Complexul Muzeal Histria – muzeul Ok, cetatea neîntreținută

TIPĂREȘTE

În drumul nostru spre Mahmudia am vizitat și alte obiective turistice aflate în drumul nostru. Primul dintre acestea a fost Cetatea Histria, situată pe teritoriul administrativ al comunei Istria, județul Constanța. Situl arheologic este așezat pe malul lacului Sinoe, care în antichitate era un golf al Mării Negre.

Cetatea Histria face parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării, constituită în anul 1994 pentru a proteja marea varietate de specii de păsări existente în deltăi, iar din anul 2007 a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului European.

Din Constanța ne-am înscris pe E 87 pe un drum de o calitate foarte bună, iar în dreptul localității Tariverde am virat pe DJ 226 A, un drum cu câteva gropi și onduleuri, pe care am parcurs 6,6 km, după care am virat la stânga (este indicator spre cetate) pe DJ 226, un drun cu destule gropi pe care am parcurs 1,6 km, după care am virat la dreapta (la indicator) intrând tot pe DJ 226 A pe care am parcurs 7 km până la cetate (pe această porțiune carosabilul este deplorabil).

O altă variantă de a ajunge este pe DJ 226: Mamaia - Năvodari - Corbu - Săcele, iar în dreptul indicatorului se virează la dreapta spre cetate. Din observațiile mele referitoare la DJ 226 nu recomand traseul.

Drumul ne-a adus până în parcarea amenajată situată în fața muzeului Histria. Am ajuns în jurul orei 15.00 și parcarea era plină. Imediat am înțeles de ce. Vis-a-vis de muzeu este o cherhana unde erau foarte mulți clienți. La cetate erau foarte puțini oameni, astfel că am putut să vizităm în voie atât muzeul cât și cetatea.

Vizitarea cetății a început cu muzeul arheologic Histria. Prețul unui bilet este de 10 lei / adult; 5 lei / pensionar, 2,5 lei / elev sau student. Trebuie să fac mențiunea că aceleași sunt prețurile și pentru vizitarea ruinelor cetății, iar biletele se achiziționează de la același chioșc situat aproape de intrarea în muzeu.

Primul muzeu al arheologic de la Histria fost ridicat în anul 1920, dar, din cauza terenului slab, acesta s-a dărâmat în anul 1923. Actualul muzeu a fost construit în anul 1982, reabilitat și modernizat în anul 2011 cu fonduri Phare și este organizat pe două niveluri.

La ora vizitei noastre am fost singuri în muzeu, așa că am putut vedea în voie piesele expuse aici. Nu am beneficiat de serviciile unui ghid, dar există totuși o minimă sursă de informare la fiecare exponat, prin aplicarea unei etichete care oferă vizitatorului informații despre obiectul expus, zona și perioada din care provine.

Muzeul adăpostește cele mai valoroase piese găsite pe teritoriul cetății și în zonele învecinate, cum ar fi piese de arheologie greacă, romană și bizantină: amfore, vase ceramice, râșnițe din piatră pentru cereale, obiecte din os din epoca romano-bizantină, obiecte din sticlă, podoabe, opaițe, inscripții, obiecte metalice, basoreliefuri elenistice și documente epigrafice.

În incinta muzeului este expus un bust al marelui istoric și arheolog Vasile Pârvan (1882 – 1927), cel care a inițiat săpăturile arheologice de la Histria, precum și un tablou care îi înfățișează pe responsabilii științifici ai șantierului arheologic și fiind menționate și perioadele în care aceștia au coordonat lucrările: Vasile Pârvan (1914-1927); Scarlat Lambrino (1928-1042); Emil Condurache (1949-1970); Dionisie M. Pipidi (1971-1981); Petre Alexandrescu (1982-1999); Alexandru Suceveanu (2000-prezent).

După ce am ieșit din muzeu ne-am îndreptat spre cetatea propriu-zisă. De pe un panou informativ postat la poartă am aflat că aceasta a fost înființată de coloniștii greci veniți din Milet, Asia Mică, în secolul al VII-lea î. Hr., fiind prima colonie grecească de pe țărmul de vest al Mării Negre. Numele Histria derivă de la numele antic al Dunării, Istros.

Histria este cel mai vechi oraș atestat în România și a cunoscut o dezvoltare continuă timp de 1300 de ani, începând din perioada greacă și până în perioada romano-bizantină. Cetatea a fost locuită timp de aproximativ 1400 de ani, până în secolul al VII-lea d. Hr. În perioada ei de glorie număra 25.000 de locuitori și avea monedă proprie.

Cetatea Histria a fost identificată în anul 1868 de către arheologul francez Ernest Desjardin, iar săpăturile arheologice au început în anul 1914, sub îndrumarea lui Vasile Pârvan, acestea scoțând la iveală pe lângă zidurile de incintă ale cetății și o serie de monumente remarcabile, cum sunt ”zona sacră” cu templul lui Zeus și templul Afroditei; precum și bazilica episcopală. Fragmente din monumentele descoperite în zona sacră sunt expuse în Muzeul arheologic Histria. Bazilica episcopală reprezintă cea mai importantă descoperire de la Histria, întrucât demonstrează faptul că în secolele V-VI d. Hr., Histria ajunsese la rangul de episcopie. Cei care doresc mai multe informații despre istoricul cetății pot găsi pe wikipedia.

Așteptările noastre referitoare la cetate nu erau foarte mari, chiar dacă renumele acesteia și experiența pozitivă avută la muzeu unde am găsit surse de informare la fiecare exponat, ar fi trebuit să ne facă să sperăm că și aici totul va fi bine. Spun acest lucru pentru că înainte de a pleca de acasă (re) citisem review-ul colegei @irinad, care vizitase acest obiectiv cu un an înainte.

După ce am trecut de poarta de acces spre cetate parcă dezamăgirea începuse să pună stăpânire pe noi, văzuserăm primele buruieni, se pare că nu se schimbase nimic într-un an.

Am mers pe alee spre cetate și am întâlnit în cale câteva piese arheologice expuse chiar la marginea acesteia. Pe lângă aspectul neîngrijit al zonei din proximitatea cetății am remarcat și lipsa panourilor informative, însă nu ne pierdusem speranța, nu intraserăm încă în cetatea propriu-zisă, poate că aici era altfel.

Ne-am continuat deplasarea pe alee și am ajuns la zidurile de apărare, pe care se mai observă și astăzi urmele unor turnuri și bastioane. Aceste ziduri sunt într-o stare mai bună decât cele din interiorul sitului, probabil au beneficiat și de lucrări de restaurare. Trecând de poarta mare a cetății, am luat contact cu ceea ce eu aș numi nepăsarea factorilor responsabili. Nici aici nu erau panouri informative, iar buruienile erau ”înfloritoare” în multe locuri din cetate.

Cele mai importante ”zone” din situl arheologic le-am identificat datorită documentării făcute înainte de plecarea de acasă: piața, bazilica episcopală, coloana cu motive arhitecturale grecești în vârf, termele, fundațiile caselor și ruinele unor clădiri administrative și ale unor cartiere ale cetății.

Am plecat cu un gust amar că acest obiectiv turistic nu este întreținut și promovat așa cum ar merita. Mă întrebam (retoric) oare cum ar arăta această cetate dacă ar fi în altă țară? Oare noi nu suntem în stare să punem în valoare aceste neprețuite moșteniri ale neamului românesc? Poate că autoritățile vor înțelege că nu ai nevoie de foarte mulți bani pentru a îndepărta ciulinii și pentru a monta panouri informative.

Deși drumul până la cetate are porțiuni care pot dăuna autoturismelor dumneavoastră (să sperăm că se va repara curând), deși cetatea nu este întreținută așa cum ar trebui (haideți să ne uităm și la partea plină a paharului: muzeu) l, consider că aceasta merită să fie promovată și vizitată.

Să aveți parte de drumuri bune și călătorii frumoase!

Web rog atașați: www.youtube.com/watch?v=-msJafUW1YQ

---

VIZUALIZĂRI: 3680 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI