[Barcelona] 10. Atentie la hoti!!! Serial in trei episoade. Episodu’ 2

TIPĂREȘTE

Bantuie prin metrou o mica formatie. Nu-i muzicala. Nu-s ceterasi. O „altfel” de formatie. Sint de-ai nostri, ′nalti ca bradu´, imbracati elegant si au activitate sustinuta. Intr-o dimineata, El Científico s-a simtit, atins, mangiat si cotrobait la buzunarul din spate al pantalonilor. Si asta n-ar fi fost nimic, daca persoana nu ar fi zis in cea mai perfecta românesca: "n-are nimic", si ăl mai mare, ăl mai tare, ăl mai zdrahon, ăl mai "aligant", şăfu', n-ar fi scuipat o injuratura: "... dumnezeul lui de furat, de nimica nu sinteti buni"! Ce sa va spun? El Científico a fost naucit, revoltat, dar ce putea sa faca? Ce mai, astia sint „artisti”, folosesc tot felul de metode si daca-i incurci, stiu sa foloseasca si alte "mijloace".

Seara, in metrou, la ora de maxima circulatie, cei trei erau din nou la “serviciu”. I-a recunsocut si mi-i i-a aratat. Am ramas cu figurile lor întiparite in minte. In veci n-o sa le uit mutrele rudimentare! Nu am invatat noi la Estetica ca atât binele si frumosul, precum si răul si urâtul au o puternica forta de impresie?

Si dupa 2 luni, tot aicia sint! Degeaba misuna politia spaniola cu niste caini, degeaba. Au „buna” scoala si mai stau si fura pana "le mai tine figura". Iar daca-i prinde ii si mai rau, ca iar se va zice ca "niste români". Apoi ii trimite in tara si or sa fure de la conationali, ca de, „lupu’-si schimba parul, da’ naravul, ba”!

Ce rusine, ce revolta, ce dezamgire, ce neputinta... De ce n-ati venit „stimabililor” ca turisti onorabili? ... sau sa sapati un şanţ? , ... sau mai bine sa mergeti in Sahara, sa va usuce pustiul!... sau in Siberia, sa va înghete frigul! Sa va piara samanta, sa nu ne mai facem atâta de rusine!

xxxxxx

Cat mi-am racit gura spunand tuturor cunostintelor si prietenilor care hoinareau prin lume: ATENTIE la HOTI! Le-am facut capul calendar si le-am ofilit preacinstitele urechi. Sint cu constiinta impacata, desi unii poate si-or fi zis ca-s pisaloaga, ca-s exagerata. Si cu toate acestea, multi au avut experiente pe care ar dori sa le stearga din memorie. Of, of, of, cum plangea pe umaru-mi prietena mea cu ochii verde spre albastru, sau albastru spre verde: „Vaaaaai, vai, vai, vai... cum te-am mai pomenit la Paris”... Pai, mai bine ma pomeneai inainte, sa fii cu ochii-n paisp’ce! „Dupa ploaie chepeneag”.

Si „de-astea” se intampla si la Roma, si la Paris, si la Bruxelles, si la Cluj in Piata Marasti... Oriunde. De multe ori ocazia ispiteste ′oţu'! Nu le dati ocazie! Un om avizat e de nenumarate ori mai puternic. Informatia inseamna putere. Ori de care ar fi ea! Atunci foloseste-o si aplic-o! Colegul nostru, Aqvila, in relatarea „Italia, bello e pericoloso – Turistul, ca pradă” a tras si el semnalul de alarma:

La inceput imi puneam in poseta, niste maruntisuri... cardul de calatorii pe toate mijloacele de transport, harta, sandwici-ul, doua mere, o sticluta de apa... NICIODATA bani, (ma rog, ceva maruntis aveam, nu mult, ca sa nu-mi para rau daca ma buzunareau). Aveam asupra mea o COPIE COLOR a buletinului sau a pasaportului. De multe ori am simtit cum maini dibace, imi forteaza fermuarul si rascolesc prin interiorul posetei. Dar nu au gasit nimic tentant. Daca aveam ceva mai valoros, locul era in buzunarele de la piept, inchise cu un nasture, fixat in interior cu un ac de siguranta. Pe deasupra o alta camasa, larga, cu maneci lungi sau scurte, (dupa caz) care ascundea „lucrarea”. Pentru comoditate, de la poseta, am trecut la rucsacel. Apoi am descoperit intamplator intr-un magazin de maruntisuri... o „bijuterie! ” O borsetuta fiiiina, subtire, culoarea pielii, cu multe buzunare, care se mula perfect sub fusta sau sub pantaloni. Si se inchidea traznet. Comoda, usor de manevrat, dar mai ales INVIZIBILA! Nu am folosit-o, pentru ca „figura” cu buzunarul de la piept a fost suficienta. Dar faptul ca „o aveam in dotare” si ca la o adica as fi putut sa o folosesc ma incuraja! Poftiti de veniti, derbedeilor! (of!).

Si mi-am amintit de nenumarate ori, cum in copilarie, vocea domoala a mamei ma povatuia:

- „Dragu’ mamii, daca te feresti, si bunul Dumnezeu te fereste!”

Si poate si de asta am scapat de hoti. Sau poate, mama din cer m-o fi ocrotit?

---

VIZUALIZĂRI: 1732 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI