Dintre escapadele toamnei – Cascada Cașoca, Barajul Siriu, Puntea de lemn de la Păltineni, Restaurantul Cetățuia, Drumul Leiculești-Sărata Monteoru

TIPĂREȘTE

Sunt în vacanță de o săptămână și m-am trezit că nu mai am nimic de făcut, nici o vizită, nici un musafir. Și chiar dacă nu credeam că o să mai scriu ceva anul acesta, o să încerc să aleg una-două dintre escapadele toamnei, pentru că nu cred că mai revin la un an care s-a încheiat. Am și eu un fix cu cronologia și cu vechimea, ce vreți.

Din păcate mie toamna nu-mi aduce mare lucru din punct de vedere turistic. Destul de rar sau deloc prind o noapte pentru o ieșire, dar escapadele de o zi sunt foarte dese în această perioadă și îmi plac pentru că nu trebuie să mă gândesc, să fac planuri sau teme. Pur și simplu ne suim în mașină și plecăm, iar uneori hotărâm chiar pe drum încotro. Tot ce ne trebuie este să ajungem undeva, să facem o drumeție, mai scurtă sau mai lungă, să respirăm alt aer, să mai trecem printr-un sat pe care nu l-am văzut, să ne oprim prin piețele localităților mai mici și ne place când nimerim la festivaluri, ale țuicii, ale brânzei... sau tot felul... și chiar dacă destinațiile se repetă, pentru că tot mergând pe o rază de 100-150 de km de București nu ai cum să nu te repeți, ne place să facem asta.

Una din escapade a fost la sfârșitul lui octombrie, într-o duminică superbă, când ne-am propus să mergem la Cheia, Muntele Roșu fiind una dintre destinațiile anuale pentru o drumeție. Cum foarte rar circulăm singuri la escapade de genul acesta, la apel au mai răspuns 4 familii de prieteni și toți am avut ca sarcină să ne gândim până la benzinăria de pe DN1 unde ne întâlnim de obicei, încotro să o luăm în cazul în care nu toată lumea era de acord cu Muntele Roșu. După dezbateri în fața benzinăriei care au durat un sfert de oră, am convenit să mergem la Cascada Cașoca din Buzău pe care nici unul nu o mai văzusem și asta pentru că în gașcă avem și niște puturoși care nu erau dispuși la drumeția de 6 km dus-întors, până la Muntele Roșu. Distanța din București până la Cascada Cașoca este de aprox. 170 de km, așa încât ne-am propus să nu mai căscăm gura în stilul caracteristic ca să putem rămâne cât mai mult în zona cascadei și a barajului de la Siriu, care se află foarte aproape una de alta.

Cum nu ne place să ne ducem și să ne întoarcem pe același drum, am hotărât să mergem prin Vălenii de Munte-Drajna-Nucșoara până am ieșit în DN10 (Buzău-Brașov) și apoi Nehoiu-Siriu și să ne întoarcem pe același DN10 până la Măgura ca să mâncăm la restaurantul binecunoscut de noi și apoi să o luăm pe drumul prin Pădurea Pinului până la Tabăra de Sculptură și Mrea Ciolanu și mai departe peste dealuri, pe un drum superb, tot prin pădure, care s-a dat în exploatare nu demult și te scoate de la Leiculești la Sărata Monteoru, iar mai departe să ieșim în DN1B la Merei, pe drumul Buzău-Ploiești și apoi pe lângă Mrea de la Ghighiu să ieșim în DN1 și acasă.

Toate astea fiind convenite am pornit la drum și ne-am mai oprit la lipiile și covrigii pe vatră de la Pucheni pe care cei care merg pe DN1 probabil că le știu. Pentru noi pâinăria aia este obiectiv, nu trecem niciodată pe acolo fără să oprim. După ce am trecut de Vălenii de Munte și am luat-o la dreapta ca să ieșim în DN10 la Valea Lupului, am mers încet prin sate ca să mai admirăm și noi gospodăriile oamenilor, am trecut de drumul spre Colți și Aluniș unde am fost cu alte ocazii și ne-am oprit la Valmar ca să cumpărăm cârnați de Pleșcoi și vin din Vatra Pleșcoiană.

Mai departe am trecut prin Nehoiu unde am admirat Biserica Ortodoxă Sf Gheorghe, o biserică destul de nouă, începută prin anii 90 și sfințită abia în 2008, foarte frumoasă, pe care am văzut-o altă dată și am ajuns la Siriu (Lunca Jariștei), unde șoseaua este în V și poți alege să mergi spre 14 Scaune și Cascada Cașoca în dreapta, sau spre Barajul Siriu în stânga.

Noi am urmat drumul spre obiectivul nostru principal, Cascada Cașoca care se află în Masivul Podul Calului. Sunt până în 10 km de la Lunca Jariștei dintre care o porțiune mică am mers pe un drum asfaltat apoi pe un drum forestier destul de bun dar imposibil de mers pe jos măcar o parte, așa cum ne propusesem, pentru că plouase și era noroi dintr-un capăt în altul al drumului. Așa că am mers cu mașina chiar până la cascadă, am parcat, sunt indicatoare către cascadă și trebuie să cobori o scară de lemn care te duce în câteva minute (2-3), chiar la baza cascadei. După ce cobori scara aceea de lemn este un platouaș mic unde printre copaci sunt 2 mese de lemn cu băncuțe. Acolo am făcut și noi un popas și am pus de un picnic cu chiftelele pe care le înhățasem din frigider înainte de plecare, niște slăninuță cu ceapă roșie, cârnații de pleșcoi pe care tocmai îi achiziționasem și lipiile de pe DN1. Vremea nu mai semăna deloc cu cea de la București cam de când am ajuns la Siriu, așa că am stat în picioare pe lângă masă, am înfulecat repede și exact când ne îndreptam spre cascadă a început o măzărică din senin, foarte deasă, care a durat aprox 10 minute. A fost ceva de basm, un decor foarte frumos, de care ne-am bucurat. Cascada Cașoca, cunoscută și ca Pruncea este spectaculoasă, are o cădere de aprox 10 metri și noi am găsit-o foarte bogată. Am văzut poze cu ea înghețată și mi s-a părut extraordinară și așa.

Ne-am întors pe drumul prin pădure până la Barajul Siriu, construit în aproape 20 de ani, între anii 1975-1994 fără ciment, numai din pământ, piatră și argilă, construcție care a schimbat traseul DN 10 pe lângă lacul Siriu, a dus la evacuarea satului, a cimitirului și a Monumentului Eroilor de la Siriu, care a fost uitat o vreme și a ajuns să se degradeze. Astăzi satul mutat în centrul comunei poartă numele de “Între Gârle”. Nu eram pentru prima dată la baraj, dar de fiecare dată admirăm unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase peisaje din România.

De la baraj urma să ne întoarcem către casă cu escală la Păltineni, unde ochisem de la dus o punte de lemn foarte lungă peste râul Buzău, din aceea în cabluri care te aruncă dintr-o parte în alta când traversezi. Poate ziceți că am înnebunit dar este una dintre plăcerile noastre să ne oprim la lucruri nesemnificative pentru unii. Până la urmă puntea de la Păltineni a devenit cea mai frumoasă amintire din excursia aia. Ne-am distrat încercând să ajungem dintr-un capăt în altul iar când ajungeam la jumătatea punții băieții jucau tropotita ca să ne bălăbăne cât mai rău și a fost unul din momentele noastre frumoase când dăm în mintea copiilor.

N-am plecat chiar repede din zonă pentru că în capătul dinspre șosea al punții, acolo unde am parcat și mașinile era o livadă mică de nuci. Pe jos un covor de frunze destul de mare. A fost suficient până a găsit cineva o nucă pentru că după aceea n-am făcut decât să mergem cu capetele în jos căutând nuci printre frunze. Am găsit și niște pietre și preț de vreo jumătate de oră am căutat și am spart la nuci. Dacă treceți prin Păltineni vă recomand o oprire la puntea de lemn. Până la urmă și așa ceva căutăm în drumurile noastre. Voi nu?

Ultimul obiectivul al zilei era restaurantul de la Măgura unde voiam să mâncăm. Nu trecem niciodată pe lângă Măgura fără să ne oprim să ne salutăm cunoștințele și să mâncăm o mâncare bună, cea mai bună pe care am mâncat-o noi în județul Buzău. Nu vă luați doar după mine. Dacă aveți drum pe lângă Complexul Turistic Măgura, opriți-vă chiar dacă nu vreți să mâncați și o să vedeți întotdeauna un restaurant cu multe locuri, arhiplin. Așa am găsit și noi de data asta. Terasa acoperită, Rustic, care are o grămadă de locuri era full și aveam în fața noastră niște persoane care așteptau să se elibereze o masă. Nu am mai avut răbdare pentru că deja se înserase când am ajuns la Măgura și am plecat prin Pădurea Pinului spre Tabăra de Sculptură Măgura, pentru că pe drumul acesta mai aveam 3 variante de masă.

Voiam să încercăm la pensiunea Cetățuia, de lângă schitul Cetățuia, pe care o descoperisem la revelionul trecut în plimbarea noastră pe jos până la schit. Atunci era aproape finalizată, un loc foarte, foarte frumos. Am intrat în curte atunci, am studiat și ne-am propus s-o urmărim. Am văzut că s-a deschis prin vară, comentarii numai de 10 și pentru că era oarecum în drum puteam să încercăm. Dacă nu, mai departe un pic era Hotelul McPietroasa, unde am stat odată, un loc la fel de frumos dar căreia îi lipsește o mână bună și dacă nici aici nu găseam, ne rămânea popasul de la Merei, unde de asemenea am mâncat mereu bine.

Am găsit să mâncăm, din fericire, la Cetățuia, pensiunea de 4* așezată dumnezeiește. Se făcuse întuneric când am ajuns și a început un vânt puternic, vremea nu mai semăna deloc cu cea care fusese când am plecat din București. Dar eram înăuntru, într-un loc elegant, la căldurică și am petrecut un timp frumos acolo. Noi am mâncat/băut 1 jagermaster, 1 ceai, o ciorbă de fasole cu afumătură, un păstrăv, un somon cu piper roșu, sos de lămâie și legume și ne-a costat 93 de lei. Meniu sofisticat, denumiri alambicate, farfurii nu prea. Personal asa si asa, la început de drum, cam stângaci, cam nepregătit, mâncare nu așa cum este trecută în meniu, porțiile de 500 de grame, nu aveau nici pe departe atât. Una peste alta ne-am simțit bine dar credem că oamenii se complică acolo mai mult decât trebuie și nu sunt suficienți de pregătiți pentru asta. Dar vom vedea la vizita următoare. Poate se inspiră de la vecinii de la Măgura care se pare că au găsit secretul.

La aproape 8 seara, pe un întuneric beznă, am plecat de la Cetățuia. Am pornit prin pădure pe drumul spre Mănăstirea Ciolanu-Haleș și apoi de la Leiculești am făcut dreapta și prin pădure, pe drumul acela spectaculos de vreo 20 de km, am ajuns la Sărata Monteoru, la Merei și apoi pe DN1B, până la intrarea în Ploiești unde am făcut la stânga către Mrea de la Ghighiu, am ieșit în DN1 la Bărcănești și am mai făcut o escală de un ceai ca să ne luăm la revedere la AGIP-ul de sus, vis-a-vis de hotelul Minerva. Era 22,30, nu i-a venit să creadă vânzătoarei că are atâția clienți, numai că s-a desumflat când a văzut că bem doar ceai.

Pentru cei amatori de o plimbare de o zi, zona Buzăului poate fi o opțiune iar traseul nostru o sursă de inspirație. Chiar dacă pozele sunt de toamnă, poate ajută și ele la formarea unei impresii.

Aș vrea să mai am timp de o escapadă astăzi pentru că până la urmă am ajuns și la Muntele Roșu, măcar pentru asta. Dacă n-o fi să fie mă asigur de acum și vă doresc tuturor (tuturor AFA-iștilor, de la mic la mare, dar și moderatorilor noștri, tot de la mic la mare), petrecere frumoasă de revelion, să fiți alături de cei dragi și să vină un an bun cu sănătate pentru voi și cei apropiați.

La mulți ani sănătoși și voioși!

---

VIZUALIZĂRI: 2642 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI