Lovely Thassos III

TIPĂREȘTE

Recitind acum sa vad unde m-am poticnit, pt ca v-am ramas dator cu impartasirea impresiilor din ultima parte a vacantei, mi-am dat seama ca scriind pe Am fost acolo ai la indemana tot timpul amintirile acelor clipe. Cu impresia generala... relaxarea sau disconfortul de care ai avut parte vei ramane mereu in minte, dar unele aspecte ce tin mai mult de detalii iti revin foarte frumos in memorie daca le asterni undeva pe hartie... sau pe un blog... sau pe AmFostAcolo... De asemenea, cred ca e necesar din cand in cand... sa te hranesti cu amintiri (frumoase) sau cu vise despre vacante viitoare... pt ca traind mereu in prezentul tumultos risti sa devii stresat. Pt adeptii conceptiei "Carpe Diem" fac o completare pana a incepe sa vocifereze... Ma refer la a te agata de trecut sau la a visa la viitor... doar pt a contracara rutina zilnica pe care sistemul ne-o impune. Pt cei care au reusit si au o viata independenta si flexibila probabil aceste notiuni nu-si au rostul pt ca au parte de un "Carpe Diem" permanent... Pt ceilalti... va incurajez sa scrieti... sa impartasiti si cu altii amintirile voastre... sa nu va fie frica de comentarii... si sa va intoarceti mereu cu drag cu gandul pe meleagurile unde pasii v-au purtat... unde ochii s-au bucurat... unde mainile au atins... unde sufletul a tresarit...

Dupa aceasta scurta paranteza... revin la traseul meu din Thassos.

Luni dimineata am fost preluati de la cazare de aceeasi tipa de la agentie... si impreuna cu dna olandeza am plecat intr-un jeep safari. Singura diferenta dintre "beach safari" si "jeep safari" este ca prima iti prezinta niste plaje iar ceea de a doua zona montana.

Prima oprire a fost Kastro cu ale sale ruine marturie a timpului nemilos. Pana anul acesta drumul era greu... potrivit pt masini 4x4... dar acum este asfaltat pana sus. Se ajunge lejer cu masina mica... absolut nicio problema... si cred ca din pacate... cu aceasta investitie in infrastructura... satul "parasit" isi va pierde din farmec. Practic Kastro se imparte in satul locuit... unde sunt cateva casute locuite... biserica din sat de unde porneste una din cele mai frumoase procesiuni ale insulei... un atelier... si o mica taverna... si ceva mai departe... imprejmuit de un gard de sarma si partial cu zid de piatra - Kastro - satul parasit. Pe langa ruine si casele intregi cu geamuri ferecate mai distingem un osuar, care ar contine oseminte nu doar a locuitorilor din sat ci si din alta zona a insulei, si ca sa fie in ton... o planta (floare) tare interesanta si pe cat de frumoasa, pe atat de urat mirositoare : Dracunculus Vulgaris sau Crinul Voodoo, pe care am prins-o inflorita si mirosea strident a hoit. Peisajul este frumos, cu o priveliste frumoasa asupra livezilor de maslini si a varfului Ipsarion. In satul populat, am stat noi cat am stat sa-l asteptam pe Kostas sa deschida taverna si biserica, dar cum nu mai venea, ghidul a scotocit pe acolo si a gasit o cheie mare si veche... cu care ne-a deschis poarta spre biserica. Biserica ortodoxa veche... de prin 1800, racoroasa, cu adevarat impresionanta pt olandeza care nu era familiarizata deloc cu astfel de lacasuri. Mie mi-au atras atentia ornamentele si motivele care insoteau icoanele de pe catapeteasma. Voi atasa pozele si va las si pe voi sa va dati cu parerea.

Ferecand inapoi usa, am plecat mai departe cu directia Ipsarion. Coboram inapoi de la Kastro... si aproape de Limenaria facem dreapta si incepem din nou urcusul, tot pe asfalt deocamdata... pana in Maries (care mi s-a parut cel mai putin placut sat de munte) Urmeaza un drum pietruit... trecem pe langa cascada Maries... trecem pe langa alte puncte de belvedere... drumul devine din ce in ce mai adecvat pt 4x4. Dupa 15 minute ajungem la "Meteore" niste stanci singure... inalte si frumoase... de la poalele celui mai inalt varf. Dupa cateva poze urcam inca un pic... si in 5 minute suntem pe varful Ipsarion (cel mai inalt varf al insulei - 1204m). Chiar daca inaltimea e mica...comparabila cu varfuri modeste de la noi... impactul este mare... pt ca in imediata apropiere este cota 0.00, astfel ca diferenta de nivel este considerabila. Privelistea panoramica... 360grade iti taie rasuflarea si tot ce iti trece prin minte e sa-ti dai drumul cu o parapanta pana pe plaja :) Se vede satul Kastro ce l-am lasat adineaori in urma, vedem Grecia continentala, vedem muntele Athos, vedem marea. Singurul inconvenient au fost niste insecte zburatoare... care erau foarte numeroase si se puneau peste tot pe tine.

Pt cei care vor ajunge pe viitor pe varf... si carora le plac micile jocuri, le lansez provocarea de a deschide caietul cu insemnari (care este inchis acolo intr-o cutiuta si in care toti pot scrie cate ceva)... si de a "cita" ce este scris pe data de 30.05.2016 :)

Incinsi bine de soare si de emotie... coboram inapoi spre cascada Maries. Locul este marcat si amenajat... nu aveti cum sa-l ratati. Lasam masina in parcare si o luam la pas, trecem parauasul... ajungem la "Grota Elfilor" (o scorbura mare sub niste copaci - motiv pt greci de a pune o tablita si a face "obiectiv" turistic din ea - bravo lor!) si ajungem intr-un final si la o mica cascada... nu zgomotoasa... nu mare... nu spectaculoasa... dar... pe acea caldura, deosebit de RACORITOARE! :) Prietinilor li s-a parut rece, dar eu fiind putin mai obisnuit cu apa de munte am facut o baie numai buna. Traseul pana la cascada... este frumos... scurt... traversezi paraul dintr-o parte in alta de cateva ori... te catari pe niste bolovani mai mari etc.

De aici am iesit inapoi in drumul circular ce inconjoara insula si ne-am indreptat spre satul de munte Kazaviti. In nota satelor de munte... dominat de platani... cu taverne linistite... drumuri inguste pavate cu piatra... racoros si umbros... Am facut turul lui cam repede pt ca stiam ca urmeaza sa ne delectam cu delicioasele mancaruri de la restaurantul de langa Kazaviti, unde mancasem si cu o zi inainte. Despre mult laudatul loc de luat masa ar fi fost cel mai usor sa va zic numele... si sa-l gasiti voi. Problema e ca nu am vazut vreun nume, iar la cat de familiara era ghida cu ei... nu e mare lucru sa fi fost - parintii ei? Nu stiu... cert e ca si in acea zi am avut parte de o mancare delicioasa, friptura de miel (de data aceasta fara gust de oaie cum avea cea din Theologos) salate... cartofi rumeniti... soutzokakia... masline... si super vin... Patronul Dimitras, artist din fire, isi prezinta sculpturile cu mandrie, dar devine nervos si agitat la telefon cand cineva il deranjeaza. Are de vanzare si ulei de masline 22euro 5l parca. Doamna care ne-a servit (sotia lui) are mainile de femeie muncitoare, iar tacamurile si farfuriile si servirea sunt ca la bunica acasa... asa ca inca o data ma intreb daca aici este intr-adevar vreun restaurant sau am mancat domneste si intru totul traditional la aceasta familie acasa. Oricum cand preparatele sunt bune nimic nu mai conteaza... sau cu alte cuvinte... cred ca mancarea gatita de mama voastra depaseste cel mai prestigios restaurant. Asta am simtit eu acolo. O sa va las coordonatele... poate a mai fost careva din voi si ne lamurim, sau poate mergeti de acum incolo. Cam astea ar trebui sa fie coordonatele google maps : Thasos 40.728338, 24.607778.

Recapituland ziua de jeep safari, va spun ca vizita pe varful Ipsarion merita pe deplin. Personal Kastro nu mi-a placut tare mult, iar cascada este una obisnuita. Nu este un "must"... dar daca aveti trecere, vreti si altceva inafara de plaja si sunteti incalziti va puteti racori bine. De asemenea Kazaviti cred ca este al patrulea cel mai frumos sat de munte, dupa Panagia, Theologos, Sotiras (ele nu neaparat in aceasta ordine). In schimb, locul de luat masa de langa Kazaviti merita. Alta data nu as mai alege aceasta optionala... ci as urca pe munte pe jos, prin Potamia pe traseul amenajat.

Marti dimineata am pornit din nou pe cont propriu, avand ca prima destinatie, impunatoarea Manastire Arhanghelul Mihail , nu inainte de a ne opri din nou un Potos pt minunatele gogosi, dar si mai bun... magnifica INGHETATA CU SMOCHINE (toate le gasiti pe straduta principala cu suveniruri... aproape de plaja la ChocoLand parca)

La intrarea in manastire ne intampina o doamna care ne da straie de manastire. Niste pantaloni lungi si camasa cu maneca lunga de in. Veneam imbracat cu pantaloni scurti si maieu si ma gandeam ca o sa ma fac varza cu noile imbracaminti... dar surprinzator acestea erau mai racoroase si mai eficace decat ce aveam noi. Dupa ce ne-am amuzat pe seama imbracamintii, de cum aratam fiecare, am vizitat biserica si am admirat peisajul. Ne-am luat si cateva suveniruri de la magazinul manastirii. Accesul in complexul manastiresc este interzis, dar biserica, esplanada cu vedere la mare si zona de la intrare sunt deschise si sunt suficiente. Un loc deosebit, te umple de liniste si iti ofera si niste privelisti foarte frumoase. As fi stat in acele haine de Alladin o zi intreaga... acolo pe o bancuta, dar dupa cateva zeci de minute am plecat mai departe catre plaja.

Paradise Beach nu si-a primit titulatura degeaba. Este cea mai frumoasa plaja din cele vizitate pe Thassos. Noi am lasat masina la sosea (asa ne-au zis cei de la car rental), langa panoul mare publicitar cu Paradise Beach si am coborat la pas. In 5 minute esti pe plaja. Cateva masini in parcare, dar nu foarte aglomerat... Perfect. Apa era linistita... foarte calda... si limpede... Nisip foarte fin si pe plaja si in apa... si mergi mult si bine pana ajunge apa la 1.7m. Parca am platit ceva pt sezloguri, dar uite ca nu mai tin minte exact (asa-i cand scrii reviewuri dupa 3 luni) Din pacate timpul s-a scurs repede, a venit si foamea si ne-am retras cu parere de rau spre cazare.

Ne-am oprit sa mancam in romanticul satuc Skala Maries. Fiind si soarele la apus si o priveliste sea view superba ne-am indreptat tinta spre Taverna Alfas, dar vazandu-o absolut goala, ne-am intors mai spre "mal" la Taverna Armeno. Aici ne-am chinuit iar pana ne-am decis ce peste proaspat sa alegem. Am ales pana la urma diferite feluri de scoici, calamari gratinati si un peste. Mancarea a fost delicioasa... toate felurile, dar pretul ni s-a parut un pic mai mare fata de ce platisem prin alte parti. Bineinteles am avut desert din partea casei.

Inca de cand am ajuns pe insula mi-am dorit sa vad satul "nostru" de munte. Mi se parea nedrept sa merg in atatea locuri si sa nu fiu curios sa vad cum arata Sotiras, echivalentul de la tarm a lui Skala Sotiras, unde eram noi cazati. Si pentru ca maine aveam sa predam masina si nu mai puteam urca, am insistat sa mergem si pana acolo. Istoviti cum eram, dar stiind ca suntem foarte aproape de cazare, ne-am indreptat si spre satucul Sotiras. A fost una din cele mai bune decizii... pentru ca in ora cat am stat acolo, am prins exact cum soarele se ascunde dupa munti, in mare si am avut parte de cea mai relaxanta ora din vacanta. Un apus de soare superb, un sat deosebit de frumos. Are un farmec cu totul aparte. La Taverna Platana -sunt cativa localnici si miroase foarte frumos a carne la cuptor. Noi insa suntem satui si comandam doar niste branza de capra si vin... cat timp stam si admiram apusul. Personal as pune Sotiras ca fiind pe primul loc dintre satele de munte.

Urmatoarea zi, deja simteam cum ne sufla in ceafa sfarsitul concediului... si am plecat de la prima ora la plaja. Ne-am oprit la cea mai apropiata pt a nu mai pierde niciun minut cu drumul asa ca am poposit in Skala Ranchoni. Aici am stat la plaja chiar langa taverne. Plaja nu se compara cu Paradise Beach sau Potamia, apa era cu pietricele. Oricum era inca dimineata asa ca nu am facut baie. Nu am platit nimic pt sezlonguri. Am baut o cafea la un moment dat. Am luat-o la pas pe plaja spre sud si la un moment dat am trecut prin niste gradini, o terasa faina cu muzica de club (Platana Beach Bar) si la un moment dat un centru ce inchiriere banane, scutere de apa etc la preturi foarte bune. Aici m-am intors. La pranz am avut de ales dintre 2 taverne Kostas si Sakis. Ambii proprietari foarte amabili si desi erau unul langa altu nu era concurenta ca la noi. Ba mai mult, cand am plecat celalalt pe care il refuzasem ne-a salutat politicos. Am mancat foarte bine si aici - un platou mixt de peste si fructe de mare- si am regasit printre cele mai bune preturi... Desert din partea casei... bineinteles. Asa ca va recomand cu caldura terasa Sakis

Cu burtile pline si nemultumiti de plaja si apa... ne indreptam spre alta locatie... si alegem Makryammos Beach. Si daca cu o seara inainte am avut inspiratie cand am ales Sotiras, de data aceasta a fost cea mai proasta alegere. Pe langa taxa de intrare de 3 euro de persoana... am mai dat si 7 euro pe sezlong. De la intrarea in resort... unde am platit cei 3 euro de persoana, am avut impresia ca intr-adevar va fi ceva care merita. Am coborat cu masina pe niste alei sub forma de parc asa si imediat am auzit niste pauni galasiosi si enervanti. Am lasat masina in parcare, foarte aproape de plaja si am mers la sezlong. Toate erau legate... nu te puteai aseza si apoi sa vina cineva sa-i platesti... Stateam cu proasoapele in maini si cautam cu privirea pe vreun nene sa ne deschida si noua un sezlong. Cand intr-un final a venit cineva a trebuit sa mergem mult stanga-dreapta pt a gasi un loc curat. Apa era murdara la mal si nisipul avea zone in care era si el murdar. Nu mai zic ca rusii care predominau plaja nu erau tocmai civilizati. Si aici am explorat si stancile din jur... in partea dreapta a plajei... si am ajuns pana la mica insulita. Nu am putut sa mergem pe ea pt ca in apa erau multi arici de mare... dar asta era deja foarte departe (abia se mai vedeau fetele pe plaja) Resortul pare supraevaluat... si cand ai la dispozitie atatea plaje superbe sa dai bani sa te bagi intr-un tarc ingradit si plin de "magari" pe deasupra... nu mi s-a parut o miscare buna.

Am plecat pe la 16:00 pt ca trebuia sa inapoiem si masina. Cei de la agentie s-au tinut de cuvant si ne-au dus de la agentie pana la cazare. Suparati am inceput sa ne facem bagajele, nu inainte de a ne improspata la piscina Vilei Vranas.

Ziua plecarii, a fost o zi grea... a asteptarii agonizante... a regretelor ca e gata vacanta. Ne-am balacit in piscina pana in ultima clipa cand ne-a cules autocarul cu destinatia Romania. In pauza de la asteptarea ferryboatului am mancat un souvlaki la un fast food de langa ferry, dar nu a fost gustos si a durat si mult... asa ca nici nu mai tin minte cum se chema. De la un market am luat pt acasa niste masline pt care ei sunt celebri - si intr-adevar foarte bune : Throuba.

Una peste alta... o vacanta reusita... o insula minunata... cu de toate. Ca si top personal as vota asa :

1. Cea mai buna plaja (nisip, apa, curatenie, organizare etc): Paradise Beach

2. Cel mai frumos sat de munte : Sotiras

3. Cea mai buna mancare : locul fara nume de langa Kazaviti

4. Cel mai frumos loc : varful Ipsarion

Toate celelalte sunt insa frumoase si voi reveni cu placere la ele, mai putin Makryammos Beach.

Stiu de asemenea ca mai sunt inca multe de explorat si de vazut... asa ca Lovely Thassos... see u again!

In ritmul meu... in felul meu...

---

VIZUALIZĂRI: 3092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI