Reședința vâlceană a șugubățului Anton Pann

TIPĂREȘTE

O, Anton Panne, oaspe ce-n țară n-ai pereche,

Cu boaba de mătănii ce deșirai în mână. – Ion Pillat.

Vizita de câteva ore în orașul Râmnicu Vâlcea (vezi impresii) s-a încheiat cu un popas interesant la Casa memorială „Anton Pann”, obiectiv pe care vroiam să îl vizitez de mai mulți ani – toate la timpul potrivit.

Acces și tarife. Vechea locuință urbană e ușor de găsit, se află la doar câțiva pași de centrul orașului, pe strada Știrbei Vodă nr. 4, o enclavă străveche înconjurată acum de blocuri și clădiri mai noi. Prețul biletelor este modic: 2 lei/adult și 1 leu/elev, student. Se percepe o taxă foto de 10 lei. Programul de funcționare este de marți până duminică între orele 10.00-18.00.

Anton Pann. Mulți au auzit acest nume, o parte au și citit scrierile sale amuzante, mai ales. Un om născut peste Dunăre, dar școlit și trăit pe teritoriile românești. Trece prin școala de cântăreți bisericești, ajunge cântăreț în strană, apoi profesor de psaltichie, scrie și compune, culege folclor, tipărește diferite lucrări.

Cu mulți ani în urmă când am vizitat mănăstirile Dintr-un Lemn și Surpatele am aflat și despre povestea de dragoste ce s-a înfiripat între Pann și o tânără soră. G. Dem Teodorescu, biograful lui Anton Pann, descrie în limbajul epocii această idilă:

În anul 1827 fu trămisu ca dascălu domnescu, adică plătitu de statu, la seminarulu din Râmniculu-Vâlcei… dânsulu primi bucurosu, a da lecțiuni de musică, cu eserciție practice, maicelor tinere și surorilor în călugheria de la Monăstirea-dintr-unu-lemnu... Acolo fu primitu cu multă distincțiune, găsduitu în cea mai curată chiliă a stariței Platonida, și timpu de uă săptămână, uimi întreaga chinovie, de la octogenare până la fetițele surori, prin măiestria cu care-și conducea glasulu. De aci-nainte, visitele la monastire deveniră intermitente până cându, fără de voia-i, se simți atrasu către dânsa. Ce se întâmplase? Între surorile tinere, escela prin frumusețe Anica, nepoata stariței, pentru care văduvulu musicantu simți uă ciudată înclinațiune. Azi uă lecțiune, mâine uă cântare, poimâine uă glumă: toate stabiliră între dânșii mai întâiu simpatia, apoi oarecare familiaritate. Când însă vânătorulu de inimi o descântă cu versu-i fermacatu; când îi spuse că e frumoasă, că ochii ei întrecu albastrulu cerului din Maiu, că păru-i auriu, lungu și mătăsosu aru sta mai bine sub uă pălăria de catifea de câtu sub culionulu călugherescu, atunci sglobia de 16 ani, care auzise numai clopote, utrenii și vecernii, se crezu uă zână din poveste și, ca toate zânele, menită pentru lucruri mai multu de câtu estravagante. Astfelu se aprinse între dânșii flacăra nestinsă a iubirii. Anton Pann o cere în căsătorie conform cutumei, dar maica stareță nici nu vrea să audă. Astfel că, într-o bună zi, Anica dispare de la mănăstire și cu toate cercetările nu este găsită; abia peste vreo 6 zile niște cărăuși anunță că au văzut-o împreună cu un tânăr frumușel și vesel dincolo de Câmpulung Muscel. Cei doi vor trece în Transilvania, la brașov, unde se vor căsători.

Casa memorială din Râmnicu Vâlcea. În această locuință Anton Pann nu a locuit aici foarte mult timp, el fiind prezent în două perioade din prima jumătate a secolului al XIX-lea la Râmnicu Vâlcea. Monument arhitectural urban construit în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea această casă este astăzi cea mai veche casă păstrată în orașul Râmnicu Vâlcea. Casa apare în catagrafia de la 1835 ca aparținând unei familii de croitori: Eliza, Anica și Iosif Papistașul (bulgari catolici refugiați în Țara Românească datorită persecuțiilor religioase). Tot în această clădire trainică a funcționat o spițerie (farmacie), o cârciumă și o prăvălie. Situată pe atunci la marginea orașului, pe drumul care mergea la Cheia și Olănești, reședința seculară a călătorit la propriu. Ceea ce nu a desăvârșit timpul, a reușit să facă regimul comunist: în anii 80 au fost demolate 325 de case din cele 396 de clădiri din centrul vechi al orașului. În luna noiembrie a anului 1982 inginerul Eugeniu Iordăchescu, despre care s-a mai scris aici pe AmFostAcolo, salvează casa printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei în greutate de 170 tone, pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă la Telejurnal în direct. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.

Vizita. Anton Pann a locuit cu chirie în această clădire, nu foarte mult timp, dar îndeajuns de mult pentru a lăsa o amprentă în amintirea vâlcenilor. Trecem de blocul situat la intersecția străzii Carol I cu strada Știrbei Vodă și ne trezim după câțiva pași în fața casei albe, asemănătoare unei cule (locuință fortificată). Zidurile sunt sprijinite de contraforți scurți, construcția e realizată din bolovani de râu tencuiți și paiantă la etaj, casa e compusă dintr-un demisol-pivniță cu acces printr-un gârlici central și un parter înalt cu podea din grinzi de lemn; un frumos pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn împodobește fațada casei; acoperișul e realizat din șiță. În fața casei se află bustul lui Anton Pann, realizat în 1967 de sculptorul Mircea Ștefănescu (o statuie „călătoare”, de asemenea) – se distinge aspectul oriental al portului.

Doamna muzeograf ne iese în întâmpinare și coborâm la demisol unde ne sunt înmânate biletele și de unde începe turul propriu-zis. Amabilă, ne-a spus câteva cuvinte despre Pann și despre expoziția din acea pivniță răcoroasă: gravuri, picturi, caricaturi, versuri, portrete – toate amintesc de personalitatea lui Anton Pann. Încăperea este destinată și întâlnirilor, atelierelor și evenimentelor culturale. Pe un panou distinct se află fotografii din timpul translării casei.

Urcăm în pridvorul decorat cu flori și pătrundem într-un hol central din care se accede în cele patru încăperi, câte două pe fiecare parte. Prima cameră pe partea dreaptă este un fel de cameră de zi, de primire a musafirilor, fără a fi încărcată de mobilier ori lucruri scumpe. Un divan mic, o măsuță de cafea cu un set de alpaca, instrumente muzicale, tablouri, mici piese de mobilier și o frumoasă sobă de olane constituie inventarul acestei camere. A doua cameră este mult mai mică și reprezintă o bucătărie-cămară dotată cu strictul necesar: dulap de vase, masă, polițe, scaune, diverse vase de metal și ceramică și un cufăr. O vatră-șemineu completează dotările micii bucătării. Vis-a-vis se află o cameră de aceleași dimensiuni, al treilea spațiu fiind dedicat unui birou de lucru. Aici se află câteva rafturi cu cărți, o masă-birou pe care tronează călimara și pana, un sfeșnic, o poliță cu diverse obiecte. Într-o vitrină sunt expuse mai multe lucrări aparținând lui Pann. A patra încăpere, situată pe partea stângă, este un dormitor dotat cu o sobă albă de olane, specifică în casele oltenești mai răsărite. Un pat acoperit cu scoarțe, un frumos covor cu motive oltenești (țesut în 1806), un paravan, o ladă de călătorie și mai multe obiecte casnice sunt prezente în cameră. Mai aruncăm o ultimă privire în „sufrageria” de alături și ieșim pe pridvorul luminos. Doamna muzeograf a punctat în fiecare cameră ceea ce putem vedea fără a se grăbi.

Concluzii. Am vizitat cu entuziasm această casă seculară, model de arhitectură tradițională oltenească și ne-am bucurat de simplitatea lucrurilor și de culorile vii ale țesăturilor. Viața lui Anton Pann este încărcată de povești, dar mai cu seamă de fapte reale; activitatea lui se distinge prin contribuția vie la răspândirea culturii, sub diverse forme. Barbu Brezianu, critic și istoric de artă, scria despre Anton Pann: Poet înzestrat, Pann este una din oglinzile epocii sale, un ciob spart între anii 1794 și 1854.

P. S. Azi e 25 octombrie: Ziua Armatei Române – melodia imnului național a fost compusă de Anton Pann.

---

VIZUALIZĂRI: 2983 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI