Le Tour de France. Turism pe bicicletă sau din fotoliu?

TIPĂREȘTE

Bancul cu care-ncep eu reviewul:

Un vatman conducea tramvaiul prin București. În fața lui, un biciclist îl sîcîia, mergând cu bicicleta numai în fața tramvaiului, făcând tot felul de mișcări de-l obliga pe ăsta să pună frână și să bată clopotul.

- Ba eu pot să merg și pe lângă șine și pe unde mai vreau, TU nu poți decât pe șine!

De când ne naștem și devenim conștienți ni se spune ce importantă este mișcarea pentru sănătatea noastră. S-a inventat o grămadă mare de sporturi, zise și de întreținere, a căror unică menire este aceea de a ne asigura că, practicându-le, vom muri sănătoși, cum ar fi :alergatul, de nebuni, peste câmp, trasul de fiare (altele decât alea de le fură ca să le predea la centrele de fier vechi), înotul, ciclismul și alte alea.

Acuma, eu vreau să vorbesc despre ciclism, în general și despre Le Tour de France, în special.

Ciclismul este un sport ciudățel, un sport în care știi de la-nceput că, într-o echipă nu vei face decât ceea ce stabilește directorul echipei. Tragi ca nebunul la trenă, doar ca să-i dai distanță liderului de echipă la finiș. Și, câte-odată, ești lăsat și tu să câștigi o etapă. Clar, ciclismul înseamnă echipă și camaraderie, trebuie să stai și să tragi lângă cel aflat în suferință din echipa ta!

Spun, deci, Vive la France, Vive Le Tour, Vive Peter Sagan, care, mie cel puțin, îmi place de mor, chiar dacă nu-i ciclist de general, e sprinter înnăscut sau de ”clasice”. Dar, tot are cea mai frumoasă victorie din această ediție, în etapa a 16-a, cînd îl bate pe Cristophe cu un fir de păr. Uitați-vă de unde iese, la finish pentru sprintul de-i aduce victoria: youtube

Se știe, la nivel profesionist ciclismul nu este chiar un sport ”curat”, ba, se spune că toți cicliștii din caravană sunt chimizați cu ceea ce este voie sau cu ceea ce nu se poate descoperi. Cel mai ușor exemplu este Christopher ”Chimic” Froome, câștigător, printre altele, a trei ediții de Tour; mă rog, după ce lumea s-a fript cu Lance Armstrong nu mai are nimeni curaj sa urce pe-un piedestal un erou de la ciclism.

Vreau să spun că, pentru mine, vara înseamnă, printre altele, mare, Wimbledon și Le Tour de France.

Marea, știți că am holomoacă la ea, tocmai ce vă povestii despre așa ceva într-o postare din urmă. Și pentru că, în ultimii ani, la mare fiind, văd și Wimbledonul și Le Tour de France, înțelegeți asocierea de-o fac, nu? .

Wimbledonul, pentru că, ce vreți, sunt nobil din fire, tata a fost fochist la C. F. R., de aici obârșia nobilă, mi-ar plăcea să mă plimb prin parcul ăla unde-s terenurile de tenis și să lipăi, delicat, o mare porție de înghețată cu căpșuni... daaa, bine, măi, pe cine vreau eu să păcălesc, bere nene, de-aia, neagră... Guiness parcă-i spune!

Iar Le Tour de France, pentru peisajele superbe pe care le văd fără să fac niciun efort, stau în fotoliu și-i văz pe ăia de pedalează de numa-numa. În plus, în marea majoritate a timpului ți se oferă imagini și peisaje și ți se spun și povești despre locurile de le vezi! Ce vreți mai turism de-atâta? Plus că, dacă stau bine și mă gândesc, nici eforturi financiare nu trebuie să faci și, iată, vezi toată Franța! Atâta doar, să ai abonamentul plătit la zi cu firma de cablu...

Știți cum facem sport marea masă a bărbaților, nu? Ne pregătim de meci, adică ne aducem vreo 5-6 beri lângă fotoliu, ne așezăm cât mai confortabil în fotoliul favorit și ne uităm la meci. Normal că centrările noastre, instinctive, de-acasă, stând în fund în fotoliu, sunt mai bune decât alea a jucătorilor de pe teren. În pauză, extenuați de efortul de l-am făcut bând berea, explicăm ălora de vedem meciul cu ei cum trebuia dată centrarea aia, calculând unghiul sub care trebuia trimisă mingea, uitând că, de fapt, ne împiedicăm și de preșul de la ușă, darămite să mai alergi pe teren și să și centrezi din alergare?! .

Cam așa și cu ciclismul din Le Tour de France, ăia trebuie să depene cât mai repede din pedale să ne schimbe nouă peisajul! Hai că treaba cu sportul este ușoară!!!

Pe vremea când eram puștam îmi cumpărase tata o bicicletă din aia, semicursieră, cum spuneam noi, un Sputnik. Vreau să spun că ajunsesem de puteam să dorm pe bicicletă, mergeam pe-o roată, când voiam pe aia din spate, când îmi rupeam gâtul, pe aia din față, am căzut de-atâtea ori de pe bicicletă de m-am julit și-n cerul gurii, dar, toate astea le-am făcut acolo, în Adjudul meu. Nu ieșeam la drum, eu trăgeam că nebunul sprinturi pe străzile orașului și-atât.

Într-o zi tata m-a luat cu el, într-un tur al județului, nu mult, vreo sută de km. Atunci am văzut eu ce-nseamnă mersul pe bicicletă, ca turist. Normal că am murit de vreo 5 ori, pentru că, la-nceput, eu voiam să merg așa cum știam eu, cât mai repede. Pe urmă s-au muiat grisinele, picioarele au început să-mi bâțâie și eu să tremur precum câinele la injecție. În timpul ăsta Costică, tata, pedala tacticos iar eu mă rugam s-apus să trăiesc pân-acasă, să-l reclam la UNICEF că și-a bătut joc de fiu-su!

De ce fac divagația asta? Așa, ca să am cu ce umple reviewul ăsta, voi ce credeați?

Pentru că de ce, vorba lui Jiji, uite, cicliștii din Le Tour pedalează în jur de 240 de km de etapă și, cel puțin anul ăsta în vreo trei situații, se câștigă etapa la sprint și este nevoie de fotofinish ca să vadă cine a câștigat.

Eu, cu spiritul meu sportiv unanim recunoscut, dacă aș pedala ca nebunul 250 de km și aș pierde etapa doar cu o lățime de baieu, după ce aș trece linia de sosire aș lua bicicleta și i-aș face-o guler ăluia de m-a depășit. Bine, în starea fizică în care mă aflu acuma, mor și dacă încerc să ridic bicicleta, care are și ea vreo 7 kile.

De-aia, spui, sportul face bine la sănătate, să te uiți la el și bagi la cap că mișcarea ajută viața, dar, dacă mă gândesc bine, cred că nici somnul nu omoară pe nimeni, nu?

Haidi, pa!

P. S. Un alt banc, tot biciclistic.

La o maternitate, într-o zi, nasc în aceeași zi, trei femei.

-Da, dom' doctor, mă mișc repede, că am bicicletă!

---

VIZUALIZĂRI: 1085 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI