Alegere bună pentru Venus

TIPĂREȘTE

Rezervarea la hotel Ammon am făcut-o încă din luna mai 2015 prin booking, aşa, ca un ultim răsfăţ al verii. Fost Zamfira, habar nu aveam de asta în momentul în care l-am ochit. Mi-a plăcut ce-am văzut şi am hotărât pe loc: 2 nopţi în penultima săptămână din august 2015, după un periplu de alţi peste 1.000 de km prin ţară

Rezervare făcută, “anulare gratuită, plătiţi la recepţie”. Doar că asta nu era tot. Nu observasem menţiunea că oricând, după efectuarea rezervării, hotelul poate încasa prima noapte de cazare. Şi bineînţeles, asta s-a şi întâmplat. M-am trezit cu mail de la sus numitul “booking” că al meu card e niţel cam gol (treabă absolut normală, ce se tot mirau aşa, că doar nu sunt făcute să rămână pline! :D) şi că sireacul hotel nu a avut de unde să-şi retragă bănişorii, garanţia care va să zică.

Aşa că... dă răspuns la “booking”, pune mâna pe telefon, sună la hotel, rezolvă direct şi trimite banii buclucaşi în contul Ammon.

Şi asta după ce, cu mai puţin de o lună înainte, trecusem prin furcile caudine ca să plătim un sejur all inclusiv la Phoenicia, “bunghit” printr-o splendidă întâmplare chiar pe site-ul resortului, dar cu menţiunea de „a se achita integral până la sfârşitul lunii mai” :D

Ăsta ne-a fost norocul şi, luând în considerare asta, nu prea mai puteam da la întors. Opţiunea “anulare gratuită” nu mai era de nicio culoare posibilă. Norocul nostru :)

Aşa că zilele s-au scurs, a trecut sejurul la Phoenicia (vezi impresii), a venit şi rândul altui “tur de forţă” prin munţii noştri, şi iată-ne ajunşi în mult iubitul meu Măcin, oraşul de baştină, unde am ajuns miercuri, urmând ca vineri să ne întreptăm către Venus.

Vizită cu ghinion! Pitika noastră s-a pricopsit cu o frumoasă enterocolită. Aşa că ziua de joi am petrecut-o pe la urgenţe, cu branula de mână, cu perfuzii şi lacrimi şi recalculări de planuri.

Ce ne facem acum? Copila bolnavă, sejurul începea a doua zi. “Plecăm la Bucureşti”, decretează soţul şi tatăl îngrijorat. “Mai bine renunţăm la 2 zile la mare decât să avem probleme cu mâţa”.

“Bine, atunci. Renunţăm. Şi aşa vremea nu e prea bună. Se anunţă ploaie. Păcat de banii pe care i-am dat”, accept şi eu resemnată.

“Păi de ce păcat? Sună şi anunţă-i că nu mai putem veni mâine. Poate ne lasă să amânăm pentru week-end-ul viitor. ” “Fugi, dom’le, de-aici. Nu acceptă ăştia. Anunţăm de pe azi pe mâine că nu mai venim şi tu vrei să te lase să vii săptămâna viitoare? Şi nici nu cred că mai au camere”.

“Da’ de ce zici hop până nu sari gardul? ” “Atunci sună tu, că mie nu-mi vine. Şi tu ai mai mult noroc :) ”

Aşa că drăguţul de @darkrucs a pus mâna pe telefon, a sunat la hotel şi a avut dulcea surpriză să se lovească de amabilitatea (pe bune!) a persoanei de la recepţie, care nu numai că ne-a făcut rezervare pentru următoarea săptămână (Mai exact: Şi când doriţi să veniţi? Avem camere libere săptămâna viitoare sau mai târziu), dar ne-a şi urat însănătoşire grabnică şi toate cele bune pentru mititică.

Şi iată cum acest început cam lung, ce-i drept, pentru răbdarea unora, va fi răsplătit cu mult aşteptatele detalii despre hotel:-p

Am ajuns, cu întârziere de o săptămână, la hotel Ammon.

Prima impresie: hmm... sunt încă în renovare?!?! Da şi nu. Doar o parte a hotelului era încă în renovare, corpul din dreapta recepţiei, în faţa căruia se afla şi parcarea.

Am părăsit maşina la umbră şi am parcurs poteca până la aleea principală. În faţa hotelului - o grădină frumos îngrijită, cu copaci umbroşi, cu o mică terasă care deservea barul din lobby. Acesta era spaţios, recepţia la vedere. Personal amabil. Am primit camera repede, la etaj, am urcat bagajele pe scări. Surpriza a apărut în momentul în care ne-am trezit nu într-un hol clasic, cu camere de o parte şi de alta. Ştiam din poze, dar nu ne aşteptam să fie aşa de frumos. Corpurile hotelului încadrau sub formă de U o grădină interioară unde se afla piscina înconjurată de şezlonguri moderne. Design plăcut, amenajare cu bun gust, parcă încă mirosea a nou. Două scări largi coborau către interior de o parte şi de alta. Mai ales seara era o încântare să petreci câteva momente de linişte privind la jocurile de lumini ale piscinei, răcorindu-te sub adierea vântului cald şi aşteptând ca fierbinţeala soarelui de peste zi să-ţi dea un moment de răgaz.

Camera noastră avea intrarea din această curticică intimă, iar vederea era către grădina cu terasă din faţa hotelului. Umbră cât cuprinde pe balcon, numai bine de petrecut câteva ore atunci când soarele nu-ţi dă pace pe plajă.

Mi-a plăcut din momentul în care am intrat. Spaţioasă, cu gresie elegantă pe jos, mobilă nouă şi detalii şic într-o paletă de culori calde. Totul foarte plăcut vizual. Pozele vorbesc de la sine.

Confortul era asigurat de patul mare, încăpător pentru 2 persoane şi ceva, şifonier, comodă, televizor, aer condiţionat, un birou cu sertare care ascundea sub uşă un minifrigider.

Adevărata perlă, însă, am considerat a fi baia destul de mare: cu obiecte sanitare noi, moderne. Un compartiment separat pentru duş, construit după noua modă: o cădiţă (dacă pot să îi spun aşa) din gresie, mărginită de o uşă de sticlă, care se întindea pe toată lăţimea încăperii. Practic, aproape jumătate din suprafaţă era destinată locului special pentru desfătare sub picăturile repezi ale apei. Şi, culmea, nici probleme cu inundaţia nu au fost.

În rest, dotările standard pentru nivelul de minimum trei stele: lenjerie şi prosoape de un alb strălucitor, obiecte de toaletă si foehn.

După evaluarea camerei, ne-am îndreptat atenţia către exterior.

La piscină existau şezlonguri, umbrele, un duş cu apă caldă; despre prosoape nu pot să dau detalii pentru că le-am folosit pe ale noastre, şi oricum nu am petrecut prea mult timp aici, preferând marea.

Pe site erau prezentate ca fiind posibile ceva spectacolele pentru copii. Exista într-adevăr, chiar lângă piscină, o aşa zisă scenă, însă nu am văzut să se organizeze nimic în perioada în care am stat acolo, poate şi fiindcă numărul copiilor cazaţi nu era suficient de mare sau nu aveau vârsta necesară participării la o asemenea manifestare. E adevărat, am întâlnit puţini copii, majoritatea bebeluşi. Un hotel de altfel liniştit, ca şi staţiunea (vezi review).

Următoarea ţintă a fost restaurantul. Cochet, curat, cu o terasă drăguţă şi personal amabil, nu am profitat de el decât strict la micul dejun, pe care îl aveam inclus. Abia deschis, cred că era singura masă pe care o puteau asigura. Chiar şi aşa, din punctul meu de vedere, micul dejun nu s-a prea ridicat la nivelul cazării. Puteau fi aduse îmbunătăţiri.

Nu lipsea cafeaua destul de bună dar la dozator, şi nici laptele, cerealele, untul, gemul, ceaiul, salamurile de rigoare şi brânzeturile (cred că aici ar fi putut exista îmbunătăţiri în ce priveşte varietatea), ouă (fierte sau ochiuri, omletă), ceva legume proaspete (castraveţi, roşii), cremvurşti. Pentru sucul de fructe trebuia să “pescuieşti„ ospătarii, destul de scumpi la vedere. Mesele rămâneau minute în şir nedebarasate, ajungând chiar să mă ocup singură de asta, nefiind nicio altă masă liberă pe terasă. Erau mese înăuntru, sigur, dar soarele de august era prea plăcut ca să petrecem chiar şi o jumătate de oră departe de el.

Una peste alta, Ammon este un hotel frumos, curat, primitor, unde noi ne-am simţit foarte bine. Atât de bine încât anul acesta, prin martie, am vrut să fac din nou rezervare la ei. Ce pot să spun este că au ceva de lucru la marketing şi vânzări, pentru că m-am lovit de o adevărată lipsă de organizare şi comunicare.

Iniţial i-am căutat pe booking, însă nu i-am găsit. Probabil era prea devreme. Pe site-ul lor, pe de altă parte, nu era afişat nimic. Aşa că am sunat la recepţie. Un domn mi-a răspuns că trebuie să rezolv această problemă cu cei care se ocupă de rezervări; din păcate, nu-mi putea da detalii despre preţurile practicate în vară (2016). M-a ajutat însă cu un număr de telefon. Am apelat acel număr şi nu mică mi-a fost mirarea când interlocutoarea mi-a spus că nu mai lucrează pentru hotel Ammon :)

Am revenit cu un apel la recepţie. Acelaşi domn amabil mi-a oferit un alt număr de telefon. Am sunat şi am reuşit să dau de cineva care chiar lucra pentru hotel Ammon :D. După două conversaţii cu persoana în cauză, tot nu am putut face nicio rezervare. Aşa că am renunţat la ideea de a reveni în Venus. Sincer, hotelul îmi plăcuse prea mult în 2015 ca să încerc să găsesc cazare în altă parte.

Bineînţeles că toată această “alergătură în jurul cozii” nu înseamnă că Ammon nu a rămas pe lista mea de hoteluri îndrăgite.

Tot răul spre bine însă, pentru că a fost impulsul de care aveam nevoie pentru a lărgi spectrul căutărilor către Grecia. Thassos, here we come!

La bună vedere şi călătorii cât mai frumoase!! Vă pup!

P.S. Poze mai multe atunci când le voi recupera de pe unde s-or fi ascuns :)

---

VIZUALIZĂRI: 1759 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI