Goteborg - Hotel Novotel

TIPĂREȘTE

Anul acesta a fost Goteborg, Suedia, aşa că ne-am prezentat doleanţa unui agent de turism, care ne-a trimis, prin e-mail, câteva oferte cu diferite hoteluri. De obicei, când mergem prin concedii, ne rezervăm singuri hotelul unde să stăm dar de data aceasta, datorită unor incertitudini legate de junioara familiei care a "suferit" examenul de admitere la liceu, ne-am hotărât să nu ne riscăm şi să rezervăm cazarea printr-o agenţie de turism, cu garanţia de rigoare în caz de neprezentare la hotel - asigurarea storno.

Când am văzut preţurile la 5 hoteluri, pentru 9 nopţi de cazare cât vroiam noi să stăm, mi s-a făcut "efectiv" rău: majoritatea de la 2.000 de EUR în sus, doar una sau două oferte fiind sub 2.000 de euro. "Imposibil! " mi-am zis pentru că în Miami pentru un apartament cu două dormitoare, living şi bucătărie am plătit cam 100 de euro pe noapte, în Las Vegas, la fel, chiar dacă stau să mă gândesc, am plătit sub 100 de euro pe noapte, în Londra am stat la Hilton şi am plătit, tot aşa, cam 100 de euro pe noapte. Doar în Los Angeles, unde am stat într-un apartament în Hollywood pe "Walk of Fame", am plătit 130 de euro şi ni s-a părut exagerat. Dar 170 de euro pe zi de cazare, cât ni se cerea în Goteborg pentru o cameră de hotel, mi se părea o exagerare.

Am deschis rapid calculatorul şi după ce am „dat” cu două motoare de căutare, pierzând câteva ore bune, am constatat cu stupoare că ofertele primite de la agenţie erau mai mici decât ce găsisem eu pe net, cea cu 1550 de euro părând o super-ofertă sau ceva gen "last minute", aşa că am regândit ofertele agenţiei. Ne-am oprit la oferta cu valoarea cea mai mică, care pentru suma de 1.550 de euro ne oferea cazare şi mic dejun la un confort de 4 stele - Hotel Novotel. Ne uităm pe foto, pe internet, să vedem alte detalii despre hotel, gen locaţie, amplasament şi servicii şi "batem palma" cu agentul de turism pentru Hotel Novotel, cu menţiunea să ne solicite cameră cu vedere la râu, mare, orice ar fi, dar camera să fie cu fereastra spre apă.

Acum, despre hotel.

După un zbor de aproape 2 ore, am plecat de pe aeroportul din Budapesta, luăm un taxi din aeroportul din Goteborg, care taxi ne duce destul de repede la hotel. De cum ajungem la hotel, bifez primele impresii: cam departe de centru, construcţia acestuia este cam pătrăţoasă amintindu-mi de o fabrică din oraşul meu natal, construită prin anii 1884 de Neuman, dar în schimb amplasamentul acestuia este superb, pe malul râului. De undeva dintr-un cort, amplasat lângă hotel, răzbătea muzică de jazz, cântată live. Coborâm din taxi, plătim cursa şi rămânem cu bagajele în faţa uşilor de la intrare care se tot închid şi deschid repetat. Deşi este un hotel de patru stele nu are picolo să ne ajute cu bagajele - poate că sunt doar de la cinci stele în sus îmi zic şi înşfac bagajele deşi aş fi avut mare nevoie de o mână de ajutor.

Intru în hotel, fac slalom printre un întreg "sanatoriu de bâtrăni", care-şi făceau de lucru în holul recepţiei şi mă aşez frumos, la singurul rând, după două perechi de octogenari. Evident, la fel cum se întâmplă probabil peste tot în lume, discuţiile cu bătrânii sunt interminabile şi pe când eram pe punctul de a "sări" peste rând, cu o întrebare tupeistă de genul „Nu vă supăraţi, ne mai cazăm astăzi? ”, mai apare o recepţioneră care ne ia în primire. Îi dau voucher-ul, îmi confirmă că au primit mesajul de la agenţia de turism din Romania şi am cameră cu vedere la apă, la etajul cinci. Mulţam’, Doamne! Asta este o veste foarte bună.

Hotelul Novotel este amplasat într-un cartier din sudul oraşului Goteborg, numit „Sandarna”, cam la 5 kilometri depărtare de "buricul târgului", pe malul stâng al râului Gota, aproape, relativ, de zona de vărsare a acestuia în Marea Nordului, formând un frumos estuar. Cam la 300 de metri de hotel, mai în amonte, este o staţie de transport pe apă iar cam la 500 de metri, tot în amonte, mai este o staţie-port unde vin zilnic feriboturi imense, care leagă Suedia cu Danemarca, din care ies o grămadă de maşini şi tir-uri. Lângă hotel, mai în avalul râului, înspre mare, este cel mai mare pod din oraş care uneşte cele două maluri, foarte frumos şi foarte înalt, măsurat "ochiometric" are cam 40 - 50 de metri, pe sub care se strecoară, câteodată "la mustaţă", imensele feriboturi.

Zona în care este amplasat hotelul este foarte liniştită deşi pe râu trec mai tot timpul nave mai mari sau mai mici, ţipetele pescăruşilor şi formaţia de jazz fiind singurele surse care poluează sonor ambientul. Hotelul este destul de departe de centru chiar şi pentru cei pasionaţi de mersul pe jos, iar pentru cei mai leneşi sau normali, foarte aproape de hotel, este o staţie de tramvai şi de autobuz. Bilete de tramvai se pot cumpăra de la recepţia hotelului iar dacă doriţi, există abonamente pentru toate liniile de tramvai şi autobuz cu variante pentru o zi sau trei zile. Pentru cei care doresc să viziteze oraşul recomand abonamentele pe trei zile. Tinerii sub 25 de ani, când sunt însoţiţi de părinţi, nu plătesc bilet de tramvai, călătoresc pe biletul sau pe abonamentul adulţilor. Un bilet cu o călătorie costă 28 de coroane - cam 13 lei - iar un abonament pe 3 zile, pe toate liniile de transport în comun, costă 170 de coroane – cam 80 de lei.

În clădirea în care este acuma hotelul a funcţionat înainte o fabrică de bere – „Porter” - fiind reamenajată şi recompartimentată ulterior pentru a servi drept hotel – ştiam eu că seamănă cu o clădire cunoscută pentru că avem în oraş o fabrică de spirt şi drojdie care zici că e sora ei geamănă, doar că este mai mare – a noastră. Zidurile exterioare sunt construite din cărămidă roşie, netencuită, lăsată la vedere, la fel cum sunt lăsaţi pereţii exteriori ai majorităţii clădirilor vechi din oraş, de la case şi magazine până la biserici. Este adevărat că mai sunt unele clădiri la care, pentru construcţie, s-au folosit cărămizi galbene dar sunt foarte puţine, predominând cele cu ziduri construite din cărămidă roşie.

Clădirea, în care a funcţionat fabrica de bere, a avut 5 etaje peste care, la renovare şi conversie, s-au mai construit două etaje noi, fapt vizibil deoarece pereţii exteriori sunt foarte diferiţi de cei de la etajele inferioare, făcând notă discordantă cu restul construcţiei. Două turnuri, amplasate în mijlocul clădirii şi fiind parte din proiectul fabricii dispuse la distanţă mică unul de altul, îi completează design-ul. De remarcat ar fi faptul că numerotarea etajelor, în Suedia, se efectuează ca şi la clădirile din USA, parterul clădirii fiind considerat etajul unu, etajul unu este etajul doi, etc. - deci aici în Suedia, ca şi în USA, clădirile nu au parter. Astfel, etajul 5, unde am avut camera, ar fi fost, în România, etajul 4.

Pe faţada clădirii, la etajul 2, a fost ataşat un spaţiu exterior care a fost amenajat ca loc suplimentar de luat micul dejun, deoarece spaţiul interior, pentru servit masa, este destul de mic raportat la capacitatea mare de cazare a hotelului. Ici colo, pe faţada hotelului mai sunt amplasate câteva "ieşiri" în afară, mai mult pentru a "rupe", probabil, din monotonia plană a faţadei - fiind iniţial o fabrică de bere nu trebuia să arate deosebit ci trebuia să fie funcţională. La etajul 2 al hotelului este o saună şi o sală de fitnes, sală în care sunt câteva biciclete, două benzi de alergat şi mai multe greutăţi pentru cei care vor să-şi menţină în formă musculatura.

Zona alocată funcţionării efective a recepţiei este destul de mică, acordându-se mai mult spaţiu zonei de aşteptare alocată turiştilor şi care zonă este dotată cu mai multe mese şi scaune dar şi cu două calculatoare conectate la internet. Şi dacă tot am ajuns la internet este de spus că hotelul asigură gratuit conexiune wi-fi iar din experienţă proprie vă spun că se asigură o conexiune stabilă care funcţionează extrem de bine, fără probleme, la viteza maximă a device-ului pe care-l conectaţi.

La parter sau etajul unu – cum doriţi, constructorul a recurs la o soluţie foarte ingenioasă şi foarte de efect, pentru a personaliza pe de o parte construcţia dar şi de a conferi parterului senzaţia de spaţiu imens cu maximum posibil de lumină naturală. Astfel s-a realizat un spaţiu interior, de formă dreptunghiulară, cu laturele cam de 10 pe 15 metri, spaţiu care „urcă” prin toate etajele, asemenea unui puţ de lift, până în partea superioară a clădirii, la ultimul etaj, fiind acoperit sus cu sticlă prin care intră lumină naturală iar la bază are amenajată o mică fântână arteziană. Probabil că aici au fost rezervoarele în care fermentau ingredientele din care se prepara berea.

La etajul 4, foarte ingenios, practic şi de efect, s-a realizat un spaţiu de relaxare pentru turişti, un balcon de 10 metri în interiorul spaţiului gol, cu câteva fotolii şi mese, unde se pot petrece câteva ore, savurând o bere sau un suc - depinde fiecare ce doreşte. Ziua, balconul este luminat cu lumină naturală care intră prin tavanul de sticlă al „puţului” iar seara sunt câteva lămpi cu picior care pot fi aprinse. Noi am petrecut câteva seri în acest mic spaţiu, jucând cărţi şi savurând câteva sticle de bere autohtonă, evident marca „Porter”.

Hotelul dispune de două ascensoare, comandate inteligent, părând a fi suficiente deşi numărul de clienţi este destul de mare. În interior, cabinele de lift, sunt tapetate, pe partea stângă, cu un model care imită zidul de cărămidă astfel fiind în ton cu zidurile exterioare ale clădirii. Modelul de tapet expus pe peretele din faţă, de cum intri in lift, este un desen cu multe sticle de bere marca "Porter" având şi o fotografie cu patronul fabricii de bere invitându-te să guşti dintr-o sticlă de bere marca Porter. Pe partea cu butoanele de comandă ale ascensorului, desenul reprezintă mai multe reclame la mai sus amintita bere.

Restaurantul este la primul etaj, la ei este etajul doi, fiind foarte aproape de lift. Până în sala de servire a mesei se trece, prima dată, pe lângă o vitrină închisă cu gratii de metal de parcă înăntru ar fi tezaurul Suediei, în care, pe mai multe rafturi sunt expuse zeci de sticle de bere marca Porter. Mă gândesc la faptul că probabil sunt din prima "şarjă" de sunt aşa de bine păzite. Urmează o încăpere în care sunt amplasate mai multe măsuţe, fotolii şi canapele foarte comode, loc unde se poate citi presa, savura cafeaua sau ceaiul după ce ai servit masa. Tot acolo este un aparat de cafea şi un televizor iar din când în când, de la restaurant, sunt puse pe o măsuţă platouri cu diferite cornuleţe sau cu biscuiţi.

Culoarele hotelului, de la toate etajele, sunt acoperite cu un parchet care imită culoarea mahonului iar peste el sunt întinse covoare lungi, în culori vii. Lumina este asigurată de zeci de becuri cu halogen care ard continu zi şi noapte. Ici colo, la etaje, sunt amplasate diferite machete cu vapoare sau diferite construcţii, una din ele, foarte frumoasă, fiind a cetăţii Goteborg, aşa cum arăta ea, ca şi cetate fortificată, în zilele ei cele mai bune.

Şi acum, camera.

Primul lucru pe care l-am observat, de când am intrat în cameră, a fost direcţia înspre care se deschide uşa. Este unul dintre singurele hoteluri în care am stat şi în care uşa de la intrarea în cameră se deschide în direcţia care trebuie, adică înspre exterior, aşa cum ar trebui să fie peste tot. Dacă bine observaţi, toate uşile de apartamente, de la blocuri sau de la hoteluri, se deschid înspre interior, lucru care este greşit din punct de vedere al siguranţei, pentru că în caz de incendiu, ca oamenii să iasă cât mai repede din încăpere, uşa trebuie să se deschidă înspre exterior - logic!

Deschid uşa şi văd o cameră de 4 stele, ca dimensiune dar şi ca dotare. Camera este foarte mare, cu televizor - pe care nu l-am pornit niciodată, frigider, seif, telefon, masă de călcat, călcător, un pat mare, dublu şi o canapea extensibilă. Primul lucru la care m-am gândit a fost: "Iarăşi mă înghesui pe canapea, ca în majoritatea concediilor! " Dar când am deschis canapeaua am avut surpriza să constat că avea dimensiuni foarte mari, două persoane având posibilitatea de a dormi liniştiţi pe ea. N-am reuşit să-mi exprim prea mult mirarea că fiica mea s-a şi pronunţat că vrea să doarmă pe imensul pat, astfel realizat prin deschiderea canapelei, materializându-şi afirmaţia printr-un salt direct pe el. Am răsuflat uşurat: în concediul acesta am scăpat de canapea!

Baia este foarte mare, cu duş, dar am aflat că în hotel sunt şi camere care au baie cu vană. Pultul cu chiuveta este din marmură, lung cât peretele lateral, lucru bun pentru că fetele au posibilitatea să-şi "parcheze”, în ordinea doar de ele înţeleasă, toate obiectele personale, cremele şi celelalte accesorii de înfrumuseţare, multitudinea obiectelor de toaletă bărbăteşti, necesare mie, vezi periuţa de dinţi şi aparatul de bărbierit, având şi ele un colţisor nedaranjat, numai al lor – în loc de pieptene folosesc prosopul.

Curăţenia în cameră se efectuează zilnic, la fel cum sunt schimbate şi prosoapele şi completate rezervele de lichid şi şampon din baie iar aşternuturile se schimbă la două zile. În frigider sunt tot timpul două sticle cu apă dar nu am băut din ele pentru că am preferat să ne cumpărăm apa din magazin – oricum erau gratuite, în preţul camerei.

Micul dejun este de tip suedez - ce chestie, nu? - şi este destul de diversificat, nu extraordinar, dar suficient pentru a nu te „greţoşa” sau ciumurlui, dacă stai 4 sau 5 zile. Peştele este nelipsit din meniu şi este şi foarte bun la fel cum sunt şi brânzeturile. La băuturi, vedeta este sucul de merişoare, proaspăt stors, fără aditivi şi fără a fi „botezat” cu apă dar şi sucul de roşii pe care ai posibilitatea să ţi-l personalizezi la gust, în acest sens fiind puse la dispoziţia clienţilor mai multe condimente necesare operaţiunii.

Dar ochiul vigilent, dublat şi de o destul de mare experienţă în a trăi prin camere de hotel, a depistat şi minusurile: în cameră sunt foarte puţine poliţe de pus hainele, cei care stau o perioadă mai mare de timp trebuind să-şi ţină hainele în valize; nu sunt noptiere la capătul paturilor pe care să-ţi pui diverse lucruri peste noapte; umeraşele sunt insuficiente ca număr; spaţiul unde se agaţă umeraşele este insuficient pentru hainele a trei persoane; temperatura aerului din cameră este reglată automat, clientul neavând posibilitatea de a selecta o temperatură mai mare sau mai mică; în cameră este un singur scaun iar măsuţa este foarte mică având senzaţia că mobilierul este pentru a deservi doar o persoană; pentru 3 persoane, ca dimensiune, camera este la limită iar pentru patru persoane este deja prea mică - vorbim de un hotel de 4 stele.

Despre altele.

După cum am scris mai sus, hotelul este plasat într-o zonă foarte frumoasă, pe malul râului Gota. Faleza, care trece şi prin faţa hotelului, este foarte frumos amenajată, foarte lată şi asfaltată, având demarcată şi o pistă pentru biciclete. În zilele însorite faleza este plină de lume, unii aleargă alţii se plimbă iar unii chiar se întind pe jos, pe pături, pe cele câteva pontoane de lemn. Aici ar fi de spus că suedezii pun preţ mare pe sănătate şi sport, zilnic, pe faleză, am văzut foarte mulţi oameni alergând, tineri şi bătrâni, indiferent de vreme.

Faleza oferă posibilitatea de plimbări foarte lungi, pentru cei care doresc, pornind pe ea de la hotel în aval trece şi printr-o zonă mai sălbatică, foarte frumoasă, plină de vegetaţie şi pietre golaşe care se încălzesc la soare. Jos, pe mal, lângă apă, din loc în loc sunt mai multe pietre imense, şlefuite, pe care cei care doresc pot coborî, pe o astfel de piatră încăpând 4 persoane, liniştit. Când soarele străluceşte pe cer, pietrele se încing foarte tare iar câteva zeci de minute petrecute pe una din ele, în liniştea locului şi în bătaia brizei care ajunge de la ocean până aproape de oraş, vă vor oferi momente de relaxare mirifică.

Exact în faţa hotelului este o clădire cu patru etaje în care la parter funcţionează un restaurant şi unde se mănâncă destul de bine, la preţuri mai rezonabile decât în oraş. Restaurantul are şi o terasă exterioară, înspre râu, de unde, în amurg, aveţi posibilitatea să urmăriţi un frumos apus de soare care coboară pe sub arcada podului. La 100 de metri, tot în aval, mai există o cafenea tot cu o terasă exterioară, unde se vând şi gustări - sandvişurile sunt foarte bune, le-am încercat. În partea opusă, plecând de la hotel, cam la 200 de metri de acesta mai este un restaurant şi dacă sunteţi mai pretenţios, mergeţi până la staţia de tramvai şi acolo veţi mai găsi încă două restaurante unde aveţi posibilitatea de a lua masa. Şi încă ceva, se poate lua masa şi la restaurantul hotelului, la orice oră.

Pentru cei care au poftă de fructe, există un astfel de magazin unde găsiţi orice fruct doriţi dar va trebui să mergeţi pe jos, cam 1 kilometru, până la prima staţie de tramvai, mergând înspre oraş sau luaţi tramvaiul preţ de o staţie. Tot acolo este şi o alimentară, gen supermarket, de unde aveţi posibilitatea să achiziţionaţi, la preţuri "de localnici", orice altceva doriţi, inclusiv renumita bere "Porter" şi în plus vă veţi forma şi o idee despre cam care este costul vieţii în Suedia. Şi dacă aţi ajuns şi la alimentară, tot în zona respectivă, veţi mai găsi încă două sau trei restaurante cu specific diferit. Cam atât.

La sfârşitul sejurului, după ce am simţit pe propria-mi piele "costul vieţii" din Suedia, am trecut la sentimente mai bune şi am realizat că preţul plătit pe cameră la acest hotel, în comparaţie cu ce-am plătit prin alte concedii de prin alte ţări, deşi mi s-a părut exagerat de mult a fost un preţ rezonabil şi pot spune chiar liniştit: "A fost un chilipir! ".

---

VIZUALIZĂRI: 2124 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI