La Fortuna - orasul de la poalele vulcanului Arenal

TIPĂREȘTE

Paraseam drumul din jurul lacului Arenal, masina intra prin tunelul format din crengile arborilor de pe marginea soselei. Tabla de kilometraj arata ca mai avem de mers 10 km pana in localitatea La Fortuna. Dupa 2 km parasim soseaua asfaltata si intram pe un drum de pamant batatorit, la fel ca in Monteverde. Imi parea rau ca nu mi-am luat cazare la unul din resorturile minunate, pe langa care trecusem pana a ajunge aici. Dupa alti 2 km, masina vireaza pe dreapta si ne afundam in padure pe un drum cu mai multe gropi, cu din ce in ce mai putine case, aveam emotii pt locatia pe care mi-am ales-o. Acum incepeam sa ma gandesc, daca mai raman acolo unde mi-am ales resortul. Am mers putin, cca 1km, masina s-a oprit in dreptul unei porti mari din lemn, deschise si deasupra cu o pancarda, care ne ura ,,bun venit in resortul Brisas del Arenal". Am oprit pe aleea frumos pietruita cu pietris alb, in fata receptiei, unde iesise repede un tico care mi-a luat bagajul din masina.

Locul in interior arata superb, dar totusi nu ma convingea sa raman atat de departe de soseaua asfaltata, la cca 10 km distanta de La Fortuna. Asa ca din start i-am zis receptionerului, ulterior am aflat ca era chiar unul din propietarul locatiei, ca eu nu vreau sa raman aici pe motivele pe care i le-am prezentat, iar pretul era cam mare pt ce poate sa-mi ofere acest loc. Tico, mi-a raspuns ca el imi respecta pozitia, dar intai vrea sa mearga cu mine sa vad unde imi ofera o mica casuta, in care nu voi fi deranjata decat de trilul pasarilor matinale, care imi vor canta in fata mici mele casute cu un confort in interior, care depaseste conditiile unui hotel de 4 stele. Mai mult daca veneam cu o zi mai devreme imi putea oferi una din cele 2 casute, care au piscina in interior, momentan fiind ambele ocupate.

Intradevar, incursiunea la casutele unde erau cazati turistii, mi-au indepartat toate retinerile pe care le-am avut, uitasem si de drumul rau pe care-l facusem cu masina, mai mult dupa vizita la casute, in interiorul acestui mic colt de rai, ne-am oprit la locul unde in fiecare dimineata voi lua micul-dejun, o terasa in mijlocul pajistii verzi cu pomi incarcati cu flori, unde motaiau toropite de caldura o multime de pasari de toate culorile, de la rosu-visiniu, galben, verde, negru cu rosu, blue-ciel.

Luasem hotararea de a nu schimba nimic, iar cu deplasarea mea la obiectivele turistice din zona, am fost linistita de propietar ca in fiecare dimineata o sa-mi programeze un taxi, la ora stabilita de mine cu un pret mult mai mic, pt oras 8 $dus-intors plecat dimineata la ora 10, retur la ora 16, iar la cascada, vulcan, drumul fiind mult mai scurt, cca 5 km 5 $, tur-retur la iesrea de la obiectiv, urma sa-l sune de la intrarea in Parcurile Nationale. Mai puteam sa aleg si varianta de a merge pe jos, in grup cu turistii aflati aici la locatie.

Ajunsi la receptie, mandra de realizarea ce am facut-o pe net, am fost intampinati cu un ,,HOLA"de papagalul Marilena-mascota resortului, iar cu un croncanit asemanator lovirii a 2 bucati de lemn, am primit salutul unui tucano, asezat pe varful unui arbore inalt. Dupa aceasta primire nu mai aveam nimic sa spun rau despre acest loc.

Asa am inceput cele 6 zile care urma sa le petrec aici. A doua zi dimineata la micul-dejun, m-a asteptat o alta surpriza placuta, un stol de pasari viu colorate asezate in pomii infloriti din jurul terasei asteptau servirea mesei turistilor. Dupa ce au primit toti turistii mancarea, personalul de deservire, a pus pe pajiste, bucati mici de pepene rosu, papaya, banane, imediat din copaci au coborat in zbor lin toata multitudinea de pasari viu colorate, care dupa ce si-a terminat mancarea, au ramas agitandu-se pe pajiste, numai pasarea colibrii isi continua rotirea in cupa florilor de Heliconia, floarea nationala a Costei Rica. Nu stiam ce sa fac mai intai sa fac poze sau sa mananc. Turistii mai grabiti, au plecat si fara frica, pasarile de pe pajiste s-au instalat pe masa lor, ciugulind firimiturile de paine sau micile resturi din omleta servita de turisti. Pozele va vor convinge ca prezenta omului nu indeparteaza pasarile, animalele in aceste locuri, unde traiesc in armonie, impreuna, nefiind vanate, agresate niciodata de om.

Dupa micul dejun, din pridvorul casutei, am admirat vulcanul Arenal, atat de aproape de mine si am decis sa incep cu acest obiectiv, pt ca era si o zi senina, in care se vedea mare parte din el, varful dupa cum am aflat de la gazde, e tot timpul acoperit, nu atat de nori cat de gazsi fumul vulcanic. De acest vulcan spre deosebire de Poas, nu te poti apropia de gura lui, poti urca pe poteca lasata de lava din anul 1968, pe coasta de est, pana la Cerro Chato. Din acel an fatidic, activitatea vulcanului este numai pe versantul vestic. Versantul estic dispre orasul La Fortuna fiind deschis traseului turistic. Intre anii 1500-1900 Arenal Vulcano a stat linisti fara nici o eruptie. In acesti ani fermierii si-au extins activitatea spre Cerro Arenale. In 29 iulie 1968 ora 7,30 AM, vulcanul cu o furie nebuna a erupt violent, aruncand lava, ploaie acida, pietre, nori de gaz pana la o distanta de 15 km. Consecintele, lava a acoperit 3 mari sate, a omorat 87 de oameni din aceste sate:Tabacon, Pueblo Nuevo, San Luis, a distrus culturile pe o suprafata de 232 kmp, a omorat animalele din gospodarii, ruinand propietarii acelor locuri. Dupa ce a coborat muntele, lava incandescenta si-a continuat drumul intrand pe soseaua pavata a orasului La Fortuna, provocand si aici distrugeri. In perioada 1968-2010, vulcanul si-a continuat activitatea intens, aruncand cantitati mici de lava zilnic. Dar toate scurgerile dintre acesti ani s-au facut pe versantul vestic, partea opusa orasului.

Dupa anul 1968, orasul a fost reconstruit devenind una din cele mai vizitate locuri ale acestei tari. Azi Parcul National Arenal Vulcano, intins pe o suprafata de 204 ha, este o zona conservata, adapostind o vegetatie abundenta de ferigi uriase, orhidee salbatice, palmieri, dar si mai multe specii de maimute (urlatoarea, cu fata alba), tapiri, serpi, papagali, pasari cu o multitudine de culori si cel mai popular Quintezal-pasarea nationala.

Craterul ,,C"-este activ si in zilele noastre, activitatea lui a inceput in anul 1973 si de atunci el continua permanent sa arunce lava pe versantul vestic.

O alta atractie, mult vizitata de turisti este Lacul Arenal-Pe langa atractia turistica el are un important rol in economia tarii atat pt abundenta de pesti din apele lui, cat si pt energia tarii. Hidrocentrala construita pe lac, asigura 12 % din productia de energie a tarii. Pe malul lacului de pana in zori turisti, localnici se aseaza pe mal cu undita in mana pentru a se reantoarece acasa, hotel cu tolba plina de peste. De la malul lacului o priveliste minunata poti admira asupra muntilor acoperiti de vegetatie, care inconjoara lacul si care sunt depasiti in inaltime de varful conic, lipsit de vegetatie a vulcanului Arenal.

Pe mine m-a impresionat cel mai mult in aceasta zona, Cascada de pe raul Fortuna.

Dupa ce raul strabate padurea tropicala a Parcului National Fortuna isi arunca apele de pe varful versantului pana in piscina aflata la picioarele muntelui, avand o cadere de 70 m. Aceasta e latura adormita a vulcanului Arenal, pe partea craterului stins Cerro Chato.

Peisajul pana la cascada este acoperit de flori, vegetatie tropicala, bolte de vegetatie pe sub care treci, ferit de razele fierbinte ale soarelui si pe care il parcurgi de la poarta de la intrare in parc, numai dupa ce ai achitat taxa de intrare de 10 $.

Dupa ce ai strabatut aceasta zona de vegetatie ajungi in luminisul acoperit de terasa restaurantului parcului si un mare complex de cladiri, in care sunt expuse suveniruri, obiecte artizanale lucrate manual de localnici, un grup sanitar cu toalete, dusuri, cabine in care isi pot schimba costumele de baie cei ce ajung la poalele muntelui si au facut baie in apa cristalina a piscinei, unde apa involburata a raului Fortuna face un scurt popas. Din acest punct, de unde arunci o privire asupra caderii de apa, incepe greul drumului, cand ajungi in fata scarilor din grilaj metalic prin care vezi in jos lungul drum pe care urmeaza sa-l faci pana la lacul in care se opreste cascada. Scarile in zig zag, inguste coboara panta muntelui, in timp ce lateral caderea de apa a cascadei ajunge inspumata jos in lacul limpede, albastru.

Am inceput sa cobor incet, fara tragere de inima, nu pt. ca nu-mi placea locul, care era superb, cat la gandul ca trebuia sa le urc la reantoarcere, pt. ca alta cale de iesire nu aveam. Fara sa mai spun ca dupa atatea rotiri pe scari si cu o priveliste de cadere in gol, sub scari se casca un imens gol, al carui sfarsit nu-l putea indentifica, incepuse sa ma ia ameteala. In timp ce coboram, din jos urcau epuizati turisti tineri, care ma avertizau ca va trebui sa cobor 460 de trepte, pe care pana si ei acum la intoarcere li se pareau ca sunt fara sfarsit. Cand am ajuns pe la jumatatea drumului, un batranel (nu ca eu eram tanara, dar oricum arata mai invarsta ca mine), urca in mare viteza, aratand cu rezerva inca de energie.

Cand a ajuns in dreptul meu, s-a oprit sa-mi marturiseasca ca este a 4-a oara azi cand urca scarile si vrea sa ajunga la ultimul record de 7 ori sa le urce. L-am intrebat cati ani are, avea mai mult ca mine, 78 ani. Cu respect am zis ca ma inchin in fata unei asemenea energii. Eu am renuntat sa mai cobor pana jos, scarile deveneau tot mai inguste, tot mai greu si de coborat, foarte umede din cauza vegetatiei abundente nu mai spun ca ma inspaimanta gandul ca va trebui sa le urc dupa ce ajung jos, mai ales ca deja cand priveam in jos, vedeam finalul drumului, chiar sa-l pozez fara a mai cobora scarile. Ajunge, mi-am zis si dupa ce mi-am facut pozele intregului peisaj am inceput urcarea. Jos la piscina cativa tineri turisti faceau baie in aceea minunata apa.

O minunata atractie turistica sunt izvoarele termale, cu apa fierbinte, care tasnesc din pamant in tot orasul, facand posibil ca multe hoteluri sa-si amenajeze spectaculoase centre spa si tratament, luxoase creand un feeric cadru in jurul hotelurilor, ingopat in vegetatia luxurianta. Unul din ele e The Spring Resort at Arenal, care ofera pt tratament 18 piscine cu apa termala, impachetari cu namol de argila vulcanica. Toate centrele spa sunt in aer liber, apa cazand pe terasele in trepte inconjurate de flori, plante luxuriante, creeand o imagine incredibila.

Orasul este mic, asezat in San Carlos din provincia Alajuela. Numele de norocos ii vine de la tinutul cu pamantul deosebit de fertil. Venitul ridicat pe care il are este adus pe de o parte de recoltele bogate iar pe de alta parte de turisti, zona fiind ca un magnet care atrage multi turisti tot anul. Fondat in anul 1930 si azi se remarca prin constructii de case mici, viu colorate tipic artei vechi costa-ricane. In orasul mic numarul hotelurilor, hostelurilor, B&B, este mare incat oferta asigura cazari pt. toate posibilitatilor financiare ale turistilor. La fel si localurile sunt diversificate, intrecandu-se in preturi tot mai mici, cu meniuri pt toate gusturile. Datorita suprafetei mici pe care se intinde orasul, mijloacele de transport pana la obiectivele turistice, raman taxiurile sau mersul pe jos. Pt. a ajunge la vulcan sau cascada, din oras, tariful la taxi este de 10 $, iar dupa negociere poti obtine o reducere pana la 8 $. Taxiurile sunt in general jeepuri, care pot lua pana la 5 persoane, iar pretul este mic daca pleci grupat cu inca 2-3 turisti.

Aici mi-am petrecut 7 zile minunate si nu regret ca am decis sa raman la Brisas Del Arenal, un loc de vis, unde linistea intrerupta doar de ciripitul pasarilor matinale, cu privelistea asupra vulcanului Arenal, cu multitudinea florilor care m-au inconjurat, a fost ca o terapie departe de lumea civilizata, unde doar natura iti este cel mai apropiat prieten.

De aici drumul pe care urma sa-l fac, era tot departe de lumea civilizata, sa ma ingrop si mai tare in lumea vegetatiei salbatice, a animalelor salbatice, departe in jungla deltei raului Tortuguero. unde raul isi plimba apele pe canale inainte de a se varsa in Marea Caraibelor, de pe coasta de est a Costei Rica.

---

VIZUALIZĂRI: 2362 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI