinali de felul nostru, nu am avut probleme cu curăţenia, aceasta efectuându-se în cursul dimineţii când eram la plajă, inclusiv completarea minibarului cu ceea ce consumasem.

O surpriză tot am avut în legătură cu camera şi anume lipsa unei scrumiere şi faptul că am aflat că fumatul nu este permis nici măcar pe balcon. Mai mult, am găsit pe birou un bilet prin care eram informată referitor la cuantumul amenzii pentru nerespectarea interdicţiei de a fuma. Poate că sunt eu mai rebelă de felul meu, dar sigur nu voi respecta vreodată reguli a căror logică nu o înţeleg. Aşa şi aici, după bombănelile de rigoare, am găsit imediat soluţia: m-am dus la cel mai apropiat bar de unde am „împrumutat” o scrumieră pe care am folosit-o pentru a fuma liniştită pe propria terasă. Nu văd care era problema. Nici acasă nu fumez în camera în care dorm. Camera era dotată cu detectoare de fum, dar terasa nu (sâc!). Am avut grijă să nu las urme, îmi goleam şi spălam singură scrumiera, pe care ulterior o închideam în seif =))

Fiind foarte aproape de capătul hotelului în partea opusă mării, pentru a ajunge la restaurant, la piscină sau la plajă aveam două variante: parcurgeam holul lung, îngust şi întunecos, evident, cu pereţii acoperiţi de oglinzi, până la celălalt capăt al hotelului, aflând, fără voie, ce preocupări au cei aflaţi în celelalte camere de pe etaj :), variantă nerecomandabilă celor care suferă de claustrofobie sau foloseam lifturile de pe partea noastră la care ajungeam imediat, coboram la nivelul recepţiei şi apoi parcurgeam aceeaşi distanţă pe un coridor luminos şi aerisit în paralel cu piscina interioară. Noi am folosit ambele variante, dar, recunosc, holurile de la nivelul etajelor nu mi-au plăcut deloc amintindu-mi de o scenă din filmul Glissando.

Restaurant

Restaurantul principal oferea toate cele trei mese principale ale zilei: micul dejun 07.00-10.00, prânzul 13.00-14.30 şi cina 19.00-21.30 în regim bufet deschis, băuturile fiind comandate şi aduse la masă de către ospătari, destul de prompţi şi amabili.

Mâncarea a fost foarte bună şi variată, dar nu m-a impresionat în mod deosebit, fiind la nivelul obisnuit pentru un hotel de acest calibru. Există şi un colţ cu mâncare de regim, pe care, ca de obicei, l-am ocolit. Şi în restaurant am regăsit oglinzi pe toţi pereţii, deja m-am obişnuit cu ideea, chiar dacă la început m-a stresat puţin. Sucul de portocale, aproape fresh, era nelipsit şi gratuit. Am spus „aproape” fresh, deoarece, chiar dacă era natural, conţinea şi conservanţi, ceea ce nu a fost prea ok pentru stomacul meu şi nu se compara cu cel oferit, tot gratuit, la oricare din hotelurile Delphin, de exemplu. La capitolul fructe, am fost încântată să găsesc rodii la fiecare masă, astfel că am mâncat la rodii la A&E cât nu mâncasem acasă tot anul. Restaurantul dispune şi de câteva terase cu vedere la grădină şi la mare, acestea fiind prima noastră opţiune, mai puţin când a plouat, astfel încât puteam fuma liniştită şi puteam hrăni pisicuţele.

Prânzul l-am luat mereu la Snack Restaurantul Regular aflat la piscina de activităţi şi suficient de aproape de plajă. Aici erau mai multe standuri, deschise între anumite ore în intervalul 12.30-17.00, unde puteam alege între pizza, kebap, kumpir, paste, clătite şi waffle, gozleme, îngheţată, sandvişuri şi pui rotisat sau puteam comanda în sistem a la carte dintr-un meniu, dar numai până pe la 15.30. Muşchiul de vită mi-a plăcut mult, dar şi gozlemele şi kumpirul.

Secret Bistro era deschis pentru cei somnoroşi sau foarte matinali. Oferea micul dejun pentru somnoroşi 10.00-11.00, cina pentru întârziaţi (23.30-03.00) şi early breakfast (03.00-07.00) pentru cei care aveau zbor foarte de dimineaţă. Nu am mâncat niciodată la acest restaurant, de fapt, un mic salon aflat în apropierea restaurantului principal, neîncadrându-ne în niciuna din categorii.

Ebruli Patisserie

Nu puteam ocoli cofetăria, deşi poate era mai bine dacă o ocoleam. Se află la nivelul 0, este deschisă doar dupăamiaza şi oferă prăjituri, fursecuri, bomboane de ciocolată, toate foarte bune, mai bune şi mai variate decât cele pe care le găseam în restaurantul principal şi nici acelea nu erau de lepădat.

Există mai multe restaurante a la carte, unele la care se plăteşte doar rezervarea şi altele la care se plăteşte integral consumaţia. Nu am fost la niciunul, aşa că le voi enumera doar: Mezes Seafood Restaurant (specific mediteranean şi fructe de mare), Şark-i Turkish Restaurant (specific turcesc), WCFW Restaurant (specific internaţional), Eros Aphrodisiac Restaurant- aici m-ar fi tentat să iau cina într-o atmosferă romantică, tolănită pe acele paturi/canapele roşii, dar i-am lăsat pe cei mai tineri, Blind Restaurant – unde erai servit pe întuneric de către ospătari orbi, departe de a fi genul meu, nu aş fi mers nici dacă mă plăteau ei, Arrigato (specific sushi – japonez), Basilico (specific italian).

Baruri

Aici erau mai puţine baruri decât la Sungate şi nu am mai ratat niciunul :)).

Cheer Bar (10.00-23.30) se afla în continuarea recepţiei, un bar ok, dar indoor.

Regular Bar (10.00-19.00) se afla la piscina de activităţi. A fost primul bar cu care am luat contact la sosire şi unde ne plăcea să stăm după prânz. Fac o cafea excelentă şi cocktailuri foarte reuşite. De aici ne aprovizionam cu cocktailuri şi în timpul cât stăteam la plajă, dar nu prea des, pentru că nu era foarte aproape.

Beach Bar (09.00-18.00), aşa cum îi spune şi numele deservea turiştii aflaţi pe plajă sau pe ponton. Avea o gamă restrânsă de băuturi, dar aici era un barman foarte simpatic. Cu o precizie de ceasornic, fix la ora 9 dimineaţa tipul pornea cu o tavă cu sticle cu apă rece pe la şezlonguri şi pe ponton. Nu prea avea clienţi, dar luam pentru că îmi era ruşine să-l refuz. După ce termina cu apa, umplea o tavă cu pahare cu bere şi pahare cu suc şi mai dădea o tură şi tot aşa.

Show Center Bar (21.30-24.00) se afla în zona de spectacole şi concerte, dar era deschis doar în serile în care aveau loc evenimente. Acest show center ţinea locul amfiteatrului existent la alte hoteluri pentru spectacolele de seară.

Disco Bar (23.30-03.00) era locul unde continua distracţia după ce se termina programul la Atrium. Dotat tot cu paturi pe care leneveai cu un pahar în mână. Muzica era ok, dar nu foarte antrenantă, personalul foarte amabil şi prompt, băuturile excelente şi bine preparate. Am fost de câteva ori, nu am stat prea mult, mă aşteptam la agitaţie şi nu la lâncezeală, am băut două-trei pahare şi am plecat, nimeni nu dansa, iar cuplurile din jurul nostru începuseră deja preludiul. La data sejurului meu, discoteca era indoor la nivelul plajei. Ulterior, am auzit că ar fi fost mutat undeva afară.

Sunset Bar (10.00-23.00) se află la piscina de relaxare. Aici stăteam deseori seara, când nu ne interesau spectacolele şi petrecerile din program sau până la ora de începere a acestora. Găseam băuturi bune şi variate, muzică plăcută în surdină, locuri comode şi avea şi avantajul de a fi afară.

Apple Bar aici nu ştiu exact ce program era, deoarece nu l-am prins deschis decât în primele zile şi nici prea mulţi clienţi nu prea avea, dar avea terasă :D. Era cel mai accesibil bar ca distanţă plecând din camera noastră. De aici îmi luam cafeaua pentru a doua zi dimineaţa.

Atrium Bar

Constituie „piesa de rezistenţă” a hotelului şi de aceea l-am lăsat la urmă. Are program 09.00-24.00 şi este cu adevărat uimitor. Ştiam că este cel mai lung bar din lume, văzusem poze de la petrecerile desfăşurate aici, dar realitatea a fost mult peste aşteptări. Spuneam pe la începutul articolului că hotelul este ca un paralelipiped scobit în interior. Ei bine, o mare parte din acest interior este destinată acestui bar cu totul remarcabil. Are o lungime de 175 metri şi o înălţime de 22 metri, pereţii fiind tapetaţi cu un mozaic de oglinzi. Se spune că ar fi aproape cinci milioane de mici oglinzi, pătrăţele cu latura de 5 centimetri. Nu am încercat să le număr, aşa că îi cred pe cuvânt.

Seara aici aveau loc spectacole şi diferite petreceri, urmate de muzică mai mult house cu animatoarele dansând pe bar.

Având ultra all inclusive, la acest hotel am beneficiat de o mare varietate de băuturi de import, mărci cunoscute, toate sticlele fiind la vedere şi nu ascunse sub tejghea ca în alte părţi.

Plaja

Plaja acestui hotel este absolut perfectă, eu neavând nimic de reproşat. Este lată, cu nisip fin, cu nisip la intrarea în mare, iar intrarea în mare este foarte lină, aproape ca la Mamaia. Mergeam până la capătul pontonului, iar apa îmi ajungea abia până la umeri. Mă plictiseam până ajungeam să înot.

Pe plajă sunt şezlonguri şi umbrele. Pontonul este dotat cu paturi de plajă şi umbrele. Până pe la ora 11.00 eram destul de puţini turişti pe plajă, şezlonguri erau la discreţie, astfel că rezervarea cu prosopul nu-şi avea rostul. Unii preferau să facă plajă pe ponton, alţii la piscine, aşa că pe plajă era multă linişte. Curăţenia plajei a fost absolut în regulă, fiind puţini turişti nici nu prea avea cine să facă mizerie.

Mai nou, am văzut că la capătul plajei opus mării au montat copertine şi au modernizat barul de la plajă.

Piscinele

Le-am văzut pe toate, toate au adâncimea de 1,40 metri, dar nu am stat decât la cea de relaxare în ultima zi de sejur. Nu puteam rata pozele pe acele paturi subavatice care au făcut-o celebră, chiar dacă, între timp, ideea a fost împrumutată şi de alţii.

Piscina cu animaţie sau Regular Pool se află la nivelul plajei între snack restaurant şi grădină. Oferă umbrele şi paturi de plajă, dar şi spectacole cu animatoare dansând pe cuburi. Nu ştiu dacă toată ziua, eu le-am văzut doar după amiaza, dar nici nu a fost preocuparea mea majoră.

Tot la nivelul plajei se află şi piscina cu tobogane, că nu o pot numi aquapark (ar fi exagerat), cu exact patru bucăţi tobogane, evident albe, absolut banale şi care nici nu mi s-a părut să se bucure de prea mare succes. Noi nu le-am încercat.

Mai există o piscină micuţă la Show Center. Nici aici nu am prea văzut agitaţie în timpul zilei.

Piscina de relaxare se află un nivel mai sus, deasupra piscinei cu animatori/animatoare. Este mai lungă şi mai frumoasă decât cea pentru activităţi. Tot cu paturi de plajă şi cu umbrele de soare. Aici există şi nişte pavilioane foarte frumoase, dar şi scumpe. Am testat şi pernele subacvatice, mai puţin comode decât păreau la prima vedere, interesante şi bune pentru poze de album, dar şi pentru un bronz frumos şi rapid pentru cine are răbdare să zacă pe ele. Eu nu am avut nici răbdare şi nici nevoie de mai mult bronz decât prinsesem deja după trei săptămâni în Antalya :D.

Piscina interioară

Se află în cadrul centrului spa, foarte elegant, dar şi cu un personal foarte insistent, care mai mult sperie clienţii decât să-i atragă. Nu-mi plac oamenii care, literalmente trag de mine şi nici nu sunt uşor de convins când nu mă interesează un anumit serviciu.

Piscina este foarte lungă, nu ştiu dacă era şi încălzită, cu zone de jacuzzi. Mi-a plăcut, dar am fost acolo doar pentru a face câteva fotografii.

Internet

Există Internet Wireless gratuit cu semnal excelent în camere, în lobby, la restaurantul principal, la Atrium Bar şi la barul de la piscina cu animatori, dar inexistent pe plajă şi slăbuţ la barul de la piscina de relaxare.

Alte activităţi

Gratuite: tenis de câmp (inclusiv mingi şi rachete) doar pe timpul zilei, tenis de masă, volei pe plajă, sală de fitness, saună, baie turcească, baie de aburi, jacuzzi, darts, aerobic, aqua gym, pilates, yoga, squash

Contra cost: nocturna la terenurile de tenis, lecţii de tenis, toate sporturile nautice motorizate, biliardul, bowlingul, sala de jocuri electronice, internet cafe.

Petrecerile

Petrecerile constituie unul din punctele forte ale acestui hotel. Acestea se desfăşoară în diverse locaţii din resort, după un program bine stabilit şi respectat.

Am prins Garden Party, la ora amiezii, în grădină unde amenajaseră baruri mobile şi standuri cu mâncare. A urmat un spectacol de acrobaţie susţinut de o trupă din Kenya şi apoi muzică, dans şi voie bună.

În alte seri erau petreceri la Show Center. Îmi amintesc de un musical interesant despre istoria şi evoluţia dansului. La Sunset Bar lângă piscina de relaxare am ascultat muzică live şi mi-a plăcut.

Din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, într-o seară a plouat şi a fost furtună, au anulat petrecerea cu spumă care trebuia să aibă loc pe plajă şi au făcut un show mai slăbuţ, improvizat pe moment, la Atrium.

Cireaşa de pe tort au constituit-o petrecerile de la Atrium Bar, foarte reuşite, voi aminti doar Angel&Devil la care toţi am primit nu aripi :D, ci corniţe roşii luminoase sau un soi de carnaval, ocazie cu care am primit măşti de unică folosinţă. La aceste petreceri puteau participa şi turişti cazaţi la alte hoteluri, dar care plăteau o taxă de intrare şi beneficiau de aceleaşi drepturi ca şi noi cei de la A&E.

Concluzii

Sejurul petrecut la Adam&Eve a fost o EXPERIENŢĂ, acesta fiind un ALTFEL de hotel, foarte diferit de toate cele la care fusesem până atunci, dar şi de atunci încolo. Nu-mi pare deloc rău pentru experienţa trăită, nu mă grăbesc să o repet, deşi nici nu exclud această posibilitate în viitor, singurul meu regret este acela că acest hotel nu fusese încă inventat în urmă cu mai bine de douăzeci de ani când am fost eu în luna de miere :D. Îi admiram pe cei care îşi petreceau aici luna sau săptămâna de miere :), erau atât de tineri, de frumoşi, de îndrăgostiţi unul de altul şi de fericiţi, încât mă făceau să mă simt de o sută de ani :(. Dacă m-aş mai fi gândit şi la luna mea de miere de doar două săptămâni petrecută la un hotel obişnuit din Jupiter, cred că aş fi căzut în depresie :(.

O treime din cuplurile prezente în resort erau cam de vârsta noastră. O altă treime spre 40% erau în luna de miere. Nu am întâlnit persoane cu o altă orientare sexuală. Vedeam doar la plajă un grup masiv de vreo cincisprezece franţuzoaice, toate femei, dar nu am sesizat vreun gest care să indice altceva decât o prietenie normală.

Recomand cu toată încrederea acest hotel, mai ales cuplurilor aflate în luna de miere, dar şi cuplurilor de orice vârstă care doresc să se bucure de un sejur romantic, relaxant într-un ambient deosebit de „inspirant”, mai fără inhibiţii. Eu am profitat de toate facilităţile puse la dispoziţie şi am fost încântată.

Fiind în prag de An Nou, vă doresc tuturor sănătate, bucurii şi călătorii cât mai reuşite în anul ce vine.

LA MULŢI ANI FERICIŢI!

---

VIZUALIZĂRI: 6781 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI