Din greseala in greseala spre Manastirile Ghighiu si Jercalai

TIPĂREȘTE

Cum greseala recunoscuta e pe jumatate iertata va spun cum de s-a intamplat asta. Traseul nostru stabilit pentru acel weekend pentru care facusem un anume program cuprindea ca 2 prime obiective Conacul Bellu si Manastirea Vărbila numai ca pana la conacul Bellu cum am facut dreapta la Ploiesti la cativa km am dat de Manastirea Ghighiu si normal ca am oprit sa o vedem.

Manastirea Ghighiu

Putin suparata pe mine ca asta imi scapase am incercat sa prind tot ce puteam afla. Prima nemultumire insa, nu aveam voie sa facem poze inauntru astfel incat am pozat ce se putea. Normal ca am citit intai ceea ce se gaseste chiar la intrare si astfel am aflat ca aceasta manastire poarta hramul Izvorul Tamaduirii si a fost construita in 1817 pe un teren primit ca donatie de monahul Agapie de la Mariuta Rafoveanca. Voievod la acea vreme Ioan Caragea iar mitropolit IPS Nectarie.

Despre acest loc provin date din secolul XVI insa istoria acestei manastiri cuprinde mai ales partea de secol XIX. Sfintirea ei s-a facut la 31 martie 1866 cu hramul Izvorul Tamaduirii.

Acestea fiind zise si deja destul de cald afara desi era doar 9 dimineata am patruns in curtea manastirii trecand printr-o poarta mare, sculptata si care deasupra avea scris “Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului”. Aici este totodata turnul clopotnitei care este pictat in culori vii si care face legatura cu interiorul curtii. Privind inspre curte astepti cu nerabdare sa ajungi acolo deoarece ai senzatia ca patrunzi intr-o alta lume, mai linistita si mai pioasa.

Curtea este una plina de verdeata si flori, foarte curata, insa la acea ora destul de aglomerata. Pe langa obisnuitii prezenti la slujba se mai adaugau si turistii care ca si mine se oprisera acolo pentru un scurt moment de reculegere.

Curtea este mare si ingrijita, inca o dovada a faptului ca este o manastire pentru maici (din 1952), iar in perioada 1954-1958 a fost renovata (asa se explica si prospetimea picturilor)

Din cele citite ulterior picturile initiale aveau influente italiene scenele din turla apartinand insa lui Gheorghe Tattarascu. Tot Tattarascu a pictat si catapeteasma.

De ce atrage insa aceasta biserica? deoarece aici vin oamenii sa se roage la Icoana Maicii Domnului cea Facatoare de Minuni (adusa din Siria se pare in 1958 si care este din secolul XVI) precum sa ia si apa de la Izvorul Tamaduitor

Pana sa intram in biserica insa am mai aruncat cate o privire in jur, primul lucru pe care il vezi cum ai intrat in curte (in afara chiliilor care sunt de jur imprejurul curtii) este un aghiasmar din care credinciosii iau apa sfintita pentru a duce acasa.

Langa biserica se afla si un loc special amenajat pentru a aprinde lumanari (lucru pe care l-am facut inainte de a pleca)

Ceea ce am sesizat altfel fata de alte biserici este existenta unei singure turle pe biserica. Am intrat si in biserica (trecand intai printr-un pridvor inchis) de unde inainte de a intra in biserica am facut rapid o poza catre catapeteasma care este o dantelarie adevarata (poza insa este cam miscata).

Biserica era plina de oameni veniti la slujba astfel incat am zabovit doar putin pe acolo si dupa cateva inchinari am iesit din nou in curte.

Interesant este ca in existenta ei a avut de multe, a fost folosita drept casa in timpul epidemiei de holera din 1892, a trecut prin incendii (1906, 1909, 1922, 1945, 1946) si a fost transformata si in fabrica de conserve de trupele germane in timpul Primului Razboi Mondial. De asemenea s-a deteriorat in timpul cutremurului din 1977 dupa care au inceput lucrari de restaurare pentru ca in 1990 biserica sa fie resfintita.

Am parasit aceasta manastire cu dorinta de a mai reveni aici pentru a zabovi ceva mai mult si pentru a petrece cateva clipe de reculegere in fata icoanei, nu pentru o minune ci pentru o ruga pentru familie si toti cei ce o inconjoara.

De aici am plecat mai departe spre ceea ce aveam ca si destinatie, Conacul Bellu, despre care am povestit aici vezi impresii. De la Conacul Bellu am plecat spre Manastirea Varbila despre care am povestit aici vezi impresii insa intre cele 2 obiective inca unul ne-a sarit in drum si uite asa am ajuns sa vedem si Manastirea Jercalai.

Manastirea Jercalai

Aici chiar ca mi-am prins urechile ca asa-i trebuie cui pleaca la drum cu lectiile nefacute. Pai stati sa vedeti, ce-ati zice daca la intrare vedeti un indicator care spune “ Biserica de lemn “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” apoi cititi pe peretii bisericutei “Manastirea Jercalai “ si Manastirea “Sfanta Maria” –Cricov, suna cam a 3 in 1.

In fine acolo am facut poze, am citit informatiile afisate, am intrat si in biserica noua unde slujba era spre sfarsit, deci nici acolo nu am facut multe poze si am mai admirat putin cate ceva prin curte.

Dar sa revenim la elucidarera misterului. Si iata ce am descoperit:

Biserica a fost construita in 1731 si vreme de 200 de ani a fost lacas de inchinare pentru credinciosii din satul Luieriu-Reghin, judetul Mures. Ulterior aici construindu-se o biserica de zid, biserica de lemn a fost daruita familiei regale fiind mutata in 1932 langa Castelul Bran.

Era cum am spune acum pe post de décor doar fiind lasata in paragina, astfel incat in primavara anului 1956, prin grija celui care avea sa devina Patriarhul Teoctist, biserica a fost demontata, transportata si reasamblata la Cricov, in preajma ruinelor vechii biserici de zid a Schitului.

Dupa amenajarea ei biserica a fost sfiintita la data de 8 noiembrie 1956 pastrandu-i-se hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” primit la Reghin dar si hramul „Sfanta Maria”, primit la Bran.

Asadar cum intri in curte, unde poti lasa masina in parcare (mare incat sa nu ai problema de parcare) urmand o carare pietruita unde de o parte si de alta sunt flori de vara si unde separarea intre biserica veche si aceasta bisericuta de lemn este facuta doar de niste brazi vezi o bisericuta cu turla ce se indreapta semeata spre cer. Am pasit spre acea bisericuta ca atrasi de un magnet. Daca nu ar fi fost turla cea inalta cu o cruce in varf am fi zis ca este o casa veche de la tara cu o prispa marginita de un gardulet de lemn, casa fiind asezata pe o fundatie de piatra.

Pasii ne-au adus la intrarea inchisa insa, unde in stanga usii este o icoana care o infatiseaza pe Fecioara Maria cu pruncul in brate, icoana in jurul careia erau puse de credinciosi biletele. Aici gasim informatii privind Manastirea Jercalai scrise in engleza, semn ca trec si turisti straini pe aici.

In dreapta usii gasim si alte informatii despre cum a ajuns aceasta bisericuta aici. Cum insa din pacate nu am putut intra in bisericuta ne-am multumit doar sa facem niste poze si sa intram si in biserica noua. Aceasta nu este nici ea finalizata si este foarte interesanta ca si aspect exterior (o sa vedeti din poze) dar si in interior.

Cum slujba era pe final aproape am facut cateva poze deoarece interiorul este iarsi unul aparte, cu marmura pe jos, cu deschidere interioara mare, cu multe ferestre spre exterior ceea ce ii ofera luminozitate.

Catapeteasma este una mica care delimiteaza altarul permitandu-ti insa sa vezi picturile de acolo.

Multumiti ca am vazut ceva frumos am plecat mai departe spre Manastirea Varbila despre care v-am povestit deja, dar stati pe aproape ca nu am terminat, voi mai veni cu povesti sper frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 3414 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI