Muzeul Policentric Aigai, Vergina

TIPĂREȘTE

Ei bine, Grecia este o țară pe care o iubim foarte mulți dintre noi, fie pentru plajele ei deosebite, fie pentru mâncare, pentru operele ei literare și filozofice, legende și, unii dintre noi pentru istoria ei ce a influențat profund istoria lumii și istoria noastră, căci, se spune în finalul articolului "descoperirile din Aigai sau Vergina reprezintă o excepțională mărturie a unui moment deosebit de important al istoriei dezvoltării civilizației europene... " Păi să vedem ce este la Vergina, cea pe care o aveam pe o listă mai veche de locuri obligatoriu de vizitat în Grecia.

Vergina este o localitate apărută în sec. XX, după Tratatul de la Lausanne, 1923, în urma căruia s-a făcut schimbul de populații între Grecia și Turcia și tot atunci au venit ceva refugiați greci din Caucaz și Bulgaria. Ei au primit pământ aici și împreună cu locuitorii celor două vechi așezări Koutles și Barbes, au ridicat ceea ce astăzi este localitatea Vergina.

Vremurile grele de atunci, n-au ținut cont în alocarea terenurilor de case că în zonă sunt site-uri arheologice a căror studiere încetase, războaiele fiind vinovate de acest lucru. De fapt, chiar foarte multe nu se cunoșteau despre marea bogăție subterană. Aici, pe o zonă întinsă, sunt palatele, templele, teatrul, agora și un vast cimitir ce au aparținut unei culturi ce dă dureri de cap și astăzi grecilor, Makedonia cum îi zic ei. Acest stat antic vecin s-a tot extins, ocupând partea centrală a Greciei actuale până la golful Thermaic și a fost de neînvins sute de ani, până la invazia romană. Din cele trei capitale ale Macedoniei antice, Aigai, Pella și Tesalonic, prima este importantă pentru marile descoperiri arheologice făcute aici, începute în 1856 de un anume Leon Heuzey, cu fonduri date de Napoleon al III-lea. El sapă doar 40 de zile și descoperă unul din mormintele macedonene și o parte a palatului regal, artefactele adunate de aici ajungând la Louvre. Douăzeci de ani mai târziu publică rezultatul cercetărilor sale într-o lucrare ce a fost de mare folos în 1937, când profesorul de la Universitatea din Salonic, Constantin Rhomaios, alege zona pentru practică cu studenții săi, atunci descoperind, printre altele, un impozant mormânt cunoscut astăzi drept "tumulus Rhomaios", din păcate deja vandalizat. În echipa profesorului Rhomaios se aflau doi studenți, Photios Petsas și Manolis Andronicos care și-au dedicat viața cercetărilor acestei zone, ultimul descoperind în 1976-1980 ceea ce este cunoscut ca Marele Tumulus. Cercetările sale au fost inspirate și de marele istoric al sec. XX, englezul Hammond care, remarcând măreția palatului de la Aigeai și imensul cimitir de morminte macedonene, a prevăzut că și "euthynaii", conducătorii lor, sunt îngropați acolo.

Megali Toumba, marele mormânt, s-a bănuit de la descoperirea lui că aparține basileului Filip al II-lea, remarcabilă fiind monumentalitatea clădirii dar și bogăția ofrandelor găsite în interior, fiind unul din cele două morminte care nu fuseseră deja jefuite. Studiile ulterioare aveau să confirme această bănuială.

În anul 1992, se acoperă artificial mormintele regale, pentru a se proteja față de intemperii dar și pentru o nouă abordare față de vizitatori, un proiect-pilot cum spun organizatorii, o nouă relație între spațiul arheologic, muzeul cu artefacte și vizitator unde camerele-muzeu sunt incluse în site-ul original, loc pe care promit să-l "extindă în lumea realității virtuale",

De afară muzeul nu spune mare lucru. O intrare în pantă coborâtoare sub o movilă de pământ cu iarbă și mult pustiu în jur. Odată trecuți însă de porțile de la capătul culoarului, impresia se schimbă: o lumină slabă, o muzică veche în surdină, luciri de sticlă, aur și pietre prețioase, vitrine luminate, multe sisteme de securitate, mulți supraveghetori, primul imbold este să vorbești în șoaptă. Apoi îți dai seama că ordinea camerelor și a vitrinelor este puțin alambicată dar te obișnuiești după un scurt popas și după ce urmărești săgețile. Și atunci îți mulțumești că ai alocat puțin timp acestui muzeu. După multe popasuri în fața exponatelor, după ce te miri de măiestria lucrăturii în aur sau forța celui ce a purtat atâta greutate pe el, în aur, argint și alte metale sau cum a reușit să țină într-o singură mână scutul acela superb împodobit, ajungi în fața mormintelor regale, patru la număr, al lui Filip al II-lea, al "Prințului", Alexandru al IV-lea, fiul lui Alexandru cel Mare, al treilea al Persefonei, numit așa datorită frescei și mormântul cu coloane libere. Ultimele două au fost jefuite de invadatorii gali, celelalte două fiind intacte la momentul descoperirii lor, pline de obiecte valoroase de aur, argint și fildeș, arme, vase cu mâncare, bijuterii, covor țesut în aur și argint, apoi urnele cu cenușă sau larnaxurile unde se depuneau oasele ce rămâneau în urma unei ușoare incinerări, paturile de incinerare din lemn, aur și fildeș deteriorate de foc, obiecte depuse de familie.

Mormântul lui Filip al II-lea este desigur cel mai spectaculos și corespunde în totalitate unei descrieri făcute de Platon în "Legile", adică: o cameră subterană lungă cu tavan boltit, cu locuri unde se pun urnele, vasele și alte obiecte, cu o anticameră mai mică și un pasaj de coborâre spre intrare, dromos, asemeni intrării în muzeu. Cele bogate au o fațadă decorată, unele au picturi pe pereții interiori și sunt acoperite circular cu un strat de pământ destul de gros pentru a suporta plantații de jur împrejur. Mormântul lui Filip este deosebit prin fresca de deasupra intrării reprezentând o scenă de vânătoare alături de fiul său, Alexandru cel Mare și încă opt bărbați, urmărind un leu, un porc mistreț și o căprioară. Are înfățișarea unui mic palat cu fațadă de templu doric și o intrare masivă de marmură, deasupra căreia s-au găsit urmele incinerarii trupului regelui și resturile harnașamentelor cailor lui, sacrificați. În camera mortuară se află doar sarcofagul de piatră în care a fost depus larnaxul, cutia de aur masiv, multe kilograme, cu oasele lui Filip, oase după care a fost identificat de o echipă complexă de cercetători, știut fiind că a fost omorât în teatrul din Aigai, înjunghiat. Înainte de moarte cu trei ani suferise o fractură la piciorul drept. Oasele, după incinerare, erau spălate cu vin și înfășurate în purpură, spun explicațiile muzeului. Larnaxul este expus în muzeu și este celebru pentru ornamentul de pe capac, soarele, de fapt o formă stilizată a cestuia, cu 16 raze. Tot în mormânt lui Filip s-a găsit și "gorytos" de aur și argint, adică un fel de suport pentru arc și săgeți, apoi jambierele de bronz, scutul de aur și fildeș, casca de fier, sabia tot de fier și o platoșa de fier placată cu aur, alături de o alta pentru protecția gâtului. Tot în camera funerară a lui Filip s-a găsit o reprezentare a bustului său în fildeș, după care a fost turnat în ceara capul sau, cu ochiul drept scos, așa cum îl prezintă istoricii. Interesantă este coroana de aur găsită peste oase în interiorul larnaxului, de 717 g, cu 313 frunze de stejar și 68 de ghinde, o lucrătură fină, deosebită. Interesantă pentru că, în Bulgaria, la Kazanlak, există o coroană aproape identică, găsită în mormântul lui Seuthes de care grecii nu amintesc nimic.

Anticamera mormântului lui Filip al II-lea are alte rămășițe umane, se pare că sunt ale ultimei lui soții, a șasea, Meda din Odesa, geto-tracă și care s-a sinucis la moartea regelui pentru a nu cădea mâniei lui Alexandru cel Mare, supărat pe tată că-și repudiase prima soție, mama sa. Tot în micul larnax al Medei, decorat precum cel al lui Filip, este o altă coroniță de aur cu 80 de frunze și 112 flori de mirt.

Mormântul Prințului este cel în care sunt rămășitele, se presupune, ale nepotului lui Filip, Alexandru al IV, mort undeva pe la 15 ani, otrăvit, pentru a nu ajunge pe tronul Macedoniei. Un loc bogat, nejefuit, în care s-au găsit obiecte de metale prețioase și o coroană mai mică cu frunze și ghinde de stejar, încă s-a păstrat bine fresca pictată, nu și picturile pe piele de animal, expuse în vitrinele muzeului.

Mormântul Persefonei, alăturat de cel al lui Filip, este mai simplu, fără obiecte, aici au fost găsite osemintele unui bărbat, al unei femei si a unui prunc. Se numește așa pentru că, printre multele picturi murale bine păstrate, este remarcabilă cea redând legenda răpirii Persefonei de zeul Infernului, Hades.

Picturile din cele trei morminte sunt singurele păstrate în stare bună de aproape 24 de secole și care dovedesc înalta cultură la care ajunsese Macedonia în timpul domniei lui Filip al II-lea, cel care de la o țărișoară mică și neînsemnată, a cucerit Grecia și s-a întins până la Dunăre, urmat de fiul său Alexandru care a cucerit o parte din Asia.

Mormântul cu coloane libere este al patrulea mormânt din Marele Tumul, este un mormânt absolut gol descoperit în 1980, a cărei măreție arhitectonică presupune că a fost ridicat tot pentru un basileu, Antigonas Gonatas, în sec. II î, H., cel care, tot așa, se presupune, a acoperit cele patru morminte cu un alt strat de pământ, mult mai gros și unitar, tocmai pentru a le feri de jefuirea practicată de migratori, goții fiind cei ce au furat din cele mai importante morminte și alte clădiri ale orașului Aigai.

Pe toate obiectele regale, în mod special pe larnaxuri, există un soare stilizat cu 16 raze, simbolizând cele patru elemente ale naturii- apa, aerul, focul și pământul - alături de cei 12 zei al Olimpului. Grecii spun și dovedesc cu artefacte că acesta a fost un simbol vechi de dinainte de invazia macedoneană și că a fost preluat de Filip al II-lea dar a devenit principal simbol al tuturor grecilor abia la preluarea puterii de către Alexandru cel Mare. Probabil că așa este din moment ce statul macedonean nou creat în 1991, a renunțat la el destul de ușor.

În muzeu temperatura este constantă, menținută cu mare grijă pentru exponate. Spațiile sunt în continuă extindere și îmbogățire cu artefacte care, asemeni celor deja expuse, au stat mulți ani la muzeele din Salonic. Săpăturile se fac permanent în zonă, sunt greoaie pentru că în sec. I o alunecare de teren a acoperit cu un strat gros de pământ toată zona Agai.

Ieșirea din muzeu se face pe o altă poartă, paralelă cu intrarea.

Biletul de intrare costă 12 € doar pentru vizitarea muzeului sau 6 pentru cei ce au dreptul la reducere, copii au gratuitate. Biletul de 14 € este pentru vizitarea întregului site, adică teatrul, cimitirul, palatul, templul și este valabil timp de trei zile, spațiul de parcurs fiind destul de mare. Majoritatea turiștilor vizitează doar muzeul, o vizită durând cam două ore în mod obișnuit. Fotografiatul este interzis, nu încercați mai ales că există un sistem video și mulți supraveghetori aproape neobservați în zonele mult întunecate. De aceea cele câteva poze cu exponate sunt făcute de pe diverse materiale cumpărate la poarta muzeului și care mi-au fost de ajutor în scrierea acestui articol. Programul muzeului este iarna de la 10 la 17 și vara de la 8 la 20, de marți până duminică iar luni, pe tot parcursul anului, 10 - 17. Sunt zile de vizitare gratis, nici una însă vara. Sunt condiții pentru a fi vizitat de persoanele cu handicap. Sincer, nu-mi amintesc dacă este ghid plătit dar informațiile de pe panourile mari ce însoțesc vitrinele sunt suficiente. Există un bufet ce funcționează pe timpul zilei și un magazin de unde se pot cumpăra materiale informative și diverse obiecte, destul de scumpe dar pentru care se dă factură. Peste drum de muzeu este un magazin privat cu o ofertă mult mai generoasă și preturi acceptabile.

Faceți un popas la Vergina, este un loc ce nu trebuie ocolit.

---

VIZUALIZĂRI: 3072 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI