Cea mai buna pizza – Pizzeria Woodstock 3, Milano

TIPĂREȘTE

Am stat mult in cumpana daca sa scriu sau nu articolul de fata. Principalul motiv pentru care inclinam sa nu o fac este lipsa fotografiilor. In general imi place sa povestesc despre un loc atunci cand pot asocia si poze care sa stea cumva marturie spuselor mele. Adevarat, selectez imaginile pe care le public si le aleg doar pe cele in care familia nu apare. Nu de alta, dar daca e sa dati cu pietre pentru un articol prost, macar sa fiu doar eu lovita, sotul si copilul n-au saracii nicio vina. :) Culmea este ca am fost anul asta de doua ori la pizzeria despre care urmeaza sa povestesc si nu am ramas decat cu vreo doua poze si alea neclare.

Pe de alta parte insa, am mancat in Milano cea mai buna pizza din viata mea asa ca merita, cred eu, sa va vorbesc despre ea. S-ar putea sa fie de folos celor care ajung in oras si nu stiu unde sa manance ceva bun, la un pret decent.

Anul asta, la inceputul lunii iulie am ajuns pentru prima data in Milano. Veneam din Elvetia, ne oprisem la Chamonix, iar seara tarziu am reusit sa ajungem si in orasul italian. Facusem prostia sa nu ne rezervam camera asa ca, pe la 12 noaptea, obositi si flamanzi, am inceput sa orbecaim prin Milano in cautarea unui hotel. Am oprit in mai multe locuri dar la ora aia nu gaseam nimic decent. La un moment dat am ajuns in fata unei pizzerii, una din putinele deschise atat de tarziu si am intrat doar cat sa intrebam de un hotel in zona. Ei bine, am trait atunci o scena desprinsa parca dintr-un film de Fellini. Eu am ramas afara iar sotul a intrat in restaurant, s-a apropiat de ospatarul care trebaluia pe la mese si l-a intrebat daca stie vreun hotel in apropiere. Atunci a inceput circul :). Tinerelul s-a uitat pret de cateva secunde la el, s-a scarpinat in cap a nestiinta, apoi s-a intors catre usa din spatele salii si a inceput sa strige: “Giuliano, Giulianooooo, vieni qui”. Imediat si-a facut aparitia un barbat inalt ce parea a fi bucatarul. Giuliano al nostru nu stia de hotel asa ca si-a strigat un alt coleg din bucatarie. Nu a venit doar “colegul”, ci intreg personalul. Se stransesera deja vreo sase barbati care, imediat ce au inteles ce voiam de la ei, au iesit in strada tragandu-l de o mana pe sotul meu. Erau bine intentionati dar extrem de galagiosi, vorbareti si gesticulau in toate directiile de nu mai intelegeam nimic. Atrasi de zgomot, cativa angajati de la o terasa din apropiere au venit curiosi sa afle ce se intampla. S-au adunat in final cam zece persoane in jurul omului meu de ziceai ca venise Obama in oras. Vorbeau toti odata, gesticulau, era un vacarm de nedescris. Fiecare se simtea dator sa spuna unde crede ca este cel mai bun hotel astfel incat sotul devenise un soi de titirez care se tot rotea in mijlocul adunarii, nestiind la cine sa se uite mai intai. Eu priveam scena de pe terasa si ma amuzam copios. La un moment dat, satul sa se tot invarta in mijlocul strazii, dragul meu consort a pus capat scenei spunand ca gata, nu mai vrea sa auda de nici un hotel, in schimb ar dori sa manance daca tot era acolo. Cat am mai sporovait pe terasa cu unul din ospatari, bucatarul ne-a pregatit o pizza absolut senzationala. Nu stiu daca a facut-o asa, ca pentru noi (se pare ca le devenisem simpatici) sau era reteta standard, dar a fost clar cea mai buna mancata de noi vreodata. Si credeti-ma, am mancat ceva pizza la viata mea, in Italia nu eram pentru prima data, dar peste una atat de gustoasa nu am mai dat pana acum. Copilul aproape ca nu mai respira intre doua inghitituri, sotul indesa in gura felie dupa felie iar eu abia mai pridideam in fata portiei extrem de mare. Au un mod foarte interesant de a taia blatul, il cresteaza de multe ori de-a lungul si de-a latul astfel incat se formeaza la suprafata niste patratele. Sosul si mozzarela, adaugate din belsug, patrud in profunzimea blatului pufos conferind un plus de savoare. Toppingul este generos, cred ca folosesc si ceva ingrediente “secrete” pentru ca am identificat arome pe care nu le mai intalnisem pana atunci.

Am plecat teribil de incantati atat de mancare cat si de atmosfera fermecatoare de restaurant italian desprins parca dintr-un film vechi.

A trecut de atunci o luna si jumatate si iata-ne ajunsi din nou in Italia pentru a doua parte a concediului de anul asta. De data asta eram cazati in Bergamo, la numai 60 km de Milano, adica o ora de mers cu masina. Intr-o seara, fiindu-ne foarte foame, ne-am adus aminte de pizza aia minunata pe care o mancasem cu putin timp in urma. Abia atunci am realizat ca desi ne placuse foarte tare, nu notasem adresa si nici nu retinusem numele pizzeriei. Intr-un final sotul a spus ca-si aminteste vag zona si crede ca poate ajunge acolo. N-a ajuns, in schimb ne-am ratacit prin Milano in cautarea vaporasului (vezi aventura aici: vezi impresii ), ne-am enervat si eram gata-gata sa o lasam balta cand, la un moment dat, ce sa vezi, pizzeria ne-a iesit de-a dreptul in cale. Ca si prima data, o gasisem absolut din intamplare. De data asta insa era foarte aglomerat, n-am gasit niciun loc la masa. Uitandu-ma la terasele goale de pe aceeasi strada, am realizat ca pizzeria noastra este intr-adevar buna din moment ce era singurul local din zona unde nu puteai sa arunci un ac inauntru, atat de multa lume era. Am luat trei bucati mari la pachet si am plecat. Tarziu ne-am dat seama ca iarasi nu notasem adresa si nu retinusem numele localului. Probabil pentru ca nu ne gandeam sa revenim prea curand in Milano si nici nu-mi trecea prin cap pe atunci ca am sa ma apuc de scris articole de calatorie pe AFA :).

Intoarsa acasa, pe cand desfaceam bagajele, am gasit nota de plata ratacita intr-un colt de geamantan, asa ca sunt in masura acum sa va spun cum se numeste restaurantul si care este adresa. Notati pentru ca merita: “Woodstock 3”, Via Vigevano 43, Milano (cartier Navigli). Se poate ajunge cu tramvaiul 2 pana in Piazza XXIV Maggio sau cu metroul pana la Porta Genova.

p. s. Am sa postez totusi o poza din cele doua pe care le am, chiar daca este neclara. Imi cer scuze pentru calitatea proasta. Atasez si nota de plata, asa, pentru conformitate :)

---

VIZUALIZĂRI: 5771 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI