Câteva locații din vestul insulei Creta

TIPĂREȘTE

Defileul Samaria a fost, din capul locului, obiectivul "musai" de atins al excursiei noastre din acest an, ceea ce a presupus să o lăsăm mai moale cu plimbările cu mașina închiriată, anticipând oboseala ce va urma și nevoia de a ne odihni după traseu. Astfel, pe lângă defileu am vizitat numai plaja Elafonisi, satul tradițional Elos și Chania.

Dis-de-dimineață am pornit spre Elafonisi, în ideea că o să fie foarte multă lume pe această plajă, fiind vârf de sezon, și sperând să nu fie foarte populată de dimineață. Am studiat înainte ofertele de excursii opționale pentru această locație și știam că în jurul orei 11 vor începe să sosească autocarele cu turiști. Am pornit din stațiunea Agia Marina, pe autostradă, fără a ajunge însă până în Kissamos, înainte de această localitate existând un indicator care direcționează stânga spre Elafonisi. De aici, am continuat pe traseul Kaloudiana – Voulgaro – Topolia – Milli – Elos – Kefali și de apoi iar stânga spre Elafonisi. Oricum, drumul este foarte bine semnalizat și nu cred că pot fi întâmpinate probleme din acest punct de vedere. În ceea ce privește felul în care se prezintă drumul pot confirma că nu este un traseu tocmai ușor, pe de o parte datorită numeroaselor curbe, iar pe de cealaltă parte a lățimii foarte reduse pe anumite porțiuni. Cu toate acestea, nu am putut să nu remarc cât de disciplinată și răbdătoare a fost toată lumea cu care ne-am întâlnit în trafic în ziua respectivă. Indiferent de "puterea" mașinii (noi fiind cu Fiat mic și nu foarte nou) nimeni nu s-a aventurat în depășiri, chiar și când vizibilitatea permitea acest lucru.

După o oră jumătate de drum, pe la 9:30, am reușit să ajungem. In parcare erau deja mașini și continuau să sosească. În momentul în care am ajuns pe plajă toate așteptările mele legate de acest loc au fost cu mult depășite de frumusețea sa. Dacă așa arată paradisul, atunci sigur vreau acolo  Nisipul alburiu combinat cu cel roz, zone cu nisip mai mare, negru, de la intrarea în apă, toate aceste nuanțe se îmbinau perfect cu culorile mării.

Am ales să ne așezăm pe șezlongurile din partea dreaptă a plajei fiindcă la acel moment nu era absolut nimeni acolo. Mai târziu mi-am dat seama de ce, dar alegerea fusese făcută. Vântul, care a bătut foarte tare în ziua respectivă venea tocmai pe direcția unde erau aceste șezlonguri având o intensitate mult mai mare față de zona din partea stângă a plajei.

Toată starea de contemplare și fericirea de a putea ajunge în astfel de locuri a dispărut, din păcate, după ora 11. Au început să vină foarte mulți oameni, astfel încât nu mai era nici un șezlong disponibil, și a început o forfotă de nedescris. Pozele pe care le voi atașa cred că vor confirma cât de multă lume vine pe această plajă în vârf de sezon. Mulțumiți că am reușit să surprindem plaja de dimineață, la ora 13, spre fericirea celor care încă căutau cu disperare un șezlong, am plecat. Aceeași disperare era și în parcare (foarte mare de altfel) unde nu se mai găseau locuri libere.

În drumul nostru am hotărât să ne oprim în satul Elos, pentru a lua prânzul. Elos este un mic sat de munte, renumit pentru Festivalul castanelor care are loc în octombrie, o locație bună de odihnă după Elafonisi, mai ales că aici veți găsi foarte multă vegetație cu flori de toate culorile.

Chania este reședința provinciei cu același nume din vestul Cretei, al doilea oraș ca mărime după capitala Heraklion și după unii, cel mai frumos. Zic după unii pentru că mie îmi este încă greu să stabilesc dacă mi-a plăcut mai mult Chania sau Rethymnon. Cert este că ambele sunt minunate.

Excursia programată pentru Chania s-a potrivit într-un mod ciudat cu vremea. Nu credeam că în mijlocul lunii august voi prinde în Creta o zi ploioasă, dar iată că s-a întâmplat. Nu a fost o ploaie adevărată, doar că toată ziua a fost înnorat, a bătut vântul foarte tare și a stropit în câteva reprize. Am spus ca excursia s-a potrivit în mod ciudat cu vremea fiindcă, în ziua respectivă, pe lângă Chania, care putea fi vizitată și pe vreme ploioasă, aveam programată și plaja Seitan Limania, însă ne-am văzut nevoiți să renunțăm.

Și așa, pe un vânt puternic și cu ploaia care ne amenința, am pornit să descoperim, la pas, Chania, mai precis orașul vechi. Mie mi-a plăcut tare, chiar dacă cerul a fost plumburiu și cred că în zilele însorite arhitectura capătă o altă luminozitate. Nu o să mai descriu aici principalele obiective, cum ar fi farul venețian sau Moscheea Hassan Pacha, au făcut-o foarte bine alții înaintea mea, ci o să povestesc despre cum soarta le așeză pe toate… dacă rataserăm plaja Seitan Limania din cauza vremii, am avut șansa să descoperim piața locală care se organizează sâmbăta pe Strada Minos, o străduță situată în continuarea celei pe care se află Muzeul Naval. Am reușit să fac doar câteva fotografii pentru că se vedea de la o poștă că suntem singurii cu alte planuri decât de a face piața de sâmbătă, însă pentru noi a fost un mare plus faptul că am putut lua contactul cu felul în care lumea de aici își duce traiul normal, departe de cohortele de turiști. În piața se vindeau de la legume de tot felul, verdețuri, miere, raki, condimente locale, până la melci și pești. Vă recomand să vizitați această piață dacă sunteți sâmbătă dimineață în Chania, dacă nu din curiozitate, cum a fost inițial cazul nostru, pentru prețurile foarte bune pe care le au de exemplu, la miere sau raki. Mult mai ieftine decât în magazinele din centrul Chaniei sau din stațiuni.

În final, o să adaug și câteva idei despre Agia Marina, unde am fost cazați. Stațiunea este situată în vestul Cretei, la 9 km de Chania, așadar foarte aproape de oraș, de aeroportul din Chania, dar și un bun punct de pornire pentru obiectivele din vestul Cretei, cum ar fi: Defileul Samaria, Plajele Elafonisi sau Falassarna și portul Kissamos, de unde se poarte lua vaporul spre celebra plajă Balos.

Stațiunea în sine nu e cu nimic mai deosebită decât cele pe care le-am vizitat în anii trecuți: Stalis (în provincia Heraklion) și Adelianos Kampos (în provincia Rethymnon), cu aceleași taverne și hoteluri situate pe un drum principal, doar că aici sunt mult mai mulți turiști nordici, mulți italieni și mai puțini ruși.

Plaja este foarte bună, cu nisip foarte fin, intrarea în mare este lină, apa nu crește repede, ceea ce o recomandă familiilor cu copii. Majoritatea șezlongurilor sunt cu plată (5 euro două șezlonguri și o umbrelă). Noi am ales de fiecare dată șezlongurile care țineau de Restaurantul Terra Nostra. La acest restaurant am luat prânzul de trei ori mâncarea fiind foarte bună, salata cretană chiar extraordinară. De fiecare dată ne-au oferit din partea casei o prăjitură făcută din foi însiropate cu miere și un pahar de raki. Pentru că am prins Sf. Maria în Grecia am avut șansa să comandăm un mediu special în această zi, la recomandarea celor de la Terra Nosta, numit Antikristo. Practic, au fost coaste de miel gătite pe un proțap, la foc mic, timp de 3 ore. Delicios!

În loc de concluzii, voi lasă o recomandare: vizitați Creta, nu aveți cum să greșiți, indiferent de zona sau obiectivele pe care le veți alege!

---

VIZUALIZĂRI: 4021 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI