Goteborg - #4. Muzeul de artă din Goteborg

TIPĂREȘTE

Înainte de a începe să vă scriu detalii tehnice despre acest muzeu aş dori să vă spun că acesta este unul dintre puţinele muzee pe care le-am vizitat şi în care am văzut câteva lucrări care au reuşit să mă impresioneze. Nu vă pot spune exact de ce, poate din pricina vremii de afară care mi-a creat un sentiment de nostalgie sau poate că pentru prima dată am avut ocazia să admir lucrări ale artiştilor nordici dar ce este sigur este impresia puternică pe care am resimţit-o în faţa câtorva opere expuse. Tocmai de aceea, din punctul meu de vedere, acest muzeu este un obiectiv ce nu trebuie ocolit de nici un turist care are ocazia să viziteze oraşul Goteborg.

Şi acuma să trec la poveste. Suntem în Goteborg iar afară a început să plouă, când mărunt, când torenţial, în rafale. Ne uităm descurajţi pe fereastra camerei de la hotel pentru că prea puţin ne aşteptam la o vreme în halul acesta. Am ştiut că sfârşitul lui august şi începutul lui septembrie este capricios, dar chiar aşa? Nu eram hotărâţi, să stăm şi să bântuim prin hotel şi cele două restaurante de pe lângă el sau... "Hai să mergem la muzee! " Asta este, chiar dacă în concedii preferăm să vizităm obiective care sunt amplasate afară, în caz extrem, asta este. Cea mai bucuroasă a fost fiica mea, cu înclinaţii puternic artistice şi adepta vizitării a tot ce înseamnă muzeu pe oriunde mergem, spre disperarea mea.

Prindem o pauză de ploaie şi fugim în staţia de tramvai unde ne adăpostim sub copertina staţiei. Vine şi tramvaiul, la timp, conform orarului. Ne aşezăm pe scaune şi privim pe fereastra tramvaiului, afară cum plouă. La prima staţie urcă cuplul de romi pe care i-am văzut şi în ziua precedentă, un bărbat şi o femeie, bărbatul cărând pe umăr aceeaşi geantă care-l ajută la cerşit. Când trec pe lângă noi femeia îi şopteşte bărbatului: "Ăştia sunt ăia de ieri". Se uită amândoi la noi iar eu le arunc o "mutră" încruntată şi mimez, fără, să rostesc, întrebarea: "Ceva probleme? " Se prind rapid de fază şi pleacă spre scaunele din faţa tramvaiului, cât mai departe de noi. Mda!

Ţinta noastră este Muzeul de Artă sau în suedeză „Goteborgs Konstmuseum”, care este amplasat în Piaţa Gota, în suedeză „Gotaplatsen”. Piaţa a fost inaugurată în anul 1923, atunci când oraşul a împlinit 300 de ani de la înfiinţare şi este considerată un pol important al culturii oraşului deoarece tot acolo mai este amplasat Teatrul de Stat, în suedeză „Stadstearten”, o sală de concerte, „Konserthus Goteborgs Konsthall” şi statuia lui Poseidon care individ este şi simbolul oraşului.

Ajungem în piaţa propriuzisă fără să ne ude ploaia, se pare că norii au luat o pauză, facem o şedinţă foto cu Zeul Mării şi urcăm treptele muzeului. Pe străzi e lume puţină, probabil poporul a fost speriat de ploaia torenţială care a căzut de dimineaţă şi a rămas să hiberneze prin case.

Clădirea muzeului este foarte mare, cu pereţii frontali de la parter numai din sticlă. De fapt, pentru a ajunge la parter trebuie să urcăm mai multe trepte. Împingem o uşă de sticlă şi intrăm într-un hol foarte mare. Pe dreapta este un magazin care vinde tot felul de piese de artă, cărţi şi suveniruri. Casa de bilete este undeva în stânga.

Întrebăm cât costă biletele. "40 de coroane de persoană iar tinerii sub 25 de ani, însoţiţi de părinţi, nu plătesc nimica" – ne spune lucrătoarea de la ghişeu. Cumpărăm două bilete şi mai primim o veste bună: "Cu aceleaşi bilete avem acces la încă 4 muzee: Muzeul de Artă Modernă şi Design – „Rohsska museet”, Muzeul Oraşului Goteborg – „Goteborg Stadsmuseum”, la Acvariu – „Sjofartsmuseet Akvariet” şi la Muzeul de Istorie a Naturii – „Goteborg Naturhistoriska Museum”. "Excelent, umplem ziua! " îmi spun dar nu aveam de unde să ştiu că pentru a le vizita pe toate, ca lumea, ne trebuie minimum 2 zile.

"Vizita începe de la etajul 6 şi coborâţi pe cum vizitaţi fiecare etaj. Luaţi liftul imediat după ce scanaţi biletele şi intraţi. Aveţi posibilitatea să vă lăsaţi lucrurile în dulapurile de acolo" - ne spune femeia care ne-a vândut biletele şi ne arată mai multe dulapuri cu chei în uşi "Dar aveţi nevoie de o monedă de 5 coroane pentru a închiria un dulăpior, monedă pe care o primiţi înapoi când introduceţi, la plecare, cheia în uşă", ne completează ea instrucţiunile. Mergem la dulapuri, alegem unul, punem lucrurile înăuntru, introducem o monedă de 5 coroane în spatele locaşului închizătorii, închidem uşa şi răsucim cheia. Uşa se închide, scoatem cheia şi plecăm. Ingenioasă chestie: dacă pleci cu cheia te costă 5 coroane.

Scanăm biletele şi trecem prin nişte turnichete spre lift. Fiica mea vrea o mică şedinţă foto cu un perete de sticlă pe care sunt expuse mai multe feţe albe de oameni, stilizate, pe fundal negru. Mă conformez, desigur. Urcăm în lift şi ne oprim la etajul şase.

Etajul şase are 14 camere cu tablouri expuse, tablourile din fiecare cameră având fie aceeaşi tema, fie fiind din aceaşi ţară, fie aparţinând aceluiaşi curent artistic, aceluiaşi artist, etc. Prima cameră, prima nedumerire, pentru mine: nudul în sculptură şi pictură. Pentru mine este ok, dar pentru copii... Toţi pereţii sunt acoperiţi cu tablouri reprezentând personaje fără haine iar sculpurile, amplasate pe piedestale, de asemenea. Majoritatea tablourilor şi sculpturilor reprezintă femei nud, sexul frumos, reprezentarea masculină fiind foarte slabă.

O sculptură din marmură albă, ce reprezintă o femeie întinsă pe spate, îmi atrage atenţia în mod deosebit. Pare că este realizată la scara de 1:1 iar mie mi se pare că este perfectă din toate punctele de vedere: poziţie a corpului, forme anatomice, detalii, totul pare atât de real că nu-mi pot lua privirea de la ea. Mă plimb în jurul ei realizând mai multe fotografii. Am uitat de tablourile expuse şi mă învârt în jurul sculpturii. Aştept să iasă cei câţiva vizitatori din cameră să am un prim plan mai bun al statuii. Nu sunt singurul care este fascinat de statuie, mai mulţi vizitatori insistă în jurul ei.

Într-un final mă dezlipesc de frumoasa statuie şi mă îndrept spre tablouri. Unele sunt aproape de perfeţtiune, altele mi se par mai nereuşite – dar ce mă pricep eu? Trec în altă cameră şi rămân iarăşi "ancorat" de un tablou care m-a fascinat de cum l-am văzut - este opera lui Richard Nerg, intitulată "Nordic summer evening". Atâta linişte emană tabloul încât am impresia că mă copleşeşte, parcă mă "trage" cu totul în peisaj, de parcă aş fi acolo - fabulos!

Trec în altă cameră şi altă operă de artă mă pironeşte în faţa ei, rămânând meditativ: "Hip, hip, hurrah! Artists party. Skagen! " - acelaşi cuvânt: genial! Majoritatea încăperilor sunt dedicate artiştilor nordici, artei contemporane suedeze, modernismului suedez sau artiştilor din Gotenburg.

Una din camerele etajului şase este dedicată artiştilor francezi din perioada impresionismului şi modernismului, unde la loc de cinste sunt expuşi Degas, Monet, Gaugain, van Gogh, Cezanne, Rodin şi Rousseau. O cameră aparte i-a fost dedicată lui Picasso, a cărui stil l-am recunoscut de cum am păşit în cameră.

Coborâm la etajul cinci unde rămân iarăşi contemplativ în faţa unei alte opere: "The body of Charles XII of Sweden being carried home from Norway", operă având ca sursă de inspiraţie aducerea acasă a trupului neînsufleţit al Regelui Charles al XII - lea al Suediei, ucis în asediul fortăreţei Fredriksten, asediu ce a avut loc în anul 1718 în bătălia împotriva norvegienilor.

La etajul cinci sunt mai puţine camere cu tablouri dar cea mai interesantă este cea în care sunt expuşi vechii maestri, Rubens, Teniers şi Rembrandt cu opera "Cavalerul cu şoim". Evident că tematica acestei camere este mai mult religioasă, operele fiind realizate undeva între secolele XV şi XVII.

Şi pe când tocmai ce mă încălzisem, constat cu stupoare că etajul patru nu este pentru vizitatori, aşa că ne continuăm coborârea la etajul trei, care etaj este dedicat în întregime sculpturilor. Şi iarăşi îmi atrage atenţia o chestie, operă nu ştiu dacă este cuvântul potrivit, pe care o fotografiez din diferite unghiuri. Dacă sunteţi curioşi să vedeţi despre ce este vorba, uitaţi-vă pe fotografiile ataşate, precis o veţi remarca.

Coborâm la etajul doi unde, pentru copii, este pus la dispoziţie un atelier de creaţie, cu tot ce este necesar pentru ca aceştia să-şi exprime neîngrădiţi talentul, moştenit de la părinţi sau de la altcineva - eventual, în ale picturii, sculpturii sau modelatului în plastilină. Lângă acest mic atelier mai este o sală unde sunt expuse lucrări contemporane, din care personal n-am înţeles mare lucru dar dacă aveţi răbdare să vă uitaţi pe fotografii, aici am fost foarte zgârcit, posibil să înţelegeţi voi ceva.

Coborâm la etajul unu şi constatăm că de fapt etajul unu este parterul, adică îmi aduc aminte că şi la hotelul unde stăm este la fel - parterul este de fapt etajul unu iar etajul unu este etajul doi, s. a. m. d. – am explicat chestia asta, cu etajele clădirilor din Suedia, în articolul despre hotelul unde am fost cazaţi.

Trecem pe la magazinul cu suveniruri, cumpărăm câte ceva, ne recuperăm obiectele lăsate în dulapul cu cheie, primesc moneda de 5 coroane înapoi - atunci când deschid uşa dulapului, ne îmbrăcăm şi ieşim afară. Avem şi umbrele cu noi, trei bucăţi, una de persoană, aduse de acasă, preventiv, mai ales că citisem despre vremea capricioasă din această perioadă.

Cerul este plumburiu, ca într-o poezie de Bacovia dar ploaia a stat, poporul este foarte rar pe uliţă, ici colo câte un „stromberg” grăbit, gonit de frigul şi umezeala de afară. Noi, îmbrăcaţi destul de bine, pornim agale pe un bulevard cu un nume lung cât China – „Kungsportsavenyen” – cu nobilul scop de a găsi rapid o cafenea pentru a ne savura cafeaua „de după”. Cum ne îndepătăm de muzeu, întorc capul să-l mai văd odată pe Poseidon: "Ei, de-ai şti tu prietene ce frumuseţe de femeie din marmură este în muzeu şi tu stai aici afară, în ploaie şi vânt, ca fraierul! "

---

VIZUALIZĂRI: 1724 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI