Arhiepiscopia Râmnicului – un amplu complex istorico-religios

TIPĂREȘTE

După multe drumuri de tranzit prin orașul Râmnicu-Vâlcea, fie pe variantă către Sibiu, fie prin centru către Olănești, iată că a venit timpul unui popas ceva mai lung în urbea de pe malul Oltului. Plimbarea prin centrul orașului ne-a condus pașii, fără a urmări expres acest lucru, pe Calea lui Traian până la în dreptul unui părculeț de unde am observat turnul-clopotniță al Arhiepiscopiei Râmnicului. Complexul e situat pe o înălțime, în spate se vedea pădurea – am zis: - De ce nu? Totul pare atât de liniștit și înconjurat de natură, hai să urcăm spre Arhiepiscopie.

Îmi aduceam aminte vag că citisem un articol al lui @Michi (vezi impresii), iar acum am lecturat alt articol documentat al lui @mireille (vezi impresii). Greu să mai adaugi ceva în plus celor două articole bune – încerc să aștern câteva fraze.

La intrare pe domeniul Arhiepiscopiei se află un magazin bisericesc – am intrat pentru a întreba de o broșură de prezentare și o ilustrată: nu aveau (m-au îndrumat către punctul de vânzare din biserică, dar nici aici nu aveau nimic – sunt în curs de tipărire). Am urcat ușor pe aleea străjuită de brazi până lângă gardul ce împrejmuiește complexul, în nișele stâlpilor pătrați sunt pictați diverși sfinți. În stânga se află turnul-clopotniță, clădire pătrată care ne atrăsese atenția chiar din oraș, edificat pentru prima dată în secolul al XVII-lea, și refăcut de mai mulți episcopi.

În curte e liniște, nu zărim țipenie de om; spațiile verzi sunt bine îngrijite, trandafiri, hortensii și alte flori îndulcesc peisajul. Pornim pe aleea din dreapta admirând biserica-paraclis ce poartă hramul „Sf. Grigorie Teologul”. Ne-a atras aerul de vechime ce îl inspiră lăcașul de cult, dar și picturile exterioare din firidele situate în registrul superior. Interesantă mi s-a părut și ridicarea bisericii pe un parter înalt – pare o biserică clădită pe o clădire civilă. Din firide ne privesc filosofi și sibile, ferestrele au ancadramente frumoase de piatră, brâul median e oramentat cu motive vegetale.

Biserica-paraclis este unită cu palatul episcopal. Clădirea, care poartă indicii ce o coboară în timp chiar până în vremea lui Matei Basarab (beciurile), capătă forma actuală la sfârșitul secolului al XIX-lea, după mai multe refaceri. Văruit în alb și înconjurat de flori palatul mai-marelui eparhiei nu are dimensiuni monumentale, dar mi-a plăcut intrarea semirotundă, cu balcon închis cu geamuri la etaj și ancadramentul ușii de acces. Nu e chiar un palat în adevăratul sens al cuvântului, I se potrivește mai mult titulatura de „casă arhierească”.

Avem în față acum o curte largă, amenajată în pantă, acoperită cu gazon și flori îngrijite pe margini. Ne urmăm drumul pe partea dreaptă și urcăm spre alt lăcaș de cult vechi: biserica-bolniță. Are o formă simplă, fără turle, ornată cu un brâu dublu în formă de zimți de fierăstrău, cu un pridvor deschis. Pisania originală situată deasupra ușii ne vorbește despre ctitorii de la 1745-1746: episcopul Climent ajutat de doi călugări. Această bisericuță, alături de cea paraclis, sunt singurele clădiri care scapă din marele incendiu din 1847 care mistuie orașul Râmnic. Pridvorul e pictat, fațada bisericii fiind pictată cu icoana hramului: „Adormirea Maicii Domnului”. Lăcașul de cult e închis, prin preajma lui mișunau muncitori și utilaje – se construia ceva. De altfel, peste drum de biserica-bolniță se află câteva case monahale construite în timpul refacerii complexului episcopal din 1850 (după incendiul din 1847) de către noul episcop: Calinic de la Cernica. O parte din aceste clădiri se află în fază avansată de refacere; am observat porticul din fier forjat situat deasupra uneia din intrări – frumos.

Străbatem latura nordică, ocupată acum de o clădire cu trei etaje: Centrul Social Sfântul Antim Ivireanul. Edificiul ocupă toată raza vizuală dinspre pădure, consider că putea fi ales alt stil arhitectural – măcar prin culori se integrează în peisaj. Aici sunt spații administrative și culturale (biblioteca eparhială și muzeul – despre care nu am știut, deci nu l-am vizitat). Prin curte au mai apărut câțiva slujitori ai Domnului și personal administrativ. Totuși liniștea și pacea predomină în curtea interioară.

Începem coborârea pe lângă o espalanadă recent amenajată unde se află: crucea lui Constantin Șerban Voievod (1656, restaurată 2014) și bustul lui Mihai Eminescu (bronz de Paul Popescu, dezvelit în 16 ianuarie 2016). Trecem apoi pe lângă noua cancelarie – o clădire joasă, care adăpostește la parter o fabrică de lumânări, iar la etaj spații administrative. Pe fațadă sunt amplasate două frumoase picturi-mozaicuri înfățișându-i pe Sf. Antim Ivireanu și pe Sf. Calinic de la Cernica. Arbuști ornamentali și nenumărate flori completează în mod fericit imaginea clădirii. Alături vedem fântâna episcopului Filaret (1784) , funcțională, restaurată în 2015 – se păstrează vechiul jgheab de piatră. Cercul se încheie cu lunga construcție a Centrului Cultural Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, artizan al clădirii ridicate după marele incendiu, gazdă a vechii cancelarii, a seminarului teologic, a tipografiei, arhivei, acum și spații de locuit la mansardă.

În încheierea vizitei intrăm în Catedrala Arhiepiscopală – Biserica cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. Ctitorie a episcopului Calinic de la Cernica, biserica a fost înfrumusețată de cunoscutul pictor Gheorhe Tattarascu – superbe marile scene religioase. Din respect pentru cei aflați în interior nu am făcut fotografii. Catapeteasma în care predomină culoare auriu e bogat ornamentată, icoanele componente deosebite. Grosimea zidurilor o observăm în golurile ferestrelor unde se află frumoase vitralii.

Am admirat încă o dată curtea Arhiepiscopiei apoi am pornit din nou spre oraș. Ne-a plăcut această scurtă vizită; citind acum despre muzeu parcă aș mai trece pe acolo vreodată. Am apreciat și faptul că în fața fiecărei clădiri se află câte o tăbliță informativă care ne ajută să identificăm obiectivul-monument. Poate data viitoare găsesc și o broșură, o vedere; plus că în fiecare anotimp natura din împrejurimi își schimbă „hainele” și oferă altă perspectivă asupra locului.

---

VIZUALIZĂRI: 2072 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI