Giant's Causeway - Drumul Uriașului

TIPĂREȘTE

La Giant's Causeway sau Drumul Uriașului (cum este menționat obiectivul în informațiile turistice românești), am fost la inițiativa ghidului nostru. Deși nu era inclusă în programul propus de agenție (și nu știu de ce) am acceptat cu bucurie această drumeție opțională pentru care - bineînțeles - am achitat un supliment. Când vine vorba de peisaje, de frumuseți sălbatice imposibil de aflat în România, nu precupețesc nici un efort pentru a ajunge acolo și pentru a percepe cu propriile-mi simțuri o nouă fărâmă de natură adevărată. Țărmurile stâncoase ale Irlandei - cu valuri albite de spumă, învârtejite de vânturile mai mereu agitate - oferă din plin astfel de ocazii.

În ziua de 16 august 2016, după traversarea cu ferryboat-ul (2 ore și câteva minute, Cairnryan - Larne), iată-ne în Irlanda de Nord. După deplasarea la Belfast și turul de oraș cu ghidul local, apoi - după ceva timp liber în centru - pe șoseaua de coastă din Antrim, continuăm spre Giant's Causeway. Peisajele spectaculoase ale ținuturilor mlăștinoase pe alocuri, în care nuanțele maronii, albicioase, negricioase sau roșiatice se împletesc rând pe rând cu albastrul marin, sunt o adevărată încântare pentru iubitorii de natură, cei care străbat acest drum de coastă.

Dar, ce este Giant's Causeway și ce ne atrăgea într-acolo?

Giant's Causeway este o grupare de coloane de bazalt (specialiștii estimează că sunt vreo 40.000) formate în urma unor erupții vulcanice care au avut loc acum aprox. 60 de milioane de ani. Cifrele sunt de-a dreptul impresionante și cum nu am nici o posibilitate de a le verifica, nu-mi rămâne decât să le accept.

Acest loc important și interesant din punct de vedere geologic, atractiv prin legendele și prin peisajele sale, se află în partea de nord-est a Irlandei de Nord, în County Antrim, la aprox. 3 km nord de orașelul Bushmills. În 1986 Giant's Causeway a fost înclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, iar în anul următor Departamentul pentru Mediu din Irlanda de Nord l-a declarat rezervație naturală de importanță națională. Se spune că Giant's Causeway este a patra minune naturală a Regatului Unit al Marii Britanii.

Autocarul ne-a lăsat la Centrul de primire a vizitatorilor situat aproape de Causeway Hotel. Centrul de primire a vizitatorilor este o clădire interesantă în felul ei, foarte modernă, realizată din sticlă și piatră, în care există punct de informare turistică, săli de expoziție, cafenea, toalete și magazin cu suveniruri. Prin geamurile mari se vede întinderea nesfârșită a oceanului. Din parcare, la țărm se vede și o plajă netedă și frumoasă, dar… în câte zile din an se poate face baie și plajă acolo?

După ce - prin intermediul ghidului - am achitat taxa de acces (8 lire/persoană, tarifele afișate pe site fiind de 8,5 lire/persoană - individual și 6,5 lire/persoană - grup), pietonal, am pornit spre cel mai interesant punct al țărmului - Giant's Causeway. Drumul în coborâre, de mai bine de 1 km, n-a fost dificil. Mai supărător a fost vântul care învăluie în rafale atunci când te aștepți cel mai puțin. La început mai ușor, tot mai nervos pe măsură ce înaintam pe promontoriu, apoi - în golf - din nou mai domolit, vântul ne-a însoțit permanent. Am făcut acest drum în ritm propriu, privind, fotografiind și bucurându-mă de peisaj. Grupul se disipase, așa încât am rămas doar eu și natura înconjurătoare.

Poate că este momentul acum să menționez că nu trebuie neapărat să faci acest drum pietonal. De la Centrul de primire a vizitatorilor până aproape de punctul de interes, circulă niște autobuze mici care fac curse special pentru turiști, așa încât cei cu probleme de deplasare pot scuti parțial din efort. Nu cunosc detalii privind costul unei călătorii, dar am remarcat că autobuzele circulau destul de des. Mai trebuie să spun că la Centrul de primire a vizitatorilor se poate solicita audioghid, traseul fiind marcat pentru utilizarea acestuia.

În dreapta cu malul stâncos, presărat cu pietre de formă bizară, rotunjite ca niște bulbuci, iar în stânga cu oceanul zbuciumat de vânt, am dat ocol promontoriului dincolo de care fantastica lume a coloanelor de bazalt mi s-a înfățișat în toată splendoarea ei. Blue Trait - aleea pietruită, paralelă cu drumul asfaltat - duce în centrul minunii minunilor.

Majoritatea coloanelor bazaltice de la Giant's Causeway au o secțiune hexagonală, dar există și coloane cu mai mult sau mai puțin de șase fețe. Interesant este cum sunt dispuse acestea - parcă aranjate de mâna omului. Înălțimile lor diferă și formează pe alocuri adevărate scări. Acolo, sus, în bătaia vântului, cu oceanul fremătând alături, țopăind din piatră în piatră, toată suflarea omenească este cuprinsă de vrajă. Cum poți uita momente ca acestea? Se spune că cea mai înaltă coloană ar avea 12 metri, dar mai mult decât cifrele seci impresionează alăturarea acestor coloane și modul treptat în care ele coboară și dispar în mare.

De la Giant's Causeway traseul turistic continuă oferind posibilitatea celor care au mai mult timp la dispoziție să admire următorul golf și - bineînțeles - Giant's Causeway pe cealaltă parte. Accesul turiștilor este posibil pe drum amenajat doar până la următorul golf, mic și rotunjit, foarte asemănăror unui amfiteatru inundat. În special zonele mai ascunse, mai puțin bătute de turiștii zgomotoși, constituie un refugiu pentru păsările marine pe care le vezi zburând de colo-colo, alertate.

Din informațiile pe care le dețin, despre Giant's Causeway nu s-a știut nimic până în 1692 când un episcop hoinar din Derry le-a descoperit cu totul și cu totul întâmplător. Identificând în structurile de piatră forme asemănătoare unui picior, unui ochi, unui fagure sau unei spinări de cămilă, imaginația populară a dat naștere unor legende numai bune de povestit turiștilor.

Conform legendelor, coloanele pe care le vedem noi astăzi sunt rămășițele unui dig construit de un uriaș. Se spune că gigantul irlandez Finn McCool a fost provocat la luptă de gigantul scoțian Benandonner. Acceptând provocarea, pentru a-și putea întâlni adversarul, Finn McCool a construit un drum de piatră peste Canalul de Nord. Ei, de aici povestea nu prea mai știe încotro s-o ia. O versiune spune că cei doi giganți s-au luptat "zi de vară până-n seară" (și poate că și a doua zi) până când Finn McCool - cel care a construit drumul - a ieșit biruitor.

O altă versiune - mai hazlie - spune că, dându-și seama că Benandonner este mai puternic decât el, Finn McCool a recurs la o stratagemă. Deghizat de soția sa într-un bebeluș, culcat în leagăn, Finn McCool s-a arătat adversarului care văzând dimensiunea așa-zisului copilaș, concluzionând că tatăl lui trebuie să fie mai mare și mai puternic decât toți giganții, a fugit îngrozit în Scoția lui natală distrugând Causeway - drumul de piatră - pentru ca Finn McCool să nu-l mai poată ajunge.

Această a doua versiune pare să fi apărut cunoscându-se faptul că și pe țărmul unei insule scoțiane - Staffa - există coloane de bazalt identice celor de la Giant's Causeway, apărute în urma acelorași erupții vulcanice și că printre ele se află o peșteră care ar fi putut fi sălașul legendarului uriaș Benandonner.

Parcă n-aș vrea să închei înainte de a atenționa că - vrăjiți de frumusețea naturii și de ineditul locului - nu trebuie să uităm că uneori valurile pot fi mari, că de pe versanți pot cădea pietre, că vântul puternic poate să ne trimită direct în valurile reci dacă ne apropiem prea mult și că pietrele pe care pășim - deși late și stabile - pot fi alunecoase. Deci, pentru că plimbarea pe Drumul Uriașului să rămână pentru totdeauna una dintre cele mai frumoase amintiri de pe coasta Irlandei de Nord, atenție mărită!

---

VIZUALIZĂRI: 2424 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI