Cazare privată la germani acasă, pe coasta Mării Baltice, în Travemunde

TIPĂREȘTE

Cazare privată la germani acasă, în Travemunde

Ferienwohnungen –iske. de

Am ajuns pe coasta Mării Baltice la început de august, nu, nu e nici o vrăjeală, romantismul german s-a prelins prin jacheta mea de piele, ce a suportat cu stoicism și serii scurte de ploaie … preparativele de plecare includeau desigur bagaje adecvate pentru două anotimpuri.

Am plecat la marea Baltică fără să cutez să-i simt limba mult prea rece, nu am făcut lucruri nebunești, nu am secătuit balta de pește, nu s-a pogorât asupra mea nici soarele egiptean, așa că nu a fost nevoie sa pun in valiză costum de baie, topuri, sandale cu toc, pălărie de soare sau colac de salvare.

Am inclus în artileria grea un raincoat lung, o umbrelă de un metru și paracetamol din belșug … nu tu înot, nu tu surfing, doar cure marine cu a mea mumie în coșurile nostime și acelea pe apucate, că eram mereu pe drumuri … nu am avut timp să-mi confecționez un suflet de negresă, pielicica mea delicată nu s-a înnegrit decât o idee, ochii au rămas la fel de încercănați… cei ce mă cunoașteti direct și personal, știu că nu vă păcălesc.

Sejurul nostru în Travemunde a coincis cu ultima zi a celui mai mare eveniment maritim al anului, foamea de eveniment a atras mii de turiști pentru 7 zile, unde să ne cazăm la un preț rezonabil?

Am studiat cu 6 luni înainte opțiunile de hoteluri oferite de amicul booking.com în nordul Germaniei … am decis că nu vrem să stăm îngropati 7 zile într-o mare de cărămizi la Lubeck, supuși tentațiilor comerciale … mergem să simțim briza mării în Travemunde, numită fiica ei cea mai frumoasă … despre celelalte statiuni, Trimmendorfer Strand, Gromitz, Niendorf, Scharbeutz …. nu am găsit informații suficiente … efectiv am dat cu bățul în baltă, urmând intuiția și am avut norocul pescarului amator … ideea era cazare aproape de Lubeck.

Am studiat atent oferta hotelurilor din oraș, o optiune ideală ar fi fost Hotelul Maritim, cu 38 de etaje, eu aș fi fluierat de fericire fiind cu capul oricum în nori și aș fi avut marea la picioare cu plaja la pachet… dar un single depășea 100 de euro … la Hotelul Columbia, fostul cazinou, tarifele erau pentru vedete … am ales ca de obicei în Germania, o cazare privată, să ne simtim ca acasă și nu oriunde, chiar aproape de buricul stațiunii, la cinci minute de Vorderreihe, strada principală pietonală, unde este Travepromenade și la 15minute pe jos de mare.

Am găsit un site privat al unei familii pe nume Iske, am priceput doar că nenea Michael e șeful companiei care pune la bătaie cazări în vilele germanilor, pentru toate buzunarele … comunicarea s-a făcut doar în germană prin e-mail, am achitat 100 de euro pentru rezervare, restul sumei urmând să fie plătită prin virament bancar, cu două săptămâni înainte.

Initial am rezervat o vilă superbă în Priwall, sorela a crezut că e vorba de un cartier în oras, studiez si eu după două luni locația și descopăr că eram cazati pe o limbă de pămănt, într-o zonă izolată cu plajă pentru nudisti, dune de nisip, pădure și multă verdeată … la loc comanda, mai trebuia să luăm și un ferry contra cost pentru a accede în statiune, 2.40 euro cursa dus –întors.

Revenim cu alt e-mail, anulăm prima opțiune și facem o nouă rezervare într-o vilă pe strada Rozelor, la un preț excelent … 65 de euro pe noapte pentru trei persoane, un apartament cu trei camere liniștit, la ultimul etaj, fără mic dejun, la cererea noastră.

Ajungem pe 31 iulie înainte de ora 3. pm la agentia imobiliară, pe o stradă lungă comercială, după ce găsim cu greu un loc de parcare, aproape de gara veche a orașului…

O luăm pe jos și dibuim agenția cu ochi de detectivi … un tânăr ce rupea acceptabil engleza, ne ia elegant și politicos în primire, cerând pașaportul cumnatului... Primim două rânduri de chei, una pentru casă și una pentru apartament, cu rugămintea de a înapoia cheia în ziua plecării, la ora 10.

Tipul ne mai cere 50 de euro în plus, taxă de statiune pentru trei persoane, amănunt trecut în contract, primim trei Ostsee card –uri, ce ne asigurau accesul gratuit pe plajă …. pentru alte informații turistice, mergeti dvs la o agentie turistică, după colt …. nu avem însă brosuri în engleză, și eu tinere nu am învățat germana lui Goethe, că nu prea sunt dotată la capitolul limbi străine:).. noroc cu olandezul, că a învățat germane la scoală binișor și ne va scoate din impas .

Amplasamentul vilei

Strada Rose unde e plasată casa noastră, respiră elegant prin emblemele vilelor, spiritul proprietarilor germani.

Vilele impunătoare, pe stânga și pe dreapta degajă bunăstarea locuitorilor, ele stau înșirate cuminți, umăr la umăr, separate prin mici grădini sau curți discrete… unele sunt albe, cele noi sunt din cărămidă roșie… găsim vila cu nr 38 și ne declarăm multumiți de arhitectura ei, pe site ea nu apărea în poză pe exterior.

Ne reîntoarcem în zona gării și aducem masina în fața casei să deșertam bagajele, inclusiv perna și pătura mea, de care nu mă despart niciodată la germani.

Curtea Casei nu e generoasă, e loc de parcare doar pentru duba de serviciu a proprietarului, mașina lui e în garaj.

Nu avem voie să parcăm în strada îngustă, avem și număr străin, vom găsi o parcare gratuită, la două minute, după colț... Zambilica va dormi linistită și în siguranță, în fața a trei bloculețe de locatari, cu fața spre o pădure, în ciripit de păsărele... o vom lăsa acolo 5 zile din șapte, până va pleca proprietarul tânăr în vacanță.

Gazdele germane ... aproape inexistente, socializare zero... nu am fost întâmpinați nici cu pâine, nici cu sare, suntem de capul nostru încă 6 zile, ne autogospodărim ca acasă... frau mămica, o doamnă in jur de 70 de ani, va scoate capul din cutie doar la plecarea noastră... să ne ureze drum bun.

Vila cu etaj are două culori, alb și ou de rață... e împărtită cred între părinți și copii... nouă ne revine singurul apartament liber la ultimul etaj, pe colț.

Scările spiralate îmi dau prima lovitură estetică... mă ia cu amețeală până la etajul doi, uit de vechile mele fobii cu înălțimile... cară olandezul și sorela bagajele în trei reprize, eu car doar un rucsac că m-a luat durerea de cap, gâfăim și eu și dna Van den Berg, primesc de la geanta dumneaei un bobârnac în picioarele paralitice să mă mișc mai repede :(.. pe scări mă amețise un ușor miros de pește prăjit. :)

Holul lung, dotat cu o bancuță și un cuier are acces spre sufragerie, dormitoare, baie și bucătărie... balcon nu avem, el apartine doar lui Frau X, pe care o descopăr a doua zi tolănită, sub apartamentul nostru într-un strandkorben, se conversa cu un pescăruș obraznic ce dădea reprezentații aviatice, aterizând pe balustradă... stai ca acum îi trage un dos de mătură.

Sufrageria e simplă, decorată în stilul bunicii, o canapea îngustă, înflorată, ce nu e o capodoperă artistică, e lipită de un perete, o probez, parcă simt și o mică alveolă –n coaste.

Personajul tăcut e solicitat doar seara, în fața televizorului german, ne întindem picioarele direct pe o masa lungă, joasă de unde am eliminat toate oalele ceramice, pline cu flori uscate, le-am vârât într -un colț, de frica accidentelor, că nu aveam chef să plătim oalele sparte...

Nu avem WI FI, vai de capul meu, am fi putut suna la ușa proprietarului să ne dea parola... dar am interdicție de la olandezul prea politicos, o cură de dezintoxicare electronică ne va prinde bine, că prea am devenit dependenți de internet... am găsit ulterior un cafe internet pe strada agenției, plătind 1 euro pentru o jumătate de oră ca să descopăr drumul spre un sat extraterestru de pescari.

La televiziunea germană am urmărit doar buletinul meteo al regiunii, că asta mă durea pe mine, mișcarea și zdrențele norilor, tunetele și eventualele fulgere din zonă, a plouat feroce doar într-o singură noapte, spre bucuria mea.

Cumnatul a început a doua zi să acapareze masa cu patru scaune și să studieze cinci seri la rând niște reviste cu mașini de epocă, cumpărate din Lubeck, fiind membru al clubului Daimler... așa m-ai prindeam și eu loc pe canapea, pe care o cedam generos înainte de ora 10. pm.

Revenind la sufragerie, ea e dotată și cu un fotoliu comfortabil unde croșeta probabil bunica gazdei și un dulap rustic, plin cu pahare ce zdrăngăneau duios, atunci când trupa noastră se reunea seara la desert... erau cam prăfuite și nu le-am deranjat din soclu... cert e că parchetul miorlăia delicios. :)

Sufrageria cu geamuri mari termopan are vedere directă la strada Rose, în fața mea spionez casele vecinilor, mă topește pisica vecinei, e neagră, dolofană, perfidă, cască de zor pe pervazul ferestrei, salutând patriotic drapelul german ridicat în curte... seara coborăm storurile, că ne văd vecinii... însă lumina e tare chioară, semn de economie. :(

Avem și noi un drapel, luăm pozitie de drepți în fiecare dimineată, când aerisim dormitorul mare, ce are vedere în spate, în curtea interioară, unde e o grădină cu brazi minunată și un foișor.

Dormitorul mare al familiei mele e dotat cu un pat dublu, un dulap mare în perete cu trei uși, o noptieră și o fereastră de unde eu zăresc moțul unui vapor uriaș de croazieră.

In curtea din spate observ si vitraliile colorate ale unei biserici moderne, ce are montat pe vârf un cocoș de fier... asta da companie, nu am auzit însă cânturi bisericești din acea direcție, căci lăcașul modern era închis.

Dormitorul single , soarta bat-o vina, e în posesia mea totală, e luminos, prea mic și are vedere tot la strada principală, patul e comfortabil, lipit de perete, nu sunt păianjeni sau furnici ca la Saarburg acum doi ani, însă pilota acoperită cu un material sintetic ca și perna, mă vor scoate din papuci. Noaptea e frig rău pentru pielicica mea, sunt 12 sau 14 grade, aș fi dat drumul cu plăcere la centrala electrică din bucătărie, dar dragii mei companioni nu sunt de acord.

Am lângă mine o comodă și o veioză, o canapea de piele, o oglindă și un dulap de haine... un radio îmi ține noaptea companie și pescărușii îmi dau ceasul deșteptător la ora 6.

Bucătăria e de talie liliputană, însă are tot confortul și toată aparatura modernă necesară. Să nu credeți cumva că ne-am pus șorțurile să gătim și să alergăm harnice prin fața aragazului electric, am inspectat doar sertarele să găsim un tirbuson și ne-am pregătit dimineața micul dejun cu produse olandeze, completate cu mezeluri de la Rewe , un supermarket aflat la ieșirea din Travemunde.

Pe strada Rose există o minunată pescărie ce mi-a dat fiori reali de plăceri gurmande, treceam zilnic pe lângă ea admirând mai ales decorul din vitrină, corăbii, faruri, plase de pescar... aici am studiat numele peștilor în germană, i-am notat în memorie și i-am comandat seara la restaurante... seara la 8. pm peștii dispăreau din vitrină și auzeam huruitul frigiderelor din stradă.

Baia e de poveste, e loc doar pentru o persoană, ea are un perete înclinat ca și dormitorul meu olandez, am avut la duș senzația că îmi cade în cap, când am auzit clopotul de la biserica mare!!!... în rest ni s-au oferit de toate, ca în orice hotel, prosoape mari, prosoape mici, consumabile... am folosit produsele cosmetice proprii și am alunecat doar odată lin pe podea, că nu avea Frau mămica covoraș de baie. :(

Gara e un obiectiv de mare interes pentru turiștii ce nu folosesc mașina personală, un tren local de culoare roșie cu două vagoane, traverseaza regulat chiar Strada Rose, în drum spre gara nouă, unde există și un centru turistic de întâmpinare a oaspetilor și un magazin cu suveniruri.

Strandbanhof –e situat pe Bertlingstrasse 21, biroul de turism se închide la ora 17.30, dar noi nu am ajuns acolo în interior, niciodată, ajungeam în Travemunde după ora 6. pm.

Trenul local spre Lubeck circulă din 30 în 30 de minute... el oprește în gară, la plaja centrală sau la terminalul cu feriboturi. Am observat și o statie de autobuz in fața gării cu plecări spre Lubeck... unde poți ajunge și cu vaporul local într-o oră și 30 de minute. !

In concluzie, cazarea și-a meritat banii, am dus-o bine și fără multe steluțe pe vilă, am compensat diferența de bani cu mesele prin restaurante, poate vă prezint și Travemunde în farfurie... să aveți cazări inspirate și liniște noaptea.

---

VIZUALIZĂRI: 2216 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI