Rixos Sungate - Un resort cât un oraş (I)

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 22 - 28 septembrie

Alegerea hotelului

De această dată inspiraţia mi-a venit de pe AFA. Da, aţi citit bine. După ce vreme de ceva ani am tot recomandat colegilor variante diverse de a-şi petrece vacanţa, unii au fost acolo şi mi-au mulţumit pentru sfat, alţii doar au fost acolo şi s-au întors mulţumiţi, iar alţii au ales altceva şi nici nu mai contează cum a fost, a venit rândul meu să profit de informaţiile de pe acest site. Citind răspunsurile la un CMR şi studiind hotelurile aflate în dezbatere, am avut surpriza să constat că un hotel interesant, pe care îl ştiam mai demult, dar bugetul era mereu insuficient, se pliază perfect pe ceea ce îmi doream, iar în perioada care mă interesa avea un preţ accesibil, în limita dorită de mine, beneficiind de o reducere de early booking destul de consistentă de 23%. După o documentare absolut necesară, am ales şi am rezervat. Două zile mai târziu a sosit şi confirmarea rezervării însoţită de felicitările fetei de la agenţie care mă informa că am fost extrem de norocoasă reuşind să prind ultima cameră disponibilă în hotel în perioada dorită de mine, hotelul intrând în stop sales, chiar dacă eram abia la sfârşit de ianuarie. Nu mai înţelegeam nimic. Mi se părea incredibil ca un hotel cu peste o mie de camere să fie plin ochi într-o perioadă nu foarte solicitată, spre sfârşit de septembrie, după începerea şcolilor peste tot în Europa, inclusiv în Turcia, dar am zis „Să fie primit”. Ulterior informaţia s-a confirmat din mai multe surse.

Drumul

Pentru noi, care veneam de la Delphin Deluxe Resort 5* din Ocurkalar (vezi impresii) unde ne petrecusem prima săptămână din vacanţa din acel an, drumul de doar 134 de kilometri a fost floare la ureche, chiar dacă a implicat o nouă traversare a oraşului Antalya, însă nu acelaşi lucru l-aş fi spus dacă mă refeream la distanţa de la Bucureşti la Kemer. Pe larg despre drumul cu maşina spre Turcia am scris aici

La ora 11.10 am plecat de la Delphin DeLuxe 5* din Okurcalar spre Rixos Sungate, hotel aflat în Beldibi (Kemer). Mergeam pentru prima dată spre Kemer. Drumul mi-a plăcut mult de tot. Peisajul munte - mare este spectaculos. Am trecut prin două sau trei tuneluri și la ieșirea din ultimul am virat stânga spre Beldibi. Am mers până aproape de mare, deși GPS-ul ne indica altceva (mai bine nu-l porneam la ieșirea din Antalya), am făcut apoi dreapta, mergând paralel cu marea și trecând în revistă hotelurile înșirate de-a lungul coastei, până când am ajuns la al nostru. Era prea mare pentru ca să-l putem rata. Distanța de 134 de kilometri din Okurcalar până la Rixos Sungate 5* din Beldibi am parcurs-o într-o oră și 15 minute, deși a presupus o nouă traversare a Antalyei, însă pe alt traseu decât la venire, astfel că la 12,30 aveam deja check in-ul făcut.

Hotelul

Conform prezentării oficiale, hotelul Rixos Sungate este situat pe plajă în Beldibi, zona Kemer, se află la 50 de kilometri de aeroportul din Antalya şi la 25 de kilometri de oraşul Antalya. A fost construit în anul 2005, preluat de lanţul Rixos în anul 2009, iar ultima renovare a avut loc în iarna 2012-2013. Se întinde pe o suprafaţă imensă de 250.000 metri pătraţi, fiind hotelul cu cel mai generos teritoriu la care am fost până acum.

Hotelul este compus din şapte clădiri deservite de un total de 45 de lifturi.

Beneficiază de o plajă cu o lungime de 720 metri, cu trei pontoane, dintre care unul VIP.

Hotelul dispune de un total de 1094 de camere de mai multe categorii şi cu preţuri diferite, din care 871 sunt camere standard de 38 mp, doar 166 dintre acestea beneficiind de vedere la mare, Suite (53 mp), Family Suite (75 mp), Jacuzzi Room (35 mp), Grand Suite (80 mp), Terrace Family Room (58 mp), Family Terrace Lake Houses (72 mp), Villa Lake House (72 mp), King Suite (85 mp), Deluxe Room, Deluxe Jacuzzi, Grand King Suite (161 mp), 18 Deluxe Villa (120 mp), 8 Grand Deluxe Villa (241 mp) şi Poseidon Presidential Villa, preţurile acestora crescând exponenţial, cele mai scumpe beneficiind de servicii VIP.

Cazarea

Prima impresie: am fost uimită de securitatea şi siguranţa prezente în acest resort. Am oprit la intrarea în resort observând abia în ultimul moment cilindrii din fier masiv care blocau orice încercare neautorizată de a pătrunde în resort. Nici cu tancul nu reuşeai să treci. Doar la aeroport mai văzusem un sistem asemănător şi trei ani mai târziu la un alt resort turcesc. Încă de la poartă ne-au fost solicitate paşapoartele şi voucherul, care au fost verificate într-un calculator. Unul din angajaţii care păzeau poarta a dorit să ne însoţească până la recepţie. De ce? Nu ştiu, riscul de a ne rătăci fiind totuşi minim spre inexistent. A vrut să urce la noi în maşină, dar portierele erau blocate, soţul nu a observat intenţia respectivului şi a pornit maşina, iar tipul a alergat după noi cu paşapoartele noastre în mână. Plecasem cu temele bine făcute de acasă, astfel că ştiam că resortul dispune de două recepţii, una pentru check in şi alta pentru check out, astfel că am oprit în faţa celei care trebuia. La scurt timp a apărut şi tipul de la poartă, uşor transpirat după alergare, care nu a făcut altceva decât să predea unuia din recepţioneri actele noastre.

Am completat formularul de cazare, remarcând că şi aici exista o rubrică specială în care se menţiona la a câta vizită într-un hotel Rixos este turistul respectiv. Plătisem pentru o cameră standard land view, suplimentul de sea view fiind scump la acest hotel și camerele cu o astfel de vedere puține, astfel că am solicitat doar o cameră la un etaj superior şi am primit cardurile de la cameră şi cele pentru prosoape de plajă, precum şi o hartă a resortului, extrem de utilă în primele două zile. Mi-a plăcut faptul că aici turiştii nu poartă brăţări, chiar dacă asta a însemnat un "suvenir" mai puţin la întoarcerea acasă.

I-am cerut recepţionerului să-mi indice pe hartă poziţia camerei mele, iar acesta, foarte amabil, mi-a arătat locul în care mă aflam, unde este camera, unde sunt restaurantele etc. Primisem o cameră în Terrace Houses, cam departe de restaurante şi departe de clădirea principală, dar destul de aproape de plajă. Pentru prima dată nu am mai solicitat să văd prima dată camera înainte de a o accepta şi de a căra bagajele, speriată de distanţele foarte mari.

Parcarea

Am dat jos bagajele din maşină, le-am lăsat în faţa recepţiei şi am plecat să parcăm maşina în parcarea aflată în zona intrării în resort, găsind un loc frumos la umbra unei copertine. Parcarea este supravegheată video. La prima vedere, parcarea părea suficientă, la momentul sosirii noastre existând destule locuri libere. Câteva zile mai târziu, când hotelul s-a umplut prin venirea multor cetăţeni turci participanţi la o conferinţă, mulţi dintre ei cu maşinile personale, parcarea a devenit doar o glumă. Au fost folosite şi parcarea angajaţilor şi parcarea pentru maşinuţele electrice şi tot nu a fost deajuns.

Camera

Un bell boy ne-a preluat bagajele, le-a urcat într-o maşinuţă electrică tip de golf, ne-am urcat şi noi şi am pornit pe aleile din resort spre corpul în care aveam cazarea. Am primit camera 4520 în zona Terrace Houses, aflată la etajul al cincilea cu vedere spre mare. Îmi făcusem bine lecţiile de acasă, credeam că ştiu ce voi găsi acolo, dar, cu toate acestea, am fost surprinsă la intrarea în cameră. Nu recunoşteam nimic din pozele vizionate încă dinainte de a rezerva. Camera părea mult mai mică, de o formă ciudată semicirculară, lipsea acel pat (sau canapea) suplimentar de lângă geam pe care mă imaginam deja lenevind cu o carte în mână şi admirând grădina.

La intrarea în cameră există un hol larg, un suport de bagaje şi dulapul cu uşi glisante bine compartimentat în care se află seiful cu utilizare gratuită.

Urmează camera propriu-zisă cu un pat dublu foarte lat şi foarte confortabil, încadrat de noptiere, spre geam era un birou cu un scaun, iar în partea opusă un fotoliu, o măsuţă şi televizorul LCD, cu destule programe gratuite, dar şi cu plată, aşezat pe minibar. Minibarul conţine bere Efes, sucuri la doză din gama Coca Cola (Coca Cola normală şi zero, Fanta, Sprite, Ice Tea de vreo două sortimente) apă plată şi minerală, cutiuţe de carton de lapte şi cacao cu lapte. Deasupra mini barului era maxibarul, contra cost, cu două sertare, unul cu bomboane, ciocolată, alune, seminţe, chipsuri, energizante, gumă de mestecat, iar al doilea cu chestii nealimentare: pastă de dinţi, spumă de ras, aparate de ras, forfecuţe şi cleşti de unghii, baterii, dischete demachiante, pansamente şi până la tampoane şi prezervative. Erau afişate preţurile produselor oferite, în dolari, însoţite de precizarea că hotelul poate oferi la cerere şi alte produse în afara celor deja expuse. Genul acesta de produse, necesare, dar pe care adesea uităm să le punem în bagaj la plecare le-am găsit şi la alte hoteluri, unde însă erau oferite gratuit o singură dată pe sejur.

Mi-a lipsit, dar ştiam că pot primi la cerere, o cană electrică pentru ceai şi cafea. Acestea nu sunt disponibile decât în camerele mai scumpe, dar am cerut şi primit imediat, fără costuri suplimentare.

În mijlocul camerei era o coloană de rezistenţă, prietenii sugerându-mi că aş putea încerca să o folosesc pentru un dans la bară :)).

Aerul condiţionat este în sistem centralizat, suficient de silenţios. Acum, la sfârşit de septembrie, a făcut faţă cu brio, dar nu sunt convinsă că în plin sezon este la fel de eficient, cel puţin pentru cei pretenţioşi ca mine, care transformă camera în frigider :).

Pe hol şi în cameră aveam mochetă pe jos, iar în baie şi în balcon era gresie.

Pe partea opusă patului era ușa spre baie, din geam cu două canaturi. Baia este foarte spaţioasă. În baie găsim în faţă chiuveta, în stânga cada de baie, în dreapta se continuă cu un separeu fără ușă despărțitoare unde este poziţionată toaleta, iar în capăt este cabina de duş, direct pe gresie. Baia este dotată cu uscător de păr, oglindă de machiaj, bineînţeles, telefon :D, cosmetice de bună calitate, săpunuri solide, sticluţe cu şampon, balsam, gel de duş şi loţiune de corp, completate cu promptitudine înainte de a se termina. Tot aici am găsit şi halatele de baie, pufoase. Mi-au plăcut prosoapele de foarte bună calitate, foarte bune absorbante. Acestea au fost schimbate zilnic.

Balconul camerei noastre era foarte mare şi lat, cu o formă neregulată, practic o terasă. Suprafaţa acesteia era cel puţin dublă comparativ cu a celorlalte camere, poate pentru a compensa suprafaţa mai mică a camerei :). Pe mine nu m-a deranjat deloc acest aspect. Pot spune chiar că mi-a convenit. Terasa este dotată cu două scaune şi o măsuţă din imitaţie de ratan şi un uscător de prosoape. Am avut o vedere superbă spre pădurea de pini şi spre mare, pe care o vedeam doar foarte puţin pe deasupra vârfurilor copacilor. Cu un etaj mai sus dacă am fi fost cazaţi, vederea spre mare ar fi fost perfectă, chiar dacă marea era departe.

Restaurante

Hotelul dispune de trei restaurante principale şi de mai multe restaurante a la carte.

Restaurantul principal Turquaz oferea toate cele trei mese principale ale zilei în regim bufet: mic dejun 07.00-10.00, prânz 12.30-14.30, cină 18.30-21.30. Se află aproximativ în mijlocul resortului, la al doilea etaj al unei clădiri aflată în apropierea centrului de conferinţe. Accesul se face cu ajutorul scărilor rulante sau cu liftul. Dispune şi de o terasă generoasă pe care era permis fumatul, dar doar în anumite sectoare. Aici am luat majoritatea meselor de dimineaţă şi de seară. Am fost impresionată de varietatea şi calitatea mâncărurilor oferite, precum şi de modul de prezentare a acestora. Băuturile erau servite la masă de ospătari, în număr suficient şi prompţi, buni vorbitori de limbă engleză, ceea ce pentru mine a constituit o surpriză având în vedere faptul că 90% dintre turişti erau vorbitori de limbă rusă. Restaurantul are o capacitate foarte mare, mai multe intrări/ieşiri. Când îţi alegeai o masă, era bine să reţii exact poziţia acesteia, altfel riscând să te plimbi cu farfuria în mână încercând să-ţi regăseşti masa şi soţul.

Restaurantul principal Veranda se află în aceeaşi clădire cu Turquaz, dar cu un etaj mai jos. Acesta oferă micul dejun pentru cei mai somnoroşi 10.00-11.00, cina 19.00-21.30 şi late dinner 23.30-02.00. Are o capacitate mai mică decât Turquaz, o terasă foarte mică de doar câteva mese. Mâncărurile oferite sunt în general aceleaşi ca şi în celălalt restaurant, dar într-o varietate sortimentală mai redusă, inclusiv spaţiul de expunere a mâncării este mai restrâns. Aspectul general al acestuia este însă unul mai elegant şi mai intim, cu feţe de mese mai elegante şi cu un risc mai mic de a te rătăci.

Există şi un al treilea restaurant principal, Pino, aflat la parterul clădirii principale, care, conform programului, oferea doar micul dejun 07.00-10.00 şi cina 19.00-21.30, dar care a fost închis pe durata sejurul meu. Am recuperat şase luni mai târziu când am mâncat mai mult acolo şi mi-a plăcut.

Pentru copii există Rixy Kingdom Yummy Restaurant în regatul copiilor. Nu m-a interesat subiectul, aşa că nu pot da detalii, deşi treceam zilnic pe acolo în drumul spre şi de la plajă.

Masa de prânz o luam mai mereu la snack restaurantul Alara, aflat practic pe plajă, cu un sortiment mai redus faţă de restaurantul principal, dar absolut suficient. Meniul era mai spre fast food (hamburgeri, kebap), dar şi pizza, salate, fructe. Eu preferam gozlemele şi kumpirul. Acesta se afla în apropiere de zona aleasă de noi pentru plajă şi avea avantajul unei ţinute mai lejere.

După masa de prânz, pentru desert vizitam Patiseria (15.00-18.00) cu prăjituri excelente, mai multe şi mai deosebite de cele din restaurantul principal, dar şi cu îngheţată foarte bună. Pe faleză era şi un chioşc cu îngheţată ambalată, foarte bună şi aceea, dar parcă tot mai bună era îngheţata de la Patiserie.

În apropiere de Lotus Bar erau deschise două chioşcuri – Thai Noodle House şi Satay House – 16.00-18.00, cu mâncare asiatică. Aici am încercat o supă, interesantă, dar foarte condimentată şi am mâncat noodles cu beţişoare, nefiind prea expertă.

Nu am încercat restaurantele a la carte. Acestea nu erau gratuite şi mai necesitau şi rezervare prealabilă. Le voi enumera doar: Fantasy International (în zona Terrace Houses, bucătărie internaţională), Cactus (în zona plajei, în apropiere de Alara, specific mexican), Exclusive Club (situat în zona vilelor VIP, gratuit pentru oaspeţii VIP şi contra cost pentru restul), La Rozetta (italian), Mandarin (asiatic), Bonzai (sushi), Teppanyaki (japonez), Aegean (egean), Mermaid (mediteranean).

Baruri

La un resort atât de întins şi numărul barurilor este unul considerabil, vreo nouăsprezece. Spre ruşinea mea, nici după două vizite la acest hotel, nu mă pot lăuda că le-am văzut pe toate.

Casa ceaiului şi a cafelei (07.00-00.00) se află în zona recepţiei sosiri şi oferă, aşa cum îi spune şi numele, ceai şi cafea, dar într-o mare varietate sortimentală, cu multe produse deosebite, foarte apreciate de către cunoscători. Noi am comandat doar ce ştiam: espresso şi cappuccino, excelente, fără a intra în subtilităţi. Doi ani mai târziu am regăsit acelaşi concept la Delphin Botanik Exclusive din Lara, recent preluat de la Rixos şi moştenit tot de la acesta, dar fără a se ridica la nivelul de la Sungate.

Lotus Bar, cu program 10.00-00.00, aflat în apropierea piscinei, dar şi a restaurantelor principale a fost barul nostru preferat cu ocazia ambelor vizite. Dispunea de o gamă foarte variată de băuturi, multe de import, cocktailuri excelente, ceai, cafea. Ospătarii pe role aduceau comenzile şi ridicau paharele goale cu mare promptitudine, chiar şi atunci când toate mesele erau ocupate.

Pool bar, 09.00-19.00, deservea oaspeţii care preferau să stea la piscină, la fel de eficient, ospătarii pe role aducându-ţi băutura dorită la şezlong, pardon, la pat.

Alara Bar era deschis doar seara (21.30-00.30) fiind accesibil celor care participau la spectacole/concerte/alte activităţi la amfiteatru.

Tot seara, în apropierea terasei de la Lotus bar se deschidea un bar unde serveau doar mojito, o zi mai bun, o zi mai prost, în funcţie de barmanul care era pe tură. Folosind aceleaşi ingrediente, modul de preparare făcea diferenţa. Eu sunt mare amatoare de mojito şi pot spune că am reuşit să-l dau pe brazdă şi pe barmanul mai puţin priceput, explicându-i exact cum doresc eu să-mi prepare cocktailul.

Aqua bar, 09.00-18.00, deservea turiştii din zona parcului acvatic. Aici m-am luat şi eu după ruşi şi am comandat şampanie, făcându-mi astfel curaj pentru a încerca şi cel mai dificil tobogan. :D

Mai exista un bar pe plajă şi unul pe ponton. La cel de pe ponton nu am ajuns niciodată, alegând o altă zonă pentru a face plajă. Barul de la plajă era ok, doar că oferea un sortiment limitat de băuturi şi cafele doar de la automat, între 10.00-18.00.

Vitamin barul se află la piscina interioară. Eu nu l-am descoperit decât la a doua vizită la Sungate.

Doar în trecere am remarcat Fantasy bar, aflat foarte aproape de noi la Terrace Houses, un mic bar, dar fără băuturi alcoolice la bowling, barul exclusivist de pe pontonul VIP şi barul non stop al celor cazaţi în zona vilelor VIP.

Singurul bar deschis toată noaptea (16.00-08.00) pentru turiştii obişnuiţi era Piano Bar, aflat în clădirea principală, dar foarte departe de noi, foarte bine dotat, dar cu personal prea puţin amabil şi cu puţine mese pe terasă. Mi-a plăcut, dar nu l-am frecventat din cauza distanţei mari.

Am mai testat într-o seară şi cafeneaua turcească aflată în zona restaurantelor principale pentru o cafea turcească la nisip şi un ceai de rodie, ambele excelente. Tot aici se putea fuma şi narghilea cu mai multe arome, dar aceasta nu era inclusă în concept.

Plaja

Departe de a fi o plajă perfectă, mie mi-a plăcut. Plaja aferentă hotelului se întinde pe o lungime de 720 de metri şi nu este peste tot la fel. Am identificat două zone de plajă cu nisip, la Babies Beach şi în dreapta restaurantului pescăresc, aproape de Alara Snack. Pe plajă este nisip, cel mai probabil, în mare parte adus. Probleme apar la intrarea în mare, Kemerul fiind o zonă stâncoasă, munţii fiind foarte aproape, iar o plajă foarte lată cu nisip fin şi intrare lină în mare este o utopie. Nu există aşa ceva.

La intrarea în mare, mai peste tot există pietricele. Marea nu se adânceşte foarte brusc. În mare există şi adevărate stânci. Avantajul este că le vezi şi le poţi ocoli, că altfel îţi rupi în ele piciorul de la genunchi sau chiar de la şold.:(Spre deosebire de săptămâna anterioară petrecută la Delphin Deluxe, când marea a fost agitată, două zile chiar cu valuri mari, aici am prins o mare mai calmă, dar şi mai rece cu cel puţin două grade, însă încă suficient de caldă.

Se poate intra în mare şi fără papuci speciali de apă, dar, pentru cei mai sensibili, recomand folosirea acestora. Eu am avut, dar nu i-am folosit. Înot mai uşor şi este mai plăcut fără. Cei care ştiu să înoate pot intra în mare şi de pe ponton/pontoane. Există trei pontoane pe plaja de la Rixos Sungate, din care unul este rezervat turiştilor VIP. Orice turist obişnuit poate accesa pontonul respectiv, dar costurile sunt substanţiale.

Deşi ştiam că sunt şi zone mai bune, eu am ales să fac plajă în apropierea pontonului VIP. Ştiu să înot, pietrele din mare nu mi-au creat un disconfort prea mare, dar am făcut această alegere, deoarece în zona respectivă beneficiam gratuit de internet de mare viteză (altminteri contra cost), „furând” semnal de la VIP-uri şi conectându-mă fără parolă la reţeaua acestora.

Pe plajă sunt pavilioane/corturi cu câte trei şezlonguri, o măsuţă şi un ghiveci pe post de scrumieră şi coş de gunoi, suficient de departe unul de altul pentru a avea şi umbră, dar şi intimitate. Ocupam un asemenea cort dimineaţa, în drum spre restaurant pentru micul dejun şi am găsit mereu în primul rând, la concurenţă cu ruşii cu copii mici, care preferau aceeaşi zonă.

La intrarea pe plajă, din loc în loc, erau vitrine frigorifice cu sticle de apă plată şi sucuri din gama Coca Cola la doză. Rareori am găsit şi cutii de bere Efes, dar aceasta cred că se consuma mai repede şi nu era completată la fel de rapid ca restul. Pentru un suc nu mai trebuia să ajung la cel mai apropiat bar, care, oricum, nu era prea departe.

Pe plajă există duşuri şi ţâşnitori de spălat pe picioare, precum şi cabine de schimb.

Curăţenia plajei a fost mulţumitoare. Destul de des erau golite coşurile de gunoi şi strânse paharele de plasic, dar mai rar ca la Delphini.

Am descoperit destul de târziu zona Kemer-ului, dar, sincer, m-a cucerit. Peisajul este superb, combinaţia munte-mare te lasă fără cuvinte. Am înotat aproximativ două ore în fiecare zi. De câte ori mă întorceam la mal admiram munţii foarte înalţi şi care păreau extrem de aproape, iar senzaţia era extraordinară.

Grija pentru cei mai mici turişti mi s-a părut remarcabilă la acest hotel. Voi face referire acum doar la Babies Beach, aflată în apropierea digului cu far în extremitatea resortului. Plaja este cu nisip şi există nisip şi la intrarea în mare, dar ceea ce m-a impresionat a fost ţarcul făcut în mare, acoperit de o copertină, ideal pentru cei mici care se puteau bălăci liniştiţi şi supravegheaţi, fiind, în acelaşi timp, feriţi de soarele arzător. Locul de joacă de pe plajă era de asemenea acoperit. Tot pentru copii au construit pe plajă un „castel de nisip”, în mărime naturală. Arată ca un castel de nisip, dar nu este, evident, din nisip.

Piscinele

Există două piscine interioare încălzite în extrasezon, una în clădirea principală şi alta la Terrace Houses.

Piscinele exterioare sunt mai multe. Ei zic că ar fi vreo 10. Recunosc că nu le-am numărat. Oricum, suprafaţa ocupată de piscine este una considerabilă. Mereu m-am referit la piscina exterioară, cea pentru activităţi, ca fiind una singură, chiar dacă, de fapt, este un şirag de piscine, una în continuarea alteia. Nu am stat la piscină, deşi am fost tentată de paturile extrem de confortabile care înlocuiau clasicele şezlonguri şi de servirea la şezlong cu băuturi de la bar, fără a fi nevoie să te deplasezi deloc.

Aquaparkul

Hotelul dispune de un aquapark interesant cu unsprezece tobogane pentru adulţi, cu diferite grade de dificultate, cu colace sau fără, şi aterizare în piscine diferite. Acesta se află în extremitatea resortului, spre Amara. Le-am încercat pe toate şi mi-au plăcut. Un pahar de şampanie băut la barul de la aquapark m-a convins să încerc şi cel mai dificil tobogan, pe care îl tot evitasem până atunci.

Rixy Kingdom

Aşa cum îi spune şi numele, locul de joacă pentru copii constituie un adevărat regat pentru cei mici. Acesta se află în apropiere de Terrace Houses, pentru familiile cu copii fiind avantajoasă o cazare în această parte a resortului. Prima dată am remarcat poziţionarea excelentă a acestuia într-o pădurice de pini, astfel beneficiind de umbră naturală în orice moment al zilei, aspect important având în vedere temperaturile din Antalya din miez de vară. Există un restaurant doar pentru copii, gonflabile variate şi destul de interesante, un amfiteatru cu scaune micuţe şi viu colorate doar pentru aceştia. Cele câteva animale de la minigrădina zoologică trezeau interesul copiilor. Foarte interesant, dar pentru copiii ceva mai mărişori, mi s-a părut Adventure Park, cu trasee prin copaci pe poduri din frânghie. M-am căţărat şi eu puţin pe acolo, dar nu am vrut să testez rezistenţa acelor poduri, convinsă fiind că nu au fost proiectate să-mi suporte mie greutatea :D şi prea mişcătoare şi dătătoare de ameţeli pentru cineva neantrenat ca mine.

Există şi un loc de joacă indoor la Rixy Club în clădirea principală.

Există, de asemenea o sală de jocuri, probabil contra cost ca peste tot.

Aquaparkul pentru copii dispune de şase minitobogane.

Distanţa de la Rixi Kingdom la Babies Beach este destul de mare, dar poate fi parcursă cu uşurinţă utilizând trenuleţul care face turul resortului sau cu maşinuţele electrice, nu o dată acestea oprind şi oferindu-se să ne ia şi pe noi, dar mereu am refuzat. Cu trenuleţul m-am plimbat în ultima zi speriată că plec şi nu am apucat să văd tot resortul.

Activităţi

Gratuite: baia turcească, sauna, baia de aburi, jacuzzi, sala de fitness, aerobic, aqua gym, pilates, stretching, zumba, kangoo jumps, volei pe plajă, volei, baschet, fotbal, tenis de câmp şi tenis de masă, darts, boccia, tir cu arcul şi cu aer comprimat, minigolf, biliard.

Contra cost: masajele şi tratamentele de la centrul spa, bowling-ul cu patru piste, lecţiile de tenis, de scufundare şi de surfing, sporturile nautice (parasailing, banana, skijet), închiriere de biciclete, tiroliana, carting.

Singura activitate extra care m-a tentat, dar nu m-am încumetat şi acum îmi pare rău, o reprezintă tiroliana, o chestie deosebită, cu o lungime de 360 metri şi o înălţime de 40 metri, având platforma de lansare pe acoperişul clădirii principale a hotelului şi punctul terminus în apropierea plajei. Adrenalină, nu glumă.

Animaţia peste zi era prezentă la piscina principală. Pe mine, ca de obicei, nu m-a interesat. Programul tuturor activităţilor, cu oră şi loc de desfăşurare, era prezentat la un info chioşc.

Seara aveam de ales între a asculta muzică live la Lotus Bar sau a merge la amfiteatrul Alara pentru spectacolele de seară. De obicei, combinam ambele activităţi. Ce mi-a plăcut mult la acest hotel a fost faptul că distracţiile pentru adulţi erau complet separate de cele pentru copii, având loc în zone distincte din resort, astfel că mă aşezam la o masă la amfiteatru înainte de începerea spectacolului şi nu mai eram nevoită să asist şi la programul de minidisco pentru cei mici, cu aceleaşi melodii care se repetau seară de seară.

Am apreciat spectacolele de calitate şi muzica bună oferită.

Cei care nu aveau somn puteau continua distracţia cu un program de karaoke sau de dans la discotecă. Eu nu am participat.

Peste 90% din turiştii prezenţi la Rixos erau vorbitori de limbă rusă. Aici am întâlnit ruşi extrem de civilizaţi, multe rusoaice tinere foarte frumoase şi foarte elegante. Contrar obiceiului, aceştia nu beau vodcă, ci doar şampanie de dimineaţa până seara şi butonau Iphone-uri. Ajunsesem chiar să glumesc spunându-i soţului meu „Дайте мне, пожалуйста, Iphone”, chiar dacă telefoanele noastre erau de la o firmă concurentă.

Când credeam că le-am văzut pe toate, la acest hotel am mai văzut ceva în premieră: turişti veniţi în vacanţă însoţiţi de bodyguarzi. Înţeleg să pleci în vacanţă cu soţia şi copiii, cu prietenii, chiar şi cu soacra sau amanta, dar cu bodyguardul?

Internet

Pentru internet existau două opţiuni: varianta standard, gratuită, unde pentru conectare utilizam un username şi o parolă, numărul camerei şi numele nostru şi varianta premium, de mare viteză, contra cost. Am ales, desigur, varianta gratuită şi am fost mulţumiţi. În cameră şi pe terasă aveam semnal maxim şi funcţiona excelent pentru nevoile noastre, la baruri funcţiona în general bine, la restaurant existau şi zone pe terasă cu semnal slab spre inexistent, pe plajă nu prea reuşeam să ne conectăm dacă erau mai mulţi utilizatori în jur. Dar pe plajă nu a fost deloc o problemă, pentru că ne conectam la reţeaua de internet de mare viteză a celor de pe pontonul VIP şi netul zbârnâia.

Magazine

Şi pentru că acest resort seamănă cu un oraş, nu puteau să lipsească magazinele, toate de firme renumite şi cu preţuri pe măsură, evident, în dolari. Nu am cumpărat decât câţiva magneţi de frigider şi câteva vederi, de restul produselor eu nu mă puteam apropia. Mi-a plăcut mult un costum de baie, dar, când am văzut că m-ar fi costat mai mult decât sejurul pentru o persoană la acest hotel, am zis, normal, pas.

Împrejurimi

În apropierea hotelului ieşind pe poartă spre stânga se află un mic bazar cu mărfuri fel de fel, preţurile fiind în general cam mari. Toţi vânzătorii vorbesc bine ruseşte, iar preţurile sunt stabilite în dolari. Dacă încerci să vorbeşti altă limbă rişti să nu fii băgat în seamă. Mie mi s-a întâmplat. Nici să vorbeşti şi tu ruseşte nu este o soluţie, deoarece ţi se vor stabili preţuri ca pentru ruşi, adică mari, iar dacă încerci să te tocmeşti deja devii suspect, ştiut fiind faptul că ruşii nu negociază. Cel mai avantajos este să plăteşti în dolari. Am reuşit să găsesc şi vânzători dornici să-şi vândă marfa, le-am spus că suntem români, a urmat laitmotivul cu Hagi, Popescu, Lucescu, am negociat cât m-am priceput până am ajuns la un preţ care să îmi convină şi în final am plătit cu card spre disperarea turcului care prefera cash.

În această vacanţă am vizitat trei hoteluri şi fiecare a fost ok în felul lui. Niciunul nu m-a dezamăgit. Întrebată de prieteni dacă ar fi să revin pe care din cele trei l-aş alege, răspunsul meu a fost: Sungate, fără vreo ezitare, iar coincidenţa a făcut să ajung din nou aici după doar şapte luni de la prima vizită.

Recomand acest hotel atât familiilor cu copii, cât şi cuplurilor tinere sau mai puţin tinere. Resortul este imens, nu există înghesuială, fiecare găseşte ceva de făcut după propriile dorinţe, nimeni nu se plictiseşte, mâncarea este foarte bună şi variată, există destule băuturi de import incluse, serviciile sunt peste medie, există multă vegetaţie bine crescută şi bine îngrijită, clima este plăcută, peisajul este superb.

---

VIZUALIZĂRI: 5489 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI