Cum am ars calorii la Covasna

TIPĂREȘTE

Păi cum altfel? am mers o grămadă pe jos, în afara hotelului unde eram cazați! Bine, ceva, ceva, am mai ars și prin interior, că doar aveau piscină și era tare plăcut să faci câteva bazine după tratamente (sau între ele, că aveam și o pauză de vreo oră jumate), ori seara înainte de culcare.

Ce se poate așadar vizita în Covasna, vestita stațiune balneo-climaterică din Ardeal? nu mare lucru, dar se poate plimba omul pe la:

- planul înclinat (șiclăul) Covasna;

- cascada de sub Șiclău;

- o privire peste gard la fosta vilă a lui ceaușescu;

- o tură prin pădure în jurul dealului din spatele hotelului;

- o tură prin centrul orașului unde se pot vedea, în parcul central, un izvor mocirlos cu emanații gazoase (Balta Dracului), un pavilion cu izvoare de ape minerale (la care vine lumea să-și umple bidoane cu apă), câteva biserici, dintre care cea cu hramul Sf. Nicolae este și pe lista monumentelor istorice (actuala clădire datează din 1800).

- o excursie sus spre cetatea dacică de pe Valea Zânelor;

- o mini-călătorie cu mocănița, pe traseul hotelurile Bradul / Clermont - planul înclinat, cca 2 km/sens;

și… cam atât. Sau, iarna, mai e și o pârtie de schi, relativ mică, dar bună de distracție, mai ales pentru copii.

Acum ar fi cred, în primul rând, cazul să lămuresc ce e cu acest șiclău. Este foarte simplu: la fel cu multe alte cuvinte preluate din limba maghiară, este echivalentul substativului comun sikló, care înseamnă „funicular”. :)

Am mers spre planul înclinat de mai multe ori, dar numai odată am stat să-l admirăm. Mă rog… ce-a mai rămas din el, nu mare lucuru. :(

Podul din care mai existau câțiva bușteni când a fost ancamariagâdea acolo (vezi impresii), acum e doar un gol între doi pereți de beton. Multe din elementele fostei gări unde se făcea trecerea de la planul înclinat la mocăniță a vagoanelor au fost furate și duse la fier vechi, probabil. În afara unui panou cu o copie a unei ilustrate vechi, mai nimic nu amintește de ingenioasa lucrare industrială care a funcționat mai bine de un secol, asigurând locuitorilor zonei locuri de muncă. Ce-i drept, cu prețul exploatării pădurilor - dar acest neajuns persistă și acum, zilnic pe drumul dinspre Comandău coborând o mulțime de camioane pline cu bușteni. Și chiar și pe pantele împădurite din zona apropiată hotelurilor Clermont și Bradul și a Sanatoriului de Cardiologie, precum și pe partea cu Campingul Valea Zânelor se taie și se scot într-una copaci din pădure. Nici nu e de mirare că au început bieții urși să vină ziua în amiaza mare să caute prin gunoaie la marginea orașului. (Nu, noi n-am avut vreo astfel de întâlnire, dar localnicii ne-au avertizat că există pericolul precum și panouri mari prezintă tuturor celor ce intră pe drumurile forestiere de prezența urșilor periculoși).

Dacă mergeți acolo pe jos, cel mai bine e să urmați o bucată de drum (până la uzina de apă a orașului) poteca de promenadă de la baza dealului din stânga șoselei și c. f. înguste (dotată din loc în loc și cu bănci, chiar și un foișor pentru popasuri).

Pe același drum, pe partea dreaptă de această dată, după ce treceți de uzina de apă, începe să se audă un sunet specific unei cascade. Nu se vede din stradă, dar, dacă o luați încet pe urma sunetului, veți ajunge și la cascadă (GPS: N 45.836715, E 26.223679). Și aici e amenajat un mic loc de popas, cu o bancă, iar jos, la poala cascadei e „amenajată” o scăldătoare - probabil mai populată vara.

După un popas aici, mergând încă puțin, după trecerea la nivel peste șosea a căii ferate, se desprind câteva linii secundare pe care sunt trase spre „veșnica pomenire” câteva vagoane, unele de marfă (lemne), altele ale fostei mocănițe pentru călători. Din păcate, o parte a schimbătoarelor de cale au fost „reciclate” (probabil) și mocănița turistică nu mai are cum să mai „întoarcă” locomotiva, astfel încât, atunci când o veți folosi pentru a vă plimba cu ea până aici (pe noi ne-a costat 7 lei de persoană, cu pauză de 10 minute la „cap de linie”), veți reveni cam „în marșarier”.

Pe marginea șoselei am mai întâlnit și o conductă de apă care, la traversarea pârâului (Covasna), avea o „răsuflătoare” pentru a mai elibera din pungile de aer foarte periculoase din lichidul transportat. Jetul de stropi creează formațiuni de gheață deosebit de frumoase și interesante. Și ceva mai jos (spre oraș) - chiar în dreptul fostei gări de la șiclău - un izvor cu eliberare de gaze (CO2), doar că mult mai mic față de cel din centrul stațiunii.

Un alt traseu a fost cu plecare de la hotel, trecând pe lângă fosta vilă a lui ceaușescu, ocolind apoi colina din spatele hotelului (pe care se află ceva antene radio), cu revenire prin „rezervația naturală provizorie Valea Hankó” și marginea satului (cartier) cu populație preponderent românească Voinești.

Sunt și câteva izvoare cu apă minerală pe acest traseu - de fapt, nu degeaba e supranumită stațiunea drept „orașul celor 1000 de izvoare” - e adevărat, oriunde te uiți, iese din pământ sau dintre pietre un firicel de apă. La fel am mai găsit și pe celelalte cărări pe care le-am bătut aici.

Un alt traseu turistic este cel spre „Cetatea Zânelor”, de fapt o cetate dacică așezată pe vârful unei coline ce străjuiește valea Zânelor (de unde și numele). Traseul e de dificultate ușoară spre medie (pe final), se poate merge cu mașina o bucată (dar care e farmecul?!?) pe drumul forestier. Există marcaj turistic „punct galben”. Din păcate, când am ajuns noi pe la jumătatea drumului, niște localnici care coborau dintr-acolo ne-au avertizat că au găsit urme proaspete de urs prin zăpadă. Evident, iubi a preferat să revenim spre „civilizație” în siguranță.

E drept, excursiile pe jos în zonă ar fi recomandabil să se facă în grup mare și gălăgios pentru a „avertiza” fauna că e bine să stea la adăpost, mai ales că prin pădurile astea sunt și urși, și mistreți, ca să pomenim doar două dintre speciile cele mai potențial periculoase.

Bun… Cetatea - cum spuneam, nu am ajuns la ea și din ce am citit și auzit, nu e nicio pierdere. În schimb, peisajele sunt splendide.

În altă zi am făcut și o scurtă plimbare prin centru, unde am putut vedea hotelurile (vechi și noi) ale stațiunii, Balta Dracului din parcul central - un alt izvor cu eliberare de CO2, dar de dimensiuni foarte mari, folosit în trecut ca baie terapeutică, în prezent închis cu un grilaj. Tot în parcul central e și un pavilion cu câteva țevi cu apă minerală de unde multă lume vine să umple varii recipiente pentru tratament.

Ca repere spirituale, în oraș pot fi vizitate sau doar admirate (adică ce am făcut noi) bisericile: Sfântul Nicolae (monument istoric, împreună cu casa parohială alăturată, datând de pe la 1800), sau cea nouă aflată în apropiere (Biserica Înălţarea Domnului, cu monumentul eroilor Voineșteni din cele două războaie din fața sa), sau cea de rit vechi (tot din Voinești) - ortodoxe, sau mai în centru - Biserica Reformată.

Și… mda. Cam asta a fost. Priviți câteva poze, poate vor spune mai mult ca vorbele mele.

Zona e superbă, binefăcătoare pentru cei cu probleme cardiologice și circulatorii și merită vizitată, dacă nu cumva reușiți să programați chiar un sejur întreg aici.

Vacanțe plăcute, oriunde vor fi ele!

---

VIZUALIZĂRI: 4370 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI