Poate vara, poate mai mulţi

TIPĂREȘTE

Buuun! Am promis că voi scrie câte ceva şi despre acest loc, iar eu cum sunt om de cuvânt, asta voi face. Căutat cazare pe acelaşi site de specialitate care ne-a însoţit tot concediul, găsit, văzut poze, luat număr, sunat, vorbit cu o tăntică fooooarte binevoitoare (cerut căldură, multă căldură), făcut rezervare, rămas să sunăm când urma să ne urnim din loc. Am urmat tot ritualul, ce să mai!

Am părăsit Alba Iulia (vezi impresii) fără prea multe păreri de rău (deşi am mers spre cetate cu recomandare) dar cu speranţa unor cadre bune în munţi, cu care să-mi bucur obiectivul aparatului foto (e şi el mic).

Deşi am fi vrut să mergem pe Transalpina zeii nu au fost atât de prietenoşi (nu am jertfit pe cine trebuie), obligându-ne să alegem o rută ocolitoare. Motivul? Ghiciţi voi! Exaaaaact, ceaţă. Nu-i nimic! Facem traseul şi ţup în maşină. Entuziasmaţi am sunat la pensiune pentru a reconfirma prezenţa. Nu răspunde nimeni. Lasă, va răspunde! Peste vreo oră sunăm iar. Aceeaşi poveste. Nu-i nimic! Doamna ştie că venim şi ori va suna înapoi ori va răspunde mai târziu. Când mai aveam vreo 50 km sunăm iar, reuşim să vorbim cu doamna dar entuziasmul care ne-a convins cu o seară înainte dispăruse şi la ea… şi la noi. Asta e, am pornit în acea direcţie, nu ne mai întoarcem. Oameni hotărâţi, ce mai la deal, la vale! Novaci-Rânca o ceaţă de nu vedeai nici botul maşinii. Asta să fie o problemă? Nici vorbă! 19 km făcuţi în 40+ minute. Dar asta e altă poveste. Hai să vorbim de pensiune.

Amplasată într-un loc mai mult pustiu de unde, în principiu, ai un peisaj superb, numai bun de fotografiat. Ajungem acolo şi ne întâmpină doamna. Ne arată camerele, frumoase, curate, fiecare o altă culoare (am fi vrut camera neagră cu baia roşie), nimic din ce ar putea să ne facă să spunem nu. Am fi putut trece peste problema cu baia care era mică, cu cabina de duş în care intrai doar dacă aveai 1.50m şi 35 de kg – părerea mea, dacă ar fi fost cald. Deşi am anunţat cu o zi înainte, doamna abia dăduse drumul la căldură, dar ne dădea toate garanţiile de pe pământ că într-o oră nu vom putea sta în cameră de cald. Am aşteptat 45 de min, timp în care am dus bagajele în cameră, am făcut ceva cumpărături pt că acolo nu se servea masa, am fumat o ţigară (ce se afumă se păstrează), apoi am verificat camera. Aceeaşi temperatură iar caloriferul nici măcar nu se dezmorţise.

Când am coborât din cameră s-au prins de noi şi bagajele. Nici măcar ele nu au vrut să mai rămână acolo. Doamna a insistat, întâi cu “măi copii! ”, apoi din ce în ce mai blând, speriată, probabil, de tonul nostru calm dar ferm. Ne-am despărţit prieteni, promiţând că ne vom întoarce pe timp de vară, datorită amplasamentului.

Şi uite aşa am văzut şi Rânca, aşa că putem să o luăm din loc…

---

VIZUALIZĂRI: 1226 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI