Mănăstirea Izvorul Mureșului - o oază de credință într-o mare de flori!

TIPĂREȘTE

În plimbările noastre din această vară am tranzitat o zonă superbă aflată între orașele Gheorgheni și Miercurea Ciuc. Pădurile de brazi, munții, casele răsfirate și aerul curat - toate aceste elemente compun un cadru natural deosebit completat de râul Mureș care își are izvoarele pe aceste meleaguri. În plus, asfaltul pe DN 12 este bun, ceea ce mi-a permis și mie (șoferul) să trag din când în când cu ochiul la frumusețile naturale din jur.

Deoarece nu am avut motive să ne grăbim prea tare, am făcut câteva popasuri pentru a putea admira mai bine meleagurile pe care am ajuns pentru prima oară. O oprire ceva mai lungă am făcut-o la intrarea în localitatea Izvorul Mureșului pentru a vizita un lăcaș de cult despre care aflasem de câteva zile (mă documentasem puțin despre zonă întrucât știam că vom trece pe acolo) – este vorba despre mănăstirea Izvorul Mureșului cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”.

Mănăstirea se află chiar lângă drumul principal, așa că poate fi lesne observată de către cei care ajung prin zonă. Spre deosebire de alte lăcașe de cult vizitate care au în spate mai multe sute de ani de istorie, mănăstirea Izvorul Mureșului este un obiectiv relativ nou. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1996 după sărbătoarea Schimbarea la Față, iar slujba de sfințire a avut loc în data de 15 august 2000. Deși mănăstirea este una nouă, am fost surprinși să vedem că aceasta este înconjurată de un zid masiv din piatră, asemănător cu zidurile cetăților medievale.

La intrarea în curtea mănăstirii există un spațiu generos pentru parcarea mașinilor, așa că nu am avut vreo problemă din acest punct de vedere. Am remarcat imediat o frumoasă troiță de lemn aflată lângă aleea care ne-a călăuzit pașii pe sub turnul-clopotniță către curtea mănăstirii. Clopotnița are fațada realizată din piatră, continuându-se astfel modelul de construcție a gardului. În partea superioară a clopotniței este realizată în mozaic o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, fiind evidențiată astfel încă de la intrare Ocrotitoarea acestui lăcaș de cult.

Până să ajungem în perimetrul mănăstirii, am admirat florile multicolore care mărgineau aleea de la intrare, însă ceea ce am găsit în curte ne-a depășit cu mult așteptările: o mare de floricele colorate! Da, da, să nu credeți că exagerez, fiecare alee pietruită este mărginită de flori multicolore ce ajută la crearea unei imagini vizuale încântătoare, cu brazii și munții din zonă în fundal! Ne-am plimbat pe fiecare alee din curtea acestei mănăstiri și am realizat o mulțime de fotografii care mai de care mai frumoase!

Lângă aleea principală, în partea dreaptă, este construită biserica mare a mănăstirii; acest lăcaș de cult este realizat în formă de cruce, având o singură turlă deasupra naosului. Încă din pridvorul deschis (susținut de coloane albe și înveșmântat cu alte flori încântătoare care se revărsau din jardinierele lor) am studiat cu atenție pictura realizată în tehnica frescă profitând de faptul că în acel moment nu erau decât alți trei-patru vizitatori. Dintre scenele biblice care ne-au reținut atenția și pe care le-am fotografiat pentru a ni le reaminti peste ceva vreme aș putea enumera Sărutarea lui Iuda și Rugăciunea din grădina Ghetsimani, Intrarea în Ierusalim sau Răstignirea Domnului.

În biserică sunt așternute pe jos covoare pe fond roșu care se completează vizual într-un mod încântător cu stranele de lemn lăcuit sau cu frumoasa catapeteasmă sculptată în lemn de păr sălbatic. Liniștea din biserică și frumusețea peisajului de care ne-am bucurat plimbându-ne prin curte ne-au îndemnat la câteva clipe de reculegere departe de grijile vieții cotidiene (pe care oricum încercasem pe cât posibil să le lăsăm acasă, doar eram în concediu!).

Referitor la această biserică aș mai adăuga faptul că în exterior nu este pictată, iar de jur-împrejur este prevăzută cu niște băncuțe de lemn, astfel încât pelerinul venit de departe să se poată odihni bucurându-se că a ajuns în acest colț de Rai.

Tot în partea dreaptă a curții se află casa duhovnicului, iar câțiva muncitori lucrau de zor la ceea ce părea a fi un altar de vară. În partea opusă bisericii se înalță corpul de chilii pentru maici, prevăzut cu numeroase arce care amintesc de stilul brâncovenesc. În continuarea acestui corp de clădire am remarcat o construcție asemănătoare unei biserici mai mici (fără turlă) și o măicuță pe care am întâlnit-o ne-a explicat că acel spațiu este un paraclis închinat Sfântului Ioan Botezătorul, un loc în care se țin slujbele pe timpul iernii.

Continuând plimbarea noastră prin curte, am avansat pe o alee către zona aflată în apropierea pădurii. Acolo se află alte clădiri în care sunt cazați pelerinii care doresc să rămână mai multe zile la mănăstire, dar și câteva ateliere de pictură, sculptură sau croitorie.

Revenind la cele lumești, în orice direcție ai privi se observă faptul că acest lăcaș de cult a beneficiat de investiții importante pentru a ajunge să arate atât de frumos în doar 20 de ani de când a început construcția sa. Acest lucru se datorează poate și faptului că în această zonă nu sunt prea multe biserici ortodoxe.

Apropiindu-ne de finalul vizitei noastre, ne-am îndreptat către magazinul de obiecte bisericești amenajat în clădirea clopotniței, de unde am cumpărat două brățări, un pliant cu date despre lăcașul de cult și o sticluță cu mir.

Am plecat de acolo după aproximativ 50 de minute, bucurându-ne că am avut inspirația de a vizita un lăcaș de cult deosebit. Ajuns la final de articol, vă recomand să vizitați frumoasa mănăstire Izvorul Mureșului dacă veți ajunge pe acele meleaguri!

Alte informații pot fi aflate consultând site-ul lăcașului de cult!

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI