Pelerini de ocazie la Mănăstirea Troyan, mărturie de seamă a credinţei ortodoxe bulgare

TIPĂREȘTE

Deşi auzisem mai demult de vestita mănăstire, dinainte de minivacanţa de la Lovech, ba chiar îmi fusese recomandată cu cădură de colega @elviramvio, nu eram prea hotărâţi dacă s-o includem în program sau nu, dar cuvântul hotărâtor l-a avut gazda noastră din Lovech, d-nul Ivan care ne-a prezentat oraşul, zona cu tot ce are ea mai ofertant. Printre altele a menţionat şi mănăstirea Troyan, a treia ca importanţă şi mărime din Bulgaria, după Rila şi Bachkovo, situată la 28 km sud de Lovech. Ne-a amintit că hramul mănăstirii Troyan este Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare ce avea loc în acel weekend şi că s-ar putea să prindem aglomeraţie.

Dar ne-a convins povestea pe scurt a mănăstirii spusă cu mult har: că pe locul acesteia, pe la 1600, doi pustnici ce veneau de la muntele Athos au ridicat un lăcaş de cult, iar mai târziu, un alt călugăr ce plecase tot de la muntele Athos spre ţinuturile româneşti să aducă o veche icoană miraculoasă a Maicii Domnului, nu a putut “dezlipi” icoana de locul în care se oprise şi făcuse popas, în sensul că dând să plece de mai multe ori, măgarii ce trăgeau la atelajul său au refuzat să pornească la drum. În cele din urmă, a înţeles că sfânta icoana îşi găsise, în sfârşit, casa şi a renunţat a mai vrea să ajungă pe meleaguri vlahe, în felul acesta mănăstirea alegându-se cu bunul său cel mai de preţ. Mai târziu, mai mulţi călugări au fost atraşi, trecând pe aici, de mănăstirea ce începuse să se mărească şi să prindă contur.

Ulterior, documentându-mă cu privire la mănăstire, am citit că o cronică, într-adevăr, datează temelia mănăstirii, în jurul anului 1600, însă, din păcate, nimic altceva decât tronul de piatră al bisericii nu a dăinuit în timp.

Dar ceea ce este astăzi mănăstirea Troyan sau Mănăstirea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (în bulgară : Троянски манастир "Успение Богородично"), s-a ridicat între 1835-1837, în timpul Renaşterii Bulgare. Principalul monument arhitectonic şi cultural al complexului este biserica "Adormirea Maicii Domnului", care a fost construită de către cunoscutul meşter local al acelor vremuri, Konstantin, pe locul vechii biserici. Interiorul şi exteriorul bisericii au fost pictate între 1847 și 1849 de către Zahari Zograph, un popular pictor bulgar al timpului, care a pictat, de asemenea, biserica centrală a mănăstirii Rila. Totuşi, se pare că picturile sale murale acoperă toţi pereţii interiori ai bisericii Mănăstirii Troyan, în afara galeriilor de vest şi de nord. Pe una dintre faţadele ce dă în curte, maestrul a zugrăvit imaginile unui leu şi ale unui elefant, simbolurile puterii şi liniştii poporului bulgar. Alături de scene biblice ştiute, el a mai lăsat un minunat autoportret în jurul uneia dintre ferestrele din spatele bisericii, portrete ale celor ce au făcut donaţii cu ajutorul cărora s-a ridicat mănăstirea, imaginile Sf. Chiril şi Sf. Metodiu, chipuri ale patriarhilor şi ţarilor bulgari, sfinţi, iar pentru prima dată au fost înfăţişati şi sfinţi bulgari. Se pare că pereţii bisericii au fost împărţiţi în 360 de “domenii” în care sunt pictate diverse scene şi imagini celebre, precum Roata Vieţii şi Judecata de Apoi, iar diverse autorităţi în materie de arte plastice sunt de acord că bogăţia şi variaţia temelor redate în picturile de pe pereţi nu au egal ca şi măiestrie printre lucrări din aceeaşi epocă a Renaşterii Bulgare.

Catapeteasma bisericii principale, făcută în 1839, este o capodoperă de sculptură în lemn realizată de un iscusit meşter tâmplar. Uimitoare prin originalitatea lor sunt porţile sfântului altar, la fel sculptate din lemn, de acelaşi artist, iar icoanele pictate de renumiţi pictori din perioada Renaşterii impresionează prin stil şi frumuseţe.

Tot în anul 1835 au fost construite actualele clădiri rezidenţiale de la est, nord şi vest. În 1843 a fost construită clădirea casei de oaspeţi din faţa curţii stareţului mănăstririi. În 1866 a fost construit un turn unic în conceptul său. Acesta este înalt de cinci etaje, la nivelul inferior există un depozit, urmat de o capelă dedicată Sf. Chiril și Sf. Metodiu, apoi camere, şi, în fine, se termină cu clopotniţa. Turnul se află în reconstrucţie şi restaurare, însă cel mult m-au impresionat acoperişurile din lespezi, ca nişte felii uriaşe de piatră al căror echilibru m-a uimit dintotdeauna.

Noi am plecat către mănăstire imediat după micul dejun, iar drumul bun nu ne-a pus nici o problemă, ajungând după aproximativ jumătate de oră în localitatea Troyan, de unde am luat-o la stânga pentru alţi opt kilometri în sânul Balcanilor, pe valea unuia dintre afluenţii Osamului: Cherni Osam. La destinaţie, poliţiştii bulgari dirijau toate maşinile către o mare parcare improvizată dintr-un izlaz, pentru a crea o oarecare ordine, aşteptându-se la un puhoi de vizitatori. De la locul de parcare şi până la intrarea în curtea mănăstirii, drumul era “împodobit” pe-o parte şi pe alta de tarabe înghesuite cu tot felul de mărfuri alimentare, nealimentare, haine, suveniruri, cu grătare pe care se pregăteau tot felul de cărnuri de la care aromele te luau de nas, terase unde puteai să-ţi potoleşti setea sau să încerci fripturile gata făcute. Tot căscând gura şi ochii în stânga şi-n dreapta prin mulţimea de călători, am făcut mai mult de patruzeci de minute până la poarta mănăstirii.

Tipice pentru mănăstirea Troyan sunt cele trei curţi: pentru credincioşi, pentru atelierele mănăstirii şi pentru călugări. Acest lucru creează un spaţiu interesant şi o gradaţie pe măsură ce te lasă s-o descoperi treptat după intrare. Odată ce se trece prin poarta principală, joasă, construită într-un zid de piatră, se intră într-o curte monahală largă ce oferă o privelişte pitorească, dar, mai ales, liniştită: în faţă este clădirea cu trei etaje a aripilor mănăstirii, spre dreapta este construcţia cu patru etaje ce include şi muzeul Vasil Levski, cu verande de lemn, cufundată în umbra profundă, în timp ce la stânga apar două clădiri joase, deasupra cărora linia dealurilor din jur încântă ochii oricărui privitor. Totul era aşa de verde şi decorat cu multe flori, că nu-ţi venea să mai pleci din grădina aceea interioară, dar nu ne-am oprit aici, am trecut şi de a doua poartă către incinta propriu-zisă a mănăstirii cu celelate două curţi: pentru ateliere şi pentru călugări. Acolo, mănăstirea ni s-a dezvăluit în adevărata ei splendoare, am văzut şi marele turn aflat în reconstrucţie, am dat roată mănăstirii, făcându-ne curajul necesar pentru a ne face loc printre mulţimea de pelerini. După momentele de pioşenie care ne-au încărcat sufletele cu energia după care veniserăm, am admirat îndelung întregul complex monahal care impresionează pe oricine, întorcându-ne către micul muzeu închinat lui Vasil Levski pe care vroiam să-l vedem.

Acesta este organizat în două camere situate la etajul al treilea al clădirii amintite, iar intrarea în muzeu costă 2 leva/persoană. Prima cameră pune la dispoziţie numeroase informaţii despre mănăstire, de aici am aflat că în jurul anilor 1860, în cadrul mănăstirii a fost fondată şi o şcoală a cărei misiune patriotică a transformată în tradiţie. O expoziţie importantă de vechi icoane şi manuscrise este găzduită tot de prima încăpere. Pe lângă lucrările de artă religioasă, în mănăstirea Troyan se păstrează diverse obiecte de artă şi artizanat. A doua încăpere este dedicată cu precădere “apostolului libertăţii”, aşa cum i se spunea lui Vasil Levski (1837-1873), luptătorul legendar bulgar pentru eliberatea ţării sale de sub Imperiul Otoman. În 1872, Vasil Levski a înfiinţat aici un comitet revoluţionar secret, căruia i s-au alăturat, pe lângă alţi combatanţi de seamă, toţi cei optzeci de călugăride-atunci ai mănăstirii şi a fost condus de arhimandritul Macarie. De fapt, aceasta era camera în care se ascundea Vasil Levski de autorităţile turce ce-l căutau neobosit, anul următor având să fie capturat şi spânzurat de acestea. Aici se întâlneau în secret revoluţionarii, se discutau strategiile de frondă, iar aspectul său autentic a fost păstrat cu sfinţenie până în prezent. Patru ani mai târziu, în 1876, mănăstirea Troyan a devenit ea însăşi o cetate, iar în timpul războiului ruso-turc (1877-1878), complexul mănăstiresc a servit ca spital pentru soldaţii ruşi.

Mulţi oameni vin în pelerinaj la această mănăstire şi de ziua Sf. Gheorghe, datorită faptului că biserica principală deţine şi o icoană veche şi valoroasă, din punct de vedere spiritual, a Sf. Gheorghe. Însă, asemănător cu alte mănăstiri bulgare, aceasta are propria icoană făcătoare de minuni care se numeşte "Sf. Fecioară Troerutchitsa" ce a fost vremelnic dusă în Serbia din raţiuni de securitate, ulterior întorcându-se la locul ei.

Complexul mănăstiresc este foarte bine organizat, de dimensiuni considerabile şi e bine de ştiut că mănăstirea Troyan oferă cazare şi pensiune pentru turişti, deoarece aici există propriul corp de casă de oaspeţi. Este recomandat pentru oricine doreşte să petreacă un timp pentru relaxare şi odihnă, la reîncărcat de baterii, să-şi facă rezervare dinainte, căci interesul este mare, preţurile mici şi este posibil să nu găsească camere neocupate.

De asemenea, rezervare detaliată (pe ore, chiar) este necesară şi pentru oficierea botezurilor şi a nunţilor, iar cei ce beneficiază de serviciile acestea în acest cadru natural, se pot considera norocoşi. Există câteva magazine în complex în care se vând materiale informative, suveniruri de unde am luat şi noi câteva. În apropiere, există, unităţi de alimentaţie publică în care produsele alimentare, precum şi băuturile tradiţionale din zona Troyan pot fi degustate şi cumpărate.

Mănănstirea Troyan merită vizitată cel puţin o dată, dar nu de 15 august, când este hramul mănăstirii iar aglomeraţia este obositoare şi iritantă. Ea trebuie înţeleasă şi apreciată pe îndelete, nu “pe repede înainte”, aşa cum ni s-a întâmplat nouă, mânaţi de la spate de mulţimea de pelerini grăbiţi să bifeze o vizită la mănăstire.

În ansamblul său, mănăstirea Troyan este o bijuterie arhitectonică ce aşteaptă să fie descoperită cutreierând prin Balcanii de nord, aşa că dacă aveţi ocazia să treceţi prin zonă, vizitaţi-o negreşit!

Vă rog ataşaţi următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3063 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI