Rabat şi Mdina, două fațete ale aceluiaşi loc

TIPĂREȘTE

Vremea nu ne-a fost prietenoasă în Malta, bucurându-ne doar de două zile însorite. Dacă ştiam plecam în Anglia, că acolo oricum nu este soare. Pentru a doua zi de vacanță ne propusesem un traseu mai complicat, dar realizabil datorită bunei organizări a transportului de călători. Am părăsit comfortabila noastră cameră de la Excelsior şi direcția stația de autobuz.

Primul obiectiv era Rabat, adică "suburbia", un nume exotic cu rezonanță arabă, adică ceva foarte maltez. Am pornit de la peroanele C din Valletta cu destinația Rabat Saqqajja, denumire greu de pronunțat şi mai greu de scris. Noroc cu copy-paste, o metodă în vogă în aceste vremuri, folosită de toți, de la "vladică la opincă". Autobuzele malteze sunt de generație nouă, simple, curate, cu aerul condiționat puternic, că a trebuit să folosesc de câteva ori puloverul din dotare. Dar mai important la ele este programul, care în general se respectă.

Debarcând în Rabat m-am orientat repede cu harta şi busola văzând că la Domus Romana se ajunge mai lesne decât ne aşteptam. Vila romană ale cărei ruine intram să le vedem a fost construită cu mai mult de două milenii în urmă. Fațada neo-clasicistă care ne întâmpină este însă recentă, având mai puțin de o sută de ani. Interiorul prezintă un peristil, dar la care majoritatea coloanelor nu sunt cele originale, iar în mijloc un mozaic care a rămas aproape intact până în zilele noastre. Sunt de remarcat şi statuile expuse, datate sec. I dH, la care se pot admira faldurile complicate ale togilor, complicate şi pentru croitor, dar mai ales pentru sculptor. Numeroase panouri oferă explicații cu privire la lucrările arheologilor în acest loc, la felul cum arăta zona în epoca romană şi cum a evoluat în timpul stăpânirii arabe din sec. al XI-lea.

Părăsind vila nu mai consult harta şi aleg la întâmplare cel mai facil drum, care însă ducea aiurea. Solicit ajutorul unui domn ce căra liniştit două sacoşe în cel mai românesc mod cu putință. Din doua vorbe mi-a desluşit calea rapidă către biserica Sf. Paul. Situată în Piața Parohiei actuala biserică datează din sec. al XVII-lea şi este ultima din şirul celor construite pe acest loc, unde a poposit de nevoie apostolul Pavel. Conform tradiției, în anul 60 dH corabia care-l ducea pe acesta din Creta la Roma a naufragiat pe țărmul maltez. Sfântul a petrecut trei luni aici, trăind şi rugându-se într-o grotă.

Am intrat la Muzeul Wignacourt organizat într-o clădire ridicată în sec. al XVII-lea care împleteşte barocul cu specificul ahitectural maltez. Aici era reşedința capelanului cavalerilor Sf. Ioan şi a fost inaugurată de către Marele Maestru Aloph de Wignacourt, cel care s-a aflat la cârma ordinului între 1602 si 1622. La început am coborât spre Grota Apostolului Pavel, leagănul creştinismului din Malta, loc de pelerinaj începând de acum patru sute de ani. Grota propriu-zisă este mică şi decorată discret cu câreva lumânări electrice. Dar o rază de lumină răzbate de afară şi coboară pe statuia care-l înfățisează pe apostol, statuie ce a fost donată în 1748 de către Marele Maestru Emmanuel Pintu. Importanța acordată de biserica catolică este dovedită şi de vizitele făcute aici de către papii Ioan Paul II şi Benedict XVI. Din grotă am urcat în mica biserică Sf. Publius, alăturată mult mai impozantei biserici parohiale Sf. Paul. Ne-am reîntors în subsol doar pentru o scurtă privire prin adăposturile anti-aeriene săpate în timpul celui de-al doilea război mondial.

Parterul şi etajul muzeului sunt dedicate istoriei cavalerilor de Malta. Dacă la parter sunt exponate mai puțin spectaculoase, ieşind în evidență doar un Austin Six, automobilul de epocă folosit de arhiepiscop şi având abordat drapelul Vaticanului, în schimb etajul găzduieşte adevăratele colecții. Am reținut (în memoria calculatorului) "Madonna şi pruncul", pictură spaniolă din sec. al XV-lea, "St. Catald în roba de pontif", de Antoine Favray, şi mai ales lucrările lui Mattia Preti "Sf. Petru penitent" şi "Fecioara îndurerată". Pe pereți atârnă hărți, mai mult sau mai puțin în concordanță cu realitatea, reprezentând în general Malta şi zonele apropiate, Sicilia, Africa. Nu puteau lipsi monedele diverse, cum diverse erau şi originile cavalerilor, ceramica siciliană şi de Delft, cărți vechi. Un unicat este altarul portabil folosit pe galere atunci când se naviga, cavalerii obținând permisiunea de a oficia sfânta liturghie în larg. Altarul este completat cu sertare, suporturi de lumânări, potire. Într-o curte interioară era deschisă o cafenea mică şi cochetă, dar nu prea aveam timp şi am zis "pas".

Am renunțat să mai vedem catacombele Sf. Agatha şi Sf. Paul şi ne-am îndreptat spre Mdina, fosta capitală malteză. Traversăm şanțul de apărare al cetății, mare cât un canion, apoi pătrundem în interiorul zidurilor uriaşe prin Poarta Mdina. Cunoscută şi sub numele de Poarta Vilhena, după numele Marelui Maestru António Manoel de Vilhena, cel care a restaurat oraşul la începutul sec. al XVIII-lea, ea este o bijuterie arhitectonică barocă devenită celebră cu mult înainte de a apărea în serialul "Game of Thrones".

În ciuda faptului că mă aflu într-un oraş locuit, într-o țară modernă şi civilizată, simt senzația de claustrofobie datorită pereților înalți care mărginesc strada, lipsei de spații deschise, absenței parcurilor şi grădinilor. Am impresia că am aterizat într-un labirint galben ca ceara, căci nu percep piatra care mă înconjoară ca fiind rece. Spre dreapta descopăr dincolo de o poartă bogat ornamentată o curte largă care-mi oferă prilejul de a respira. Este marginită de Palatul Vilhena, astăzi sediul Muzeului de istorie naturală, o mostră de baroc maltez având ca autor pe acelaşi Charles François de Mondion, care proiectase şi Poarta Mdina. Coloanele corintice, blazonul Marelui Maestru Vilhena şi efigia sa din bronz sunt amănunte care atrag instantaneu camerele foto.

Depăşim Corte Capitanale, un alt palat baroc, deasemenea legat de numele Vilhena şi Mondion, unde este actualul sediu al Consiliului local, şi ajungem în Piața Catedralei Sf. Paul. Am cumpărat biletele de vizavi, de la Muzeul Catedralei, şi am intrat s-o vizităm. Potrivit legendei catedrala este situată pe locul casei sfântului Publius, cel care vindecat fiind de apostolul Pavel s-a creştinat, ajungând episcop de Malta, apoi al Atenei. Construită cu mai mult de trei sute de ani în urmă edificiul este o creație a arhitectului Lorenzo Gafà, autor al multor alte biserici în Malta. Cu o fațada simplă, dar elegantă, cu două turle pentru clopote, având fiecare câte un ceas (unul arătând ziua, altul arătând ora), şi cu un dom octogonal catedrala a reprezentat un punct de cotitură în arhitectura medievală a Mdinei.

Interiorul te duce involuntar cu gândul la co-catedrala Sf. Ioan din Valletta, doar ca decorațiunile interioare nu sunt la fel de epatante. Totuşi trebuie să acordăm atenție lucrărilor pictorului şi cavalerului calabrez Mattia Preti cel care a lăsat cea mai mare parte din opera sa aici în Malta. "Convertirea Sf. Paul pe drumul către Damasc" se află în spatele altarului, iar "Naufragiul Sf. Paul" este pictată pe semidomul de deasupra altarului. Tavanul casetat conține fresce imaginând viața sf. Paul realizate de frații sicilieni Vincenzo, Antonio şi Francesco Manno. Şi asemenea catedralei din Valletta podeaua este acoperită cu policrome lespezi funerare.

Intram să vedem şi Muzeul Catedralei, deschis de aproape jumătate de secol şi adăpostit într-un palat care odinioară era Seminarul teologic. Am admirat doar "Ecce Homo" de Mario Minniti, pictura influențată de stilul lui Caravaggio, "Apollo jupuindu-l pe Marsyas", lucrare cu tematică mitologică de Fredrick Sustris, "Fecioara din Sf. Luca", icoană bizantină de la începutul sec. al XIV-lea, gravuri de Albrecht Dűrer. Dar piesa de rezistență este "Polipticul sfântului Paul" (sec. al XV-lea), atribuită lui Luis Borassa şi apropiaților acestuia. Constând dintr-un panou central, înfățişând sfântul ținând sabia în mână, şi înconjurat de alte zece mai mici, ilustrând scene din viața acestuia, a impresionat atât prin fantezia compoziție, cât şi prin coloritul viu. Fotografiatul era interzis, dar cum fructul oprit este mai dulce, veți putea vedea lucrarea printre celelalte fotografii.

Pornim să traversăm oraşul şi deoarece ploaia s-a aciuat în Mdina suntem nevoiți să căutăm adăpost. Cel mai apropiat loc este Palazzo Falson, care oricum era pe listă. Considerat a fi a doua construcție ca vechime din oraş, palatul, numit şi Casa Norman, înglobează o serie de influențe siciliene şi spaniole, dar rămâne perfect integrat în contexul maltez. Istoria sa începe oficial în 1495, deşi este posibil ca fundațiile să dateze din sec. al XIII-lea, şi a avut mai mulți proprietari până în 1927 când a fost achiziționat de căpitanul Olof Frederick Gollcher OBE, fiul unui înstărit comerciant cu descendență suedeză. Gollcher a fost un adevărat colecționar de opere de artă şi vestigii istorice, iar munca sa de zeci de ani poate fi văzută azi în Palazzo Falson. Unul dintre exponatele cele mai valoroase este tabloul "Lucreția sinucigându-se" de Mattia Preti, o temă cunoscută şi abordată de alți pictori. Colecția eterogenă cuprinde mai multe ceasuri, cel mai vechi fiind semnat Isaac Hasius Haerlem şi având carcasa făcută din carapace de broască țestoasă şi argint. Cel mai valoros este poate cel semnat Robin a’ Paris No. 2, făurit la Paris în 1797 de Robert Robin, ceasornicarul regelui Ludovic al XVI-lea. Originalitatea ceasului constă în adaptarea la sistemul decimal al timpului, impus de Revoluția franceză, adică împărțirea zilei în zece ore de câte 100 de minute, fiecare de câte 100 de secunde. Deşi simplu, sistemul n-a devenit popular şi a fost abandonat. Şi acum recunoaşteți. Ați mai văzut astfel de ceas? Un alt obiect interesant este țechinul de aur din timpul Marelui Maestru Martino Garzes, de la sfârşitul sec. al XVI-lea. Spun interesant nu prin prisma unui numismat pasionat, ci a prețului oferit pentru El Zorab. Nici armele nu puteau lipsi din colecție. Pistoale, flinte, puşti, muschete de diverse proveniențe pot fi admirate în vitrine. Dacă te-ai apleca pe rând la fiecare articol expus sigur ți-ai prelungi sejurul cu mai multe zile, în concluzie am înfruntat stropii de ploaie şi am părăsit interesantul muzeu. Murați, ne-am retras la un mic restaurant, La Gattopado, pentru refacere, apoi ne-am întors la Valletta unde mai aveam de colindat.

Rabat şi Mdina sunt diferite, dar din punct de vedere istoric ele se completează reciproc. Viața a palpitat şi evenimentele s-au desfăşurat pe rând când într-unul, când în celălalt. O vacanță pe tărâm maltez nu trebuie să ocolească aceste locuri atât de incitante.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 3099 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI