Tinovul Mohoș, o altă lume, paradisul plantelor și animalelor periculoase

TIPĂREȘTE

Pentru mine, din punct de vedere turistic, tinovul Mohoș este cel cel mai frumos și mai interesant obiectiv din România. Lumea feerică a Mohoșului este completată cu o mulțime de alte obiective din vecinătate (zona Băile Tușnad - Balvanyos), multe fiind deja prezentate de mine aici, pe websitul AFA.

Dacă ați ajuns la lacul Sfânta Ana și ați trecut pe lângă turbăria Mohoș fără s-o vizitați, după părerea mea, v-ați ostenit cam degeaba. Toată lumea știe, a auzit și merge să viziteze lacul Sfânta Ana, dar prea puțini locul fantastic învecinat numit turbăria (tinovul) Mohoș. Lacul Sfânta Ana este doar un (simplu) lac, dar Mohoșul este o altă lume.

Pentru-că îmi este atât de drag, în ultimii ani am făcut trei videoclipuri cu tinovul Mohoș:

Videoclip 2015 (activați subtitrarea în românește)

Videoclip 2014

Videoclip 201

Am început să vizitez Mohoșul din anii 90', perioadă în care rezervația nu era păzită, nu erau nici ghizi, nici taxe, iar în tinov intra cine vroia și cine nu vroia, inclusiv ciobanii cu oile. Îmi amintesc de uimirea mea și a celor din jur, când în perioadele secetoase de vară târzie săream pe covorul de mușchi ca pe o saltea elastică, legănându-i pe cei aflați în jurul meu.

În anul 1980 Mohoșul a fost declarat zonă de protecție, iar în anul 2000 s-a construit aici primul traseu suspendat (punte-podeț din lemn) din România

Turbăria Mohoș este instalată în craterul unui fost vulcan, învecinat celui care adăpostește lacul Sfânta Ana. Impreună formează o rezervație naturală complexă situată în zona centrală a masivului Ciomad (Ciomat), în partea sudică a Munților Harghita, între stațiunile balneoclimaterice Băile Tușnad, la vest și Băile Balvanyos la est (harta). Rezervația naturală Mohoș - Sfânta Ana are o suprafață de 240 hectare, din care 20 hectare este suprafața lacului Sfânta Ana, iar 80 hectare suprafața tinovului Mohoș.

Ca să ajungeți la Mohoș se folosesc aceleași variante ca pentru Sfânta Ana. Pentru iubitorii de drumeție sunt o mulțime de trasee turistice marcate (harta). Cea mai folosită este cărarea marcată cu cruce roșie care pornește din centrul stațiunii Băile Tușnad, traseu mai scurt, dar foarte abrupt.

Cu mijloace auto se ajunge la rezervație pornind fie din Bixad, fie din Târgu Secuiesc (ambele în județul Covasna), pe DN113. Undeva la vreo 2 km vest de Grand Hotel Balvanyos, este o intersecție spre nord, drumul modernizat ducând direct la cabana Sfânta Ana aflată în șaua dintre lacul Sfânta și tinovul Mohoș (ambele fiind în județul Harghita).

Rezervația Mohoș Sfânta Ana se află pe teritoriul composesoratului Cozmeni (comună situată la nord de masivul Ciomad), fiind în custodia asociației Ecos Club din Cozmeni, care o și administrează (supraveghere, pază, taxe, ghizi) ca la carte (s-ar putea chiar să fiți uimiți de profesionalismul lor). Pentru a intra cu mașina în arealul rezervației se percepe o taxă. Pentru a coborî cu mașina la parcarea de lângă lacul Sfânta Ana, se percepe o altă taxă.

Posibilitățile de cazare în arealul rezervației sunt ca și inexistente. Cabana Sfânta Ana (situată pe rama dintre craterele Sfânta Ana și Mohoș), din câte știu, nu este deschisă turiștilor. Într-o vreme, în aceeași zonă era însă permisă camparea. Cele mai apropiate spații de cazare sunt la Băile Tușnad și la Băile Balvanyos. Posibilitățile de alimentație publică sunt foarte modeste (câteva tarabe cu kurtos-kolacs, grătar, dulciuri).

Accesul în turbăria Mohoș se face la ore fixe (din oră în oră sau chiar mai des în vârf de sezon) numai în grupuri organizate și însoțite de un ghid. Taxa de intrare este de 5 lei/persoană. Plata taxei și adunarea se face în zona șeii dintre Mohoș și Sfânta Ana. Aici putem studia mai multe hărți și panouri turistice. Ne atrag atenția avertismentele la prezența urșilor. În rezervație sunt înregistrați peste 20 de urși, dar nu vă faceți griji. Toți urșii sunt atestați turistic și sunt instruiți să protejeze turiștii, așa că nu s-a auzit ca vreun turist să aibă de suferit de pe urma lor. Tot de aici vedem și depresiunea largă a Mohoșului, ca o farfurie adâncă, fără însă ca să ne impresioneze.

La ora fixată, grupul, însoțit de ghid, coboară până la marginea tinovului. Aici are loc o primă ședință. Ghidul poliglot (română, maghiară, engleză), într-o vorbire comică, deosebit de spumoasă, ne va da primele explicații susținute prin material vizual (fotografii), introducându-ne în lumea mirifică a Mohoșului. De regulă, ordinea în care se dau explicațiile este în funcție de naționalitatea turiștilor, începându-se cu grupul mai numeros.

Ghidul ne va informa despre mulții urși prezenți în rezervație și modalitatea de a ne apăra. Urșii aleargă mai repede decât caii. Nu este indicat să fugiți la întânirea cu ursul, nici să vă suiți în copaci și nici să vă prefaceți că sunteți decedat. Dacă sesizați prezența în zonă a unui urs este bine să faceți gălăgie mare, să țipați. Dacă totuși ursul a ajuns aproape de Dvs. trebuie să vă retrageți ușor cu spatele, aruncând câte ceva în stânga și în dreapta pentru a-i distrage atenția. Ghidul din videoclipul din anul 2015, dar mai ales cel din anul 2014, ne-au explicat cu mult haz cum se întâmplă o întâlnire cu ursul: vezi aici

Apoi intrăm în tinov, deplasându-ne pe o punte de lemn care trece printre pini și deasupra unui covor de afine. Cunoscătorii și curajoșii (afinele seamănă cu ”nebunelele”) pot culege afine și merișoare. Înainte de a ajunge la primul ochi de apă, ghidul ne mai ține o prelegere. Veți auzi despre o specie otrăvitoare de ruginare - rozmarin ruginiu care crește aici, folosită de KGB în scopuri mai puțin cucernice (nu lasă urme).

Datorită substratului gros de turbă, acid, pinii (Pinus sylvestris) rămân piperniciți, înălțimea copacilor fiind invers proporțională cu grosimea turbei (foto, video). La primul ochi de apă, ghidul ne va arăta, printre altele, Roua Cerului (Drosera rotundifolia), plantă carnivoră. Dacă este în toane bune, ne arată și a doua specie de Drosera, puțin mai mare decât rotundifolia, cu frunzele alungite (foto) și care ar putea captura chiar libelule mici (rotundifolia se rezumă la țânțari și musculițe). O plantă carnivoră ar consuma circa 50 de insecte pe sezon (-ul de vânătoare). Ghidul ne arată 9cel puțin în fotografii) și ne povestește despre speciile de păienjeni de aici, dintre care unii sunt otrăvitori.

Deplasarea continuă prin centrul turbăriei Mohoș, spre al doilea ochi de apă, pășind cu atenție pe bucăți de lemn fixate pe țăruși înfipți în turbă. Observăm covorul de mușchi, plantele carnivore, ochiurile de apă și pinii pitici cu aspect de bonsai, deliciul fotografilor japonezi (foto, video). La al doilea ochi de apă ghidul ne va explica cum acestea (ochiurile) comunică pe sub covorul de turbă și cât de neprielnică vieții este această apă foarte acidă. Ieșirea din turbărie se face printr-o pădurice de mesteceni. Ultima oprire și explicații au loc la marginea tinovului, ghidul verificând dacă este toată lumea prezentă (dacă urșii nu s-au împrietenit prea mult cu turiștii).

Turbăria Mohoș are formă pentagonală (1.000 x 800m) și o suprafață de 80 ha, fiind de patru ori mai mare decât lacul Sfânta Ana. Și adâncimea apei este mai mare, ajungând la 30 m (față de 7m la Sf. Ana). Mohoșul este situat la altitudinea de 1.050 m, cu 100 m mai sus decât Sfânta Ana. Spre deosebire de Sfânta Ana, Mohoșul este colmatat cu turbă, grosimea stratului de turbă fiind de 10-20 m. De asemenea, spre deosebire de Sfânta Ana care este un lac închis (fără scurgere), Mohoșul este drenat spre est de un pârâu care străpunge rama craterului.

Masivul Ciomad (Ciomat) reprezintă cel mai sudic și cel mai nou segment al lanțului vulcanic neogen-cuaternar Călimani-Gurghiu-Harghita, fiind edificat prin erupții succesive în ultimul milion de ani. Ultimele erupții s-au desfășurat în zona Mohoș acum vreo 40.000 de ani, iar ultimele erupții asociate craterului Sfânta Ana sunt mult mai noi, produsele explozive ale acestuia contribuind la colmatarea lacului Mohoș. Din punctul de vedere al ultimei erupţii, complexul vulcanic Ciomad este cel mai tânăr dintre structurile vulcanice de pe teritoriul orogenului carpatic. Se admite faptul că omul primitiv (din Epoca de Piatră?) ar fi putut vedea unele maifestări eruptive. Analizele de carbon izotop 14 efectuate pe fragmente de cărbune prelevate din piroclastitele acestui aparat vulcanic (depozite de cădere) au indicat o vârstă de 10.700 ±180 ani (Juvigné et al., 1994). Vârsta a fost modificată de Moriya, analizele acestuia dând o vârstă în jur de 35.670 ani pentru acelaşi cărbune, iar paleosolul din baza acestor piroclastite a fost datat la 40.000 ani (Moriya et al., 1995,1996). Ghizii, în mod greșit ne spun că lacurile Sfânta Ana și Mohoș ar avea vechime de circa 10.000 ani, respectiv 40.000 ani. Acestea sunt vârstele ultimelor erupții, lacurile formându-se cu mii de ani după aceea, după cum indică analizele sedimentelor lacustre.

Vârsta atât de fragedă a erupțiilor din zona masivului Ciomad explică și intensitatea și multitudinea fenomenelor postvulcanice, multe dintre ele prezentate deja de mine în articolele anterioare. Cu precădere în străfundurile masivului Ciomad au fost identificate mase de rocă încă foarte fierbinți, presupuse a fi chiar într-un stadiu semiplastic. Dacă, desigur, curioși și oarecum înspăimântați, mă veți întreba dacă este posibilă reluarea activității vulcanice, vă voi răspunde, liniștindu-vă, că NU. Formarea lanțului vulcanic Călimani-Gurghiu-Harghita încheie procesul geologic de formare a Carpaților Orientali, finalizând fenomenul de subducție a unei vechi cruste oceanice și de coliziune a două plăci continentale.

Cenușa vulcanică emisă de craterul Sfânta Ana de alături a ajuns în mare parte în Mohoș pe care l-a cam colmatat și a favorizat dezvoltarea mușchiului de turbă. Momentan din luciul inițial de apă au rămas numai câteva ochiuri, cea mai mare parte fiind acoperită cu mușchi de turbă (Sphagnum - peste 10 specii). Formarea turbei este un fenomen încă activ care duce la micșorarea continuă a suprafaței luciului de apă.

Tinovul Mohoș este o mlaștină oligotrofă (conținut scăzut de nutrienți) cu pH acid (3,8-4,1), situată la 1050 m altitudine (cu 100 m mai sus decât lacul Sfânta Ana). Datorită pH-ului foarte acid şi lipsei nutrienţilor, apa nu este populată cu vieţuitoare.

Vegetația forestieră a tinovului este alcătuită în mare parte de pin silvestru (Pinus sylvestris), specii de mesteacăn pitic (Betula nana, relict glaciar) și mesteacăn pufos (Betula pubescens). Specific tinoavelor, înălțimea copacilor scade treptat spre centrul turbăriei odată cu creșterea grosimii stratului de turbă. Pinii piperniciți din mijlocul turbăriei pot avea acceași vârstă (100 ani) cu cei mari de pe margine.

Dintre ierburi se găsesc mai multe specii floristice de turbărie, relicte glaciare, printre care: roua cerului (Drosera rotundifolia) - plantă carnivoră, vuitoare (nebunele?) (Empetrum nigrum) - toxică-halucinogenă, specii de rogozuri (Carex nigra, Carex echinata), ruginare - rozmarin ruginiu (Andromeda polifolia, bog-rosemary) - otrăvitoare, ligularia (Ligularia sibirica), bumbăcărița (Eriophorum vaginatum) - inofensivă, afin (Vaccinium myrtillus, bilberry or blue whortleberry, Merişor (Vaccinum vitis idaea).

Planta carnivoră Roua cerului (Drosera rotundifolia) secretă picături care atrag insectele şi apoi le prinde închizând perişorii marginali. Am amintit deja că la Mohoș există și o altă specie de Drosera, mai rară, cu frunze alungite, ceva mai mare.

Fauna este constituită din specii de păsări, reptile (șopârle, șerpi de apă, vipere) și batracieni. Au fost identificate 108 de specii de păianjen, din care unele foarte rare sau otrăvitoare.

Numărul și suprafața lacurilor s-a redus de-a lungul timpului. La mijlocul secolului XIX au fost amintite circa 200-300 de lacuri (probabil număr exagerat), la sfârșitul secolului XIX, 29 suprafețe deschise de apă, iar în 1960 numai 13 lacuri. Numărul lor variază, în 1984 fiind amintite 29 de ochiuri de apă, 7 (!?) ochiuri în 1998, iar în anul 2014 ghidul vorbește de existența a 15 ochiuri de apă care comunică între ele pe sub covorul de turbă. În vederea protejării animalelor aflate la păscut, la începutul secolului XX s-au săpat șanțuri de drenare, lucrările de asecare și defrișare ducând la scăderea însemnată a nivelului tinovului. După alte surse, aceste lucrări nu au influențat mult tinovul. Cel mai bine se vede acum șanțul din jurul tinovului, traversat pe punți de lemn (pe care intrăm și ieșim din turbărie). După părerea mea, acest șanț circular a fost săpat tocmai pe centură mlăștinoasă numită lagg (termen suedez) care înconjoară tinoavele, așa cum am prezentat în recenzia dedicată tinovului Fântâna Brazilor: vezi impresii

Cele mai importante obiective turistice din zona Mohoș - Sfânta Ana, pe o rază de 10 km în jurul lor, sunt următoarele:

- Băile Cozmeni: băi tradiționale secuiești lângă comuna Cozmeni, bazine de lemn, cu apă sărată sau carbogazoasă

- Băile Lăzărești: băi tradiționale secuiești cu mofetă și cu bazine cu apă minerală carbogazoasă

- Băile Nadas (de Stuf): băi tradiționale secuiești în apropiere de Tușnadul Nou, bazine din lemn cu apă minerală carbogazoasă

- Muzeul apelor minerale și cișmeaua cu apă minerală în Tușnad sat, la drumul european

- Băile Tușnad: hoteluri, bază de tratament, centru SPA, mofetă, multe izvoare minerale carbogazoase, Piatra Șoimilor (belvedere), turnul Apor (belvedere) etc.

- Băile Mikes (Vallato + Hammas + Bukos): băi tradiționale secuiești cu mofetă (Vallato) și bazine de lemn cu apă minerală carbogazoasă - vezi impresii

- Lacul Sfânta Ana: vezi impresii

- Mofetele și alte minunății din zona Muntelui Puciosu (Puturosu), de lângă Grand Hotel Balvanyos: vezi impresii

- Băile Apor: băi tradiționale secuiești cu ape minerale minerale mixte, aproape de Grand Hotel Balvanyos - vezi impresii

- Izvoarele Tămăduitoare: băi tradiționale secuiești cu bazine de lemn cu ape minerale mixte, între Grand Hotel Balvanyos și stațiunea Balvanyos - vezi impresii

- Băile Balvanyos: cabane, cetate, mofete și multe izvoare minerale

---

VIZUALIZĂRI: 7156 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI