GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Perspectiva despărțirii de amfitrionii mei mongolezi îi lasă pe aceștia cu lacrimi în ochi ca și când două lumi ireconciliabile ar încerca să-și facă niște concesii greu de imaginat într-un context geografic închis comunicării libere. Cuvintele noastre încearcă să umple câteva hăuri istorice încă dominate de un mit ce nu mai poate produce nimic în afară de o așteptare surdă a unui nou miracol, un miracol ce va repune națiunea mongoleză în vechile-i tipare istorice ale stepei glorioase.
Primul pas spre o salvare individuală vine de la Altarsanai care, după un stagiu de o lună în Canada, cu o bursă școlară obținută în urma unui concurs, vrea să-și continue studiile la o facultate de mediu din Toronto iar Huan dorește să-și extindă afacerea cu firme românești și europene.
Ritualul unei mese de marmotă, după tradiția marilor restaurante din Ulan Bator, are aici câteva conotații aparte. Ai ocazia să parcurgi cu sufletul la gură toate etapele sălbatice ale unui ospăț strașnic cu mare încărcătură istorică, în care totul începe cu comanda de 8.50 dolari, taxa ce trebuie să o achiți unui vânător angajat al restaurantului care pleacă dimineața în stepă pentru a-și onora comenzile clienților, mai ales străini.
Mai întâi ești invitat să dai peste cap o vodcă de lapte, cu gust amărui, ce-ți rașchetează într-o primă fază stomacul pentru a supraviețui spectacolului fără să ai frisoane sau stări fizice nedorite. Apoi, în fața oaspeților, maestrul bucătar trece la fapte. Pentru început se decapitează animalul în stil otoman, dintr-o lovitură de satâr, după care se scot cu mâna toate măruntaiele rămase în burduful marmotei ceva mai mare decât un iepure de casă. Urmează faza frăgezitului interiorului cu sare și mirodenii, după care vine introducerea cepei și ardeiului pentru a-i mai diminua mirosul de grăsime sau de sălbăticiune. Mi se spune că procedeul nostru clasic al fezandatului este necunoscut în stepă din pricina marelui consum de timp, întotdeauna insuficient pentru războinici și nomazi.
Umplerea burdufului cu pietre supraîncălzite la flacără joasă, pentru a-i asigura prăjirea interioară, este o etapă vitală în obținerea unei cărni bine pătrunse. Dar lucrurile nu se opresc aici. Vine numaidecât arderea părului cu o flacără și răzuirea pielii, păr care altfel ar putea să cadă într-o farfurie. Aceasta este o operațiune ce precede partea finală de prăjire exterioară, pe un fel de rotisor metalic.
Mă surprinde că bucătarul șef își freacă doar mâinile cu grăsime de marmotă, fără să se spele, spunând că acesta este un leac miraculos moștenit de la străbuni.
O altă tură de vodcă de lapte și, în sfârșit, marmota ce aduce cu un balonaș roșu ni se aduce la masă, ca un adevărat trofeu al unei expediții vânătorești pe un tărâm anevoios, unde animalele își fac singure legea.
În timp ce însoțitorii mei se înfruptă copios din carnea fragedă ce mustește de grăsime, eu mă simt nevoit să mă limitez la o porție mai redusă, suficientă să-mi satisfac o curiozitate sau să nu par necuviincios. Gustul și mirosul intens de sălbatic și de grăsime îmi estompează din timp elanul și mă ajută să mă gândesc precaut la cine știe ce îmi va mai rezerva bucătăria asiatică.
Urmează și despărțirea inevitabilă în care amintirile frumoase s-au cuibărit în inima mea. Nu este ușor ca într-o țară cu atât de puține repere să găsești doi oameni care să-ți ofere atâta căldură și prietenie. Ne vom revedea în gândurile noastre frumoase.
De când am părăsit Mongolia, îmi amintesc mereu o secvența din avion, înainte de aterizarea la Ulan Bator, când un mongolez i-a cerut unei stewardese un „tsui”, punând-o într-o mare dificultate. Asta până când cineva din aproapiere i-a tradus că omul voia „tea”. Un reper suficient de convingător să crezi că dacă unul din cele mai uzitate cuvinte din lume nu a ajuns și pe masa mongolezului, restul cuvintelor și a noțiunilor legate de lumea civilizată vor mai aștepta mult și bine la o coadă întinsă peste decenii și secole.
Neavând foarte clar spectrul luminos al libertății, mongolezii aflați la un ceas al istoriei mult în urma României anilor 90, sunt mai aproape de rădăcinile lor ancestrale decât de luminile pale ce mai licăresc dinspre China sau Rusia, motiv pentru care întâlnirea cu un român ce le vorbește de Lumea Nouă, așa cum o făceau navigatorii de pe timpuri, poate produce o falie în mintea celor mai educați. În același timp, o Mongolie emancipată nu ar fi pe placul prietenilor chinezi sau ruși, la fel cum nu a fost nici pe vremea Marelui Han.
Dar unde mai sunt hoardele cotropitoare ce îngenuncheau vecinii și o bună parte din omenire? Toate au intrat în cutia încăpătoare a istoriei, o istorie ce ține captivă o populație tributară forței fizice și sclavă a unor speranțe deșarte.
Mongolia încă mai dă lumii campioni mondiali la sumo iar atingerea cu degetele de la mâna dreaptă a învingătorilor luptelor ce au loc la sărbătorile stepei rămâne un vis pentru fiecare spectator. Cu cât mai mult vor face primii pași spre lumea civilizată în care forța brutală joacă un rol mai arbitrar, cu atât fața mongolezului luminată de un astru numit Ginghes Han nu va mai avea aceeași sclipire.
Acum, din perspectiva turistului... dacă nu rupi lanțul prejudecăților și al confortului ce ți-l poate oferi și simpla apropiere de țările civilizate, nu ai cum să te bucuri de o țară fără drumuri bune, fără confort, fără o igienă după standarde normale, o țară greu locuibilă, ajunsă parcă la antipozii istoriei.
În schimb, dacă îți plac spațiile verzi și libere, dealurile și munții ce se ascund sub niște orizonturi mișcătoare, locuri unde oamenii trăiesc o hipnoză colectivă a celui mai puternic popor din lume- o stare ce-i face să se miște parcă invers indicatoarele ceasornicului... dacă ai făcut din călătorii o mare aventură a vieții și a cunoașterii, dacă mai ai și compasiunea și puterea de a dărui speranță, lumea albă, neagră, galbenă, cu un simplu moț sau cu o creastă pe cap, cu tatuaje, cu măști, cu o farfurie în buze, cu o țeapă în nas, așa cum este lăsată de Dumnezeu, te așteaptă cu brațele ei deschise. Te încarcă de bunătate și de energii pozitive, de experiențe și trăiri noi, cu un exercițiu uman diversificat, până când devii un cetățean al lumii în propria ta țară.
Trimis de glcitizen in 22.10.16 10:34:39
- A fost prima sa vizită/vacanță în ASIA - ALTE LOCURI
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@glcitizen:
Imi plac concluziile expuse aici, sunt adevarate si duc la meditatie.
"tsui" este doar un exemplu a ceea ce se intampla si cu locuitorii unor zone mult mai apropiate de civilizatia noastra. Si poate sa nu uitam ca soarta popoarelor ca si a omului, este asa cum obisnuit se spune, ca o roata. Citeam nu de mult, oricum " înainte de Glcitizen" ca pe aceste pamanturi au existat cu mult timp in urma civilizatii mai dezvoltate decat ale europenilor. Daca este adevarat, avem chiar de meditat.
Mi-a facut reala placere lectura acestor articole despre Mongolia.
Rog așteptați...
@glcitizen: Toata aceasta serie de articole este pentru mine cel putin nu doar un mini ghid turistic, dar si un ghid cultural prin existenta indelungata a acestui popor si pe care ne-ai decrist-o aici atat de frumos.
Cu fiecare articol pe care il citesc, la sfarsitul lui simt ca am mai invatat cate ceva care este atat de diferit fata de ceea ce este in obisnuinta noastra.
La finalul fiecarui articol astept sa sa scrie "citeste si continuarea aici".
Felicitari, un articol deosebit, votat cu mare placere.
@mishu:
Iti multumesc pentru aprecieri, Mishule. Cred ca daca nu am imbina utilul cu placutul, la fel cum procedezi si tu, nu am avea succes.
@elviramvio:
Multumesc, ai intotdeauna pareri istorice autorizate, probabil esti pasionata sau esti chiar de profesie istoric.
Din pacate, nu am lucruri spectaculoase din civilizatiile lor preistorice. Stiu ca se trag din minoritati nomade (yokati, turci, kalmyk, xiungnu, touba), care vin din zonele vecine, fara o mostenire culturala spectaculoasa.
Ar fi bine, daca ai date mai concrete, sa-mi indici sursele -m-ar ajuta sa fac niste speculatii unteresante,
@glcitizen:
Nu sunt istoric, mi-ar fi placut teribil dar pentru ca am fost un copil teribil de ascultator, pot sa spun prostesc de ascultator, nu mi-am ascultat chemarea.
Mi-a placut la nebunie istoria, am avut si oameni priceputi si talentati care mi-au sustinut microbul, cu pasiunea lor, asa ca astazi, cand am mai mult timp fiind pensionara, scormonesc cat pot si unde pot (cand ma documentez pt concedii aflu muuult mai mult decat e nevoie).
Dar legat de subiectul asiaticilor, intamplator, acum ceva ani am prins la tv pe un canal unde se transmiteau documentare despre istoria antica, un material sustinut de o echipa de englezi si nemti, in care argumentau cu ceva documente cele pe care le-am spus mai sus. Imi amintesc ca am revazut documentarul si apoi am cautat pe net, am gasit ceva despre un sistem de cetate cu scoli, administratie si chiar o forma de posta in Asia antica, cetati nu de piatra, de pamant. Din pacate nu am notat dar am avut ocazia sa citesc, ca un profan adica fara sa iau notite, despre relatia Imperiului roman cu popoarele asiatice si in mod special cu unii conducatori ai acestor barbari, in sensul de inculti si necivilizati. Asa cum am spus in ecoul de mai sus, "daca e adevarat, avem chiar de meditat".
Pentru ati da seama cat ma pasioneaza cele vechi, spun doar ca anul viitor merg, sper, in Croatia si deja mi-am incurcat ochii prin scrierea glagolitica.
Nu promit prea curand dar voi incerca sa gasesc macar un fir subtire de care sa-mi leg cele spuse.
O zi frumoasa!
@glcitizen: Malimu, am reușit să ajung să deschid laptopul. Ești primul din lista mea lungă, nu te-am uitat, sunt abonată la articolele tale, am primit e-mail dar nu mi-a permis timpul să îl apreciez cum se cuvine.
Foarte frumos și interesant tot ceea ce ai povestit. Mă așteptam la o poză măcar cu acel cadavru al marmotei 
. Nu ai avut voie să fotografiezi? Era prea dură imaginea?
Eu nu am prejudecăți să știi, însă mă repet: sunt locuri unde aș vrea să merg, locuri în care nu-mi doresc încă și locuri pe care nu le-aș vizita niciodată pentru că nu m-aș simți în largul meu. Eu nu caut neapărat lux într-o vacanță, mă mulțumesc doar cu puțin doar că iubesc prea mult marea și nu pot renunța la ea. Pentru a vizita și altceva e nevoie de bănuți și cum bugetul e super calculat, rămân cu marea, fără alte complicații cu zone friguroase, nesigure sau triste. Sunt bucuroasă când citesc pe AFA articole deosebite, ca ale tale, sunt încântată când privesc fotografii minunate cu locuri inedite pentru mine.
Tot ce ai povestit e fascinant pentru mine, în timp ce citeam aveam în minte și imagini nepostate de tine. Parcă te vedeam sorbind vodca amestecată cu lapte, parcă te vedeam gustând din marmotă, parcă îți vedeam nasul stâmbându-se la mirosul de păr ars.
Cât despre bucătar... era de așteptat, nu-i nimic nou, m-ar fi mirat dacă s-ar fi spălat pe mâini 
Emoția transmisă de tine prin aceste rânduri fac mai mult decât îți poți imagina.
Felicitări, te aștept cu noutăți!
@krisstinna:
Multumesc, Krisstinna si ma bucur ca esti aici-ma gindeam sa nu fi patit ceva.
In privinta experiențelor mele, le-am trait pe viu si nu cred ca lucrurile ce depasesc un gen de ritual plin de cruzime merita și imortalizate in imagini. Ca femeie pasionata de frumos si de confort, te inteleg destul de bine cind spui ca nu te-ai indupleca sa mergi prin asa pustietati.
Pe scurt, a fost o lectie buna de viata si de istorie, pe care, la fel ca experientele din Groenlanda sau din Alaska,nu le-as mai trai a doua oara. In acelasi timp, in mod paradoxal, ma bucur ca am ajuns acolo sa deslusesc citeva enigme pentru mine dar si pentru prietenii de pe AFA. E vorba de o pasiune ce ma provoaca de la 9-10 ani, cind il citeam pe Jules Verne si se va opri in mod natural, dupa 90 de ani...
@glcitizen: Off, nu te îngrijora, ți-am mai spus că nu am timp. Credeam că ai vorbit cu prietena mea care îți este aproape și ți-a povestit ea cât de ocupată sunt.
Te citisem dar neavând timp să-ți scriu un ecou, nu puteam doar să votez așa, rece. Înțelegi?
Să ne auzim cu bine!
Deși nu e concediu, mi-ai oferit o călătorie virtuală de zile mari. Plec la serviciu cu nostalgia câmpurilor/dealurilor mongole, ale ,,pustietății” îmbinate cu tradiționalul satelor presărate pe acolo. SUperb articol, multumesc pentru un altfel de început de zi.
... aaaaaa, pai si in Mongolia ai ajuns?! Vai de capul meu, cum sa tin pasul cu tine?! Vreau si eu aici!
@buterfly:
Ok Iti dau reperele cum te hotaresti.
@glcitizen: O destinatie la fel de exotica si o relatare la fel de interesanta, le citesc cu interes desi nu/mi propun sa ajung vreodata prin asemenea locuri, im ajunge televizorul. Felicitari pentru experientele petrecute, multumim pentru relatare si impresiile impartasite, ca si pentru pozele lamuritoare de la fata locului. Calatorii placute si drumuri frumoase in continuare!
@calatorul:
Multumesc, calatorule si sa nu spui niciodata nu. Mie asa mi s-a intâmplat si am ajuns acolo.
Iti doresc la fel!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2016 În fața Marelui Han — scris în 08.10.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 În fortăreața temutului Ghinges Han — scris în 30.09.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Fascinația călătoriilor in spirală — scris în 17.09.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Jul.2016 Stepa ca stare de spirit — scris în 15.10.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată