Potos și două din tavernele lui

TIPĂREȘTE

În Potos anul acesta am nimerit o perioada puțin mai calmă, era după o primăvară rece și ploioasă, asa că turiștii nu se înghesuiau ca anul trecut. N-am găsit deschisă nici cofetăria bună de acum un an, nici toate tavernele, oamenii așteptau probabil luna iunie. Dar nu ne-am făcut griji, lângă cazarea noastră este taverna Georgios a familiei care administrează și vila Irida, oameni foarte harnici și binevoitori. Plus că taverna Irene era pe lista noastră și funcționa deja și foarte bine.

Cine oare nu a auzit de taverna Irene din Potos, unde românca Otilia, de loc din Ploiești dar stabilită de ceva ani acolo te întâmpină cu "Bine ați venit, dragilor! " sau "Ce mai faceți? "

Taverna Irene este aproape de debarcaderul bărcilor pescărești, acolo de unde se pot achiziționa și croaziere, aproape este și de Scuba Diving Club. Este o tavernă la care dominantă este culoarea verde, de obicei are clienți permanent iar la capătul dinspre mare are o bucată de plajă închiriată și dotată, marcată tot cu numele firmei. Nu trebuie confundată cu pizzeria Irene, câțiva pași mai departe, în care nu am intrat, motivul fiind prea multa insistență a celui din ușă cât și a faptului că era mai mereu goală, fie că treceam la prânz sau seara. În plin sezon cred că are totuși clienți și aceea.

Ne-am dus la Irene la un prânz, pentru seara n-am încercat. Probabil fiind luna mai nu era nevoie de rezervare dar în plin sezon cam este, altfel nu găsești ușor masă liberă. Ne-a întâmpinat veselă Otilia și ne-a rugat să alegem masa, erau destule libere căci nu era decât ora 13. După un schimb rapid de amabilități, ne-a adus meniurile, în limba română, ne-a luat comanda și imediat a apărut ajutorul ei cu ouzo și măsline din partea casei. Destul de rapid au venit și ceva "meze" comandate de noi, apoi peștele spadă al soțului și un gyros de pui la farfurie pentru mine, o porție cam mare la care mi-au trebuit ajutoare. De băut vin roșu îmbuteliat, se zice din podgoriile patronului, nu știu sigur. Eu am luat limonada casei, foarte bună. Apoi soțul a mai dorit un ouzo. Cât timp am mâncat, au tot venit clienți dar Otilia era cu ochii pe la toate mesele, trecea pe la fiecare și întreba dacă mai vrem ceva sau dacă ne place mâncarea, scuzându-se pe ea și colegii dacă au greșit cu ceva căci erau după un program foarte prelungit noaptea când niște români au sărbătorit ceva acolo. La final, am vrut să comand desert și m-a întrebat dacă-l vreau la pachet că tocmai vine înghețata din partea casei, așa că am renunțat la clătite. Păi a fost cea mai bună înghețată pe care am mâncat-o anul acesta în Grecia. Și suficientă pentru două persoane.

Nota a venit rapid, era undeva spre 25 -26 €, am lăsat, cu multă plăcere, suficient pentru Otilia căci merită cu adevărat dar, când a luat banii ne-a înapoiat câțiva euro spunând că am beneficiat de 20% reducere de la patron, plus că de la români nu ia nimic în plus. Desigur că reducerea am acceptat să o primim, nu și ce era pentru Otilia, am insistat și i-am lăsat pe masă. Deci doar pe notă să zicem, masa a fost undeva la 21 €, din păcate nu găsesc nota că merita să o arăt. Ne-am fotografiat, este deja o obișnuință acolo și cu regret am plecat.

Taverna Irene este un loc bun pentru masă, este mâncare bună și servire rapidă, este și convenabilă la preț. Am înțeles că bucătăria este meritul mamei patronului, doamna Eleni. În plin sezon, este bine de rezervat telefonic sau pe mail, asta în cazul că nu aveți drum ziua și să rezervați atunci masa pentru seara. Este un loc pe care eu l-aș recomanda fără rezerve, o tavernă ce funcționează din anul 2000, la care Otilia te întâmpină frumos și unde este de obicei aglomerat, cred că merită trecută pe listă. Dacă vreți să vă simțiți bine acolo, nu luați prânzul în vârf de sezon, rezervați din timp o masă spre mare, pentru ceas de seară.

Taverna Georgios este proprietatea familiei care administrează și vila Irida, un loc curat, bun și central, unde de doi ani poposim 3 - 4 zile. Aici am mâncat de cele mai multe ori, din păcate nu am multe poze căci de obicei, când veneam de la plajă sau din colindat, treceam întâi pe la terasă, comandam, mergeam la duș și reveneam, timp în care masa era deja gata pentru noi și, cum altfel fiind flămânzi, de obicei veneam fără aparate foto.

Terasa este chiar la stradă, pe drumul 69 care vine de la Limenaria, are o firmă simpatică chiar în drumul principal. Se poate veni și dinspre zona pietonală, este o alee despre care chiar nu știu dacă are un nume sau nu, alee ce pornește din fața hotelului Potos, după 2 - 3 case pe dreapta este Vila Irida și apoi taverna Georgios unde se intră fie pe lângă balansoarul vilei Irida, fie câțiva pași mai departe unde este o portiță deschisă de dimineață până după miezul nopții. Anul trecut, la ora opt dimineața, patronii și ajutoarele erau deja la cafea, m-au invitat și pe mine cea uimită că la ora aceea erau pregătiți de muncă. Dar cine zice că grecii lenevesc, se înșeală.

Aici am fost mereu mulțumiți de mâncare, nu au un meniu foarte variat dar este bun și convenabil; anul acesta în mai chiar aveau mai puține feluri decât anul trecut, ne-au explicat că lipsa turiștilor i-a obligat să reducă lista, în special la pește. Dar am găsit două feluri de rulouri de carne cu brânză, nici anul acesta n-am învățat cum se numesc, oricum sunt "ale casei", au o denumire lungă și în final ceva gen rețeta proprie a lui Georgios. Plus că și în 2015 și anul acesta erau singurele scrise de mână. Așa mult ne-au plăcut, încât în ultima vacanță toate mesele la Georgios au fost doar cu aceste două preparate, însoțite de garnituri de cartofi, salate grecești și tsatsiki. Iar în ziua când ne-am cazat, flămânzi de pe drum, prima întrebare a fost dacă mai prepară rețetele lui, apoi am vrut cheia!!

Au un vin foarte bun, servit la carafă. Am cumpărat și pentru acasă, plus că am primit și din partea lor, cadou. Masa nu este scumpă, pentru două persoane, un platou rece, felul doi și băutura - 2 beri sau un vin și o limonadă - cam 27 - 30 € (trebuie să amintesc, dacă n-ați fost atenți, noi am fost la sfârșit de mai, de obicei la 1 iunie prețurile cresc cam peste tot). Desertul mereu a fost din partea casei și mereu nu l-am putut consuma pe loc, îl duceam în cameră. A fost variat, de la halva foarte bună, la iaurt cu migdale și miere de pin sau clătite, mereu apreciat.

Pentru cei ce se cazează la vila Irida dar și pentru cei din vilele apropiate, este un loc bun de luat masa sau pentru micul dejun în aerul dimineții, sub bolta mare de viță și înconjurați de trandafiri.

Are doar terasă în aer liber, cu multe mese și cu televizor mare. Seara sunt mai mulți clienți, turiști și localnici din zonă.

Taverna aceasta este chiar o afacere de familie, fiecare membru are sarcini: Despina se ocupă de vila Irida și o face super bine - anul trecut am scris un articol - soțul se ocupă de tavernă de dimineață până noapte, copii lor ajută la servit și alte treburi, bunica, o grecoaică foarte serioasă, ajută la bucătărie când este aglomerat. Și nu lipsit de importanță, chiar dacă pentru scurt timp lipsesc cei doi proprietari, acolo este un vecin sau rudă care stă cu ochii fix pe copii, ne-am distrat când unul din băieți, cel mai șmecheraș, încerca să dea rasol cum zicem noi. N-am înțeles ce i-a zis supervisorul dar tânărul s-a mobilizat urgent și fără vociferări.

Pentru Potos și pentru cât am stat noi, aceste două taverne plus cea din Teologos, Stelios, au fost foarte bune. Sper ca anul viitor să încerc și altele pe lângă acestea două.

---

VIZUALIZĂRI: 2625 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI