Ne-a luat valul (≡ Sto kyma) în Siviri

TIPĂREȘTE

Am avut, întocmită a priori, lista cu locurile de mâncat în Siviri, clasificare după tripadvisor scriere:

Diamantis - #1 of 7 Restaurants in Siviri, Certificate of Excellence

Sto Kyma - #2 of 7 Restaurants in Siviri

Alkioni Pizza - #3 of 7 Restaurants in Siviri

Siviris Hotel - #4 of 7 Restaurants in Siviri

Dryades - #5 of 7 Restaurants in Siviri

O Neos Diamantis - #6 of 7 Restaurants in Siviri

Portobello - #7 of 7 Restaurants in Siviri

“Sto kyma”

Pentru noi, excelenţa a purtat numele Sto kyma! Adică “La val”, traducere mot-a-mot, după google translate. De aici “ne-a luat valul”, “la val”, în Siviri!!!

La “Sto kyma” am ajuns după prima jumătate de zi de plajă, la prânz. Ne-am basic-conversat “in English”, cu unul din ajutorii de ospătar, ne-a întrebat de unde suntem, ne-a luat comanda şi a plecat… După ceva timp, când aveam deja sticlele de “Mythos” şi eu silabiseam ceva scris pe etichetă, am auzit lângă noi un “vă descurcaţi binişor cu greaca”, în cel mai dulce glas românesc!!! Nici nu sesizasem că era cineva lângă noi… Un tip blonduţ, subţirel, la vreo 40 de ani, care s-a recomandat George, din Iaşi, venit de 17 ani în Grecia! A fost unul cele mai frumoase lucruri care ni s-au întâmplat până acum în Grecia!

Şi asta a fost încă o premieră, abia în al patrulea sejur am întâlnit un ospătar român, din toate locurile pe unde am mâncat până acum la greci!

Am remarcat aici, în Siviri, însă, că grecii au devenit interesaţi să angajeze personal care vorbeşte limba turiştilor - cameriste, ospătari, vorbitori nativi de sârbă, bulgară, română, dovedind preocuparea pentru satisfacerea turistului. Şi, tot personalul vorbea, măcar basic, bineînţeles, engleză! Cum nu am sesizat încă valul de turişti nemţi care să fi înlocuit proporţia grecilor din staţiune, nu am auzit vorbindu-se nemţeşte…

Ce ar fi de spus despre ce se mănâncă la Sto kyma? Noi ceream de fiecare dată şi sfatul lui George, iar de câte ori ne spunea că au ceva bun gătit, la prânz, am încercat.

Aşa am descoperit vinetele la grătar, cu feta şi rosii proaspete, cel mai bun dish pe care l-am mâncat anul acesta!!! Habar nu am cum îi zice, dar este gro-zaaav!!! Am mâncat de vreo 3-4 ori, înclusiv la ultima cină! Eu, că pentru soţ, cele mai bune, anul acesta, au fost scoicile! Varianta la ceaun, în suc propriu, cu lămâie! Mie, mi-au plăcut cele saganaky, cu feta, în sos de roşii! Wow, salivez la aducerea aminte…

Am mai mâncat ardei umpluţi, “cu capac”, făcuţi la cuptor, aşa, fără sos de roşii, iar soţul, o singură dată în tot sejurul, şi-a luat friptură de viţel la tavă, cu garnitură de orez. Foarte bine gătită, gustoasă, dar mie, din timpul facultăţii, “mi s-a luat” de carnea de vită, iremediabil, deşi au trecut 30 şi ceva de ani de atunci (şi viţelul nu-i vaca ce murea de bătrâneţe când intra pe poarta abatorului…).

În rest, a fost anul fructelor de mare şi al salatelor. La prânz, era mai mult decât suficient o salată pentru amândoi şi pentru fiecare câte un dish cu fructe de mare, sau peşte, pentru că porţiile erau mari, generoase. Chiar ne mai sugera George să luăm doar o porţie de salată, căci altfel ar fi prea mult (ba chiar ni s-a întâmplat ca şi aşa să fie prea mult!). De băut, anul ăsta am băut bere la sticlă şi, după primul prânz, am schimbat Mythosul cu Alfa, bere premium, foarte bună. Preţul, la mai toate sortimentele, era cam acelaşi, 3 euro sticla. Şi, fără excepţie, totdeauna era receee… La capitolul vin alb, că mergea cel mai bine la peşte şi fructe de mare, tot la sugestia lui George, am mers pe vinul casei, sec, 5 euro carafa de 0,5l.

Cel mai mult am plătit 46 de euro (50 cu tips). Dar ne-am cam “dezmăţat”: o salată de crudităţi, o porţie de melizanes, acea minunată vânătă la grătar cu feta şi roşii şi… două (!) porţii de sardine la grătar! Stropite cu 2 carafe de vin alb!!!

Trebuie să menţionez că, după ce te aşezai la masă, ţi se aducea o sticlă de apă plată, rece, la 1 sau 1,25l, n-am luat seama, care se regăsea în notă, cu 1,5 euro. Era o hidratare bine venită, după o sesiune de plajă ori o plimbare de seară prin cocheta staţiune, până venea mâncarea! De asemenea, mai apărea trecută pâinea (totdeauna proaspăt rumenită, feliată, la cuptor, stropită cu ulei de măsline şi presărată cu ceva ierburi aromatice uscate). Tot la 1,5 euro apărea pe notă, dar nu sunt sigură că era aşa, sau apa + pâinea erau 1,5 euro, iar al doilea 1,5 euro o fi fost adaosul inclus pentru serviciu! Cert e că, o dată, când soţul mai ceruse o porţie de pâine, la unul din cele două ajutoare, când l-am atenţionat pe George să mai treacă în notă o porţie, ne-a spus că pâinea nu se taxează decât o dată, indiferent dacă mai ceri... Nu am citit niciodată nota, totdeauna am lăsat cel puţin 10% tips, dar măcar aici primeam nota, nu ca la Diamantis…

Despre desertul din partea casei, v-am povestit deja în rw-ul despre Siviri! Şi la prânz şi la cină, aveai un desert ispititor. Nu rezistam la una din feliuţele de salam de biscuit, o dată am gustat şi din prăjiturica cu cremă albă, altă dată două-trei boabe de strugure, iar o data, o felie de pepene verde!!! Soţul însă, nu ierta nimic, nimic, m-a uimit! Dacă el nu are grija kilogramelor…

Amplasare ideală, pe ţărmul mării. Este amplasată dincolo de Diamantis, iar dincolo de ea, este o firmă pentru sporturi pe apă "Sea very".

Deci, “Sto kyma”, au fost cei mai buni! 10! Cu felicitări personalului, pentru operativitate şi prestaţie!

Alkioni Pizza - La terasa cu platani uriaşi

Am fost într-o singură seară şi am testat pizza, dacă tot era în specificul lor. Erau destule sortimente, porţiile foarte mari, şi mai toate sortimentele erau şi în varianta „calzzone”, un pic mai mici la gramaj. Ce mici?!? N-am fost în stare să terminăm nici unul din noi ce-aveam în farfurie! Mie mi-a plăcut, avea un blat subţire, pâinos – crocant. Soţul, care are un fix cu pizza Marguerita de la “Trattoria Il calcio”, cu blat de foccacia, nu a a fost foarte entuziasmat.

Mi-a plăcut terasa, e spaţioasă, deosebit poziţionată sub platani bătrâni, cu coroane ample ca nişte umbrele de soare sui-generis. Personalul de servire, apatic, neimplicat prea – din - cale-afară, nici un zâmbet profesional. Un 9, cu rotunjire, datorat în special ambientului.

Siviris Hotel - Restaurantul-terasă al Hotelului Siviris Golden Beach

Am fost tot o singură dată, pentru prânz. Şi aici am întâlnit un ospătar român, “nea Toma” i-a zis George, care se pare că lucrează de mai mulţi ani acolo (se ştiau). Soţul şi-a mâncat cu acea ocazie, raţia de orez pe tot anul, că a avut neinspiraţia să-şi comande, bineînţeles scoici, cu garnitură de orez. (La vreo două zile după ce mâncase deja viţel cu orez…) A mâncat orez, orez în cochilii de scoici, scoici mai puţintele… Eu mi-am comandat tot un fel grecesc, un fel de paste cu carne, mi-a plăcut, nu a fost greu, dar a avut un plating mai ciudăţel, cu cartofi prăjiţi alături(!).

Terasa este mare, frumoasă, la umbră, curată. Nu prea erau clienţi, deşi fiind terasa hotelului, m-aş fi aşteptat să fie…

I-aş da un 8. Nu reţin să se fi oferit desert, ca la cele două taverne, nici trataţia cu sticla de apă plată.

Diamantis

Prima seară, ne-am dus glonţ la Diamantis. Am găsit masă, m-am uitat prin farfuriile celorlalţi, în drumul spre locurile noastre şi când ospătarii aduceau comenzile la mese, am exclus orice arăta a pané – hamsii, sardine, scoici, inele de calamar - (deşi am văzut că se comandau la greu) şi orice alt fel de carne... Am comandat caracatiţă şi calamar la grătar…. A fost şi prima cină cu desert, felii de pepene roşu, decojite şi un fel de bucăţele de budincă de griş, dulce, presărată cu scorţişoară, care soţului nu i-a plăcut…

Cred că şi acolo se oferea apă plată.

Am cerut “the bill, please”, am primit nota aceea de comandă din carneţelul ospătarului cu printul de casă de marcat capsat deasupra, am pus banii, cu 10% tips, am luat cele două hârtii şI am plecat. Nu depăşisem zona celui de-al doilea sector al tavernei, când am fost ajunşi de ospătar, care ne-a cerut… nota! Imaginaţi-mă scotocind pe semiîntuneric, prin poşeta mea aaalbă, textilă, îngustă şi adâncă, cu multe compartimente şi buzunare, pe o masă lipită de zidul locaţiei, năucită după o zi întreagă de stat în picioare şi o noapte albă, în care nu numai că nu dormisem, dar nici măcar nu mă întinsesem pe pat, urmată de 12 ore de stat în maşină! Sau năucită numai de faptul în sine, mă simţeam ca o infractoroare, că nu mi s-a mai întâmplat vreodată aşa ceva! Am găsit-o, conform legilor lui Murphy, în ultimul loc căutat… în portmoneu, iar înainte de a mă aduna, pentru a îngăima un “but… is mine”, deşteptul meu de soţ s-a apucat să-şi ceară scuze!?! Pentru ce?!? Şi-a luat notele înapoi… Nici nu mă uitasem pe ea, nu mai reţin nici la cât se ridicase consumaţia…

Stimaţi useri şi cititori, numai pentru acest fapt şi nu merită primul loc! A, şi… nu a fost ultima dată când ni s-a întâmplat acelaşi lucru!!! Peste câteva zile, tot seara, târziu, am cinat tot acolo (soţul, cu ideile lui…) ! Am procedat la fel (între timp îi povestisem şi lui George ce ni se întâmplase, şi-mi confirmase că eu nu greşisem cu nimic), am lăsat coperta cu banii pe masă şi am plecat liniştiţi. De data aceea, am fost ajunşi de ospătar mult mai departe, când eram deja în zona de promenadă, lângă maşinuţele copiilor! De apreciat că în îmbulzeala aia, ne-a recunoscut, pe semiîntuneric! De data aceasta, am refuzat să-i dau printul, i-am înapoiat numai nota lui, de mână, ripostând foarte ferm “nu este corect, asta este pentru mine”

Dar, nu numai aceste incidente îi coboară de pe primul loc! Erau mai puţin operativi şi eficienţi decât cei de la “Sto kyma”, la acelaşi număr de consumatori şi personal de deservire! Nici la calitate nu sunt mai cu moţ decât alăturata lor concurenţă!... Convinsă fiind de faptul că gusturile nu se discută, las şi pe alţii să judece cine e pe primul loc!

Mai mult de 7 nu pot să le dau.

Este amplasată la ţărmul mării, începând de la ponton, spre stânga, cum priveşti marea. Au coborât cu un rând de mese pe nisipul plajei. Poate fi deosebită o cină târzie, la ţărmul mării, în foşnetul valurilor, cu condiţia să nu fii hemeralop…

Ca număr de mese, în cele două sectoare, însumate, poate este mai mare decât Sto kyma, dar aceasta compensează cu spaţiul de pe terasa acoperită, mai mare decât a celorlalţi. Am stat şi acolo, a fost frumos să privim “de sus”, la propriu…

A, aţi observat în clasamentul de pe tripadvisor şi un “O Neos Diamantis”. De fapt este aceiaşi firmă, care s-a extins, prezentându-se cu două partajări ale meselor. Nu sunt însă sigură (or fi doi patroni fraţi...), căci având în vedere locul în ierarhia anterior menţionată şi păţaniile noastre la cel dintâi dar nu întâiul în preferinţele noastre, i-am ignorant dispreţuitor, deşi de fiecare dată îi traversam, în traiectoria noastră spre Sto kyma.

Perigyros

Este un local de tip fast-food, amplasat tot la aleea de promenadă, cu dever bun, că nu am mai văzut altul prin zonă. Am mâncat şi noi într-o seară, de poftă, câte un gyros - de pui şi porc, cu adaos de cartofi prăjiţi şi sosuri după preferinţă. Nu ne-am lăcomit la multe mixuri, am băut şi o bere, a fost săţios şi nu pricep de ce ar fi chiar atât de nesănătos, dacă nu pui sosuri dubioase şi mănânci ocazional…

Ne-am luat şi la pachet, când am plecat, pentru drum.

Se servea şi pentru acasă, cei mai în temă cu ce să-şi ia erau grecii, îşi primeau comenzile în cutii cartonate frumoase, tip "case". Noi am primit gyrosul la pachet în plăsuţe maiou.

Era probabil o afacere de familie, se muncea în forţă, cred că de pe la prânz, până seara târziu. Mai aveau şi alte produse din care reţin nişte souvlaki de pui şi porc.

Curat, eficienţi şi operativi. Nota 8.

Am abandonat restul numelor din clasamentul tripadvisorului. La hotel Dryades nu am ajuns în plimbariselile noastre, Portobello era situat fix in spatele plajei, dincolo de stradă, dar nu ne-a mai tentat, că nu se compara ceva cu un dish de la Sto kyma. Am mai cinat o dată la "Famyli taverna", dar nu am nimic de evidenţiat.

Voi ataşa la fiecare din numele menţionate, pe lângă fotografiile cu platingurile respective şi câteva fotografii de ambient sau cadrul natural în care sunt amplasate.

Sper să nu-mi “taie macaroana” vreo rigoare a site-ului şi să nu le pot posta pe toate…

---

VIZUALIZĂRI: 5620 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI