Muntenegru 2016

TIPĂREȘTE

In aceasta iarna am ales ca destinatie de vancanta Muntenegru, cu precadere Budva. Am primit pareri foarte bune din partea unor prieteni care calatoresc de vreo 3 ani in Muntenegru, s-au indragostit iremediabil de zona.

Am plecat catre Muntenegru cu inima stransa, aveam emotii pentru drumul lung, dar totul a decurs fara prea mari dificultati.

Am pornit din Bucuresti, dimineata la ora 5 si am ajuns la Drobeta, abia la ora 13.00, dupa un drum lung si foarte aglomerat. Am intalnit ambuteiaje din cauza accidentelor, a trebuit sa ocolim la Colonesti, in Jud Olt, am continuat prin Bals, Filiasi si Strehaia intr-o aglomeratie crancena. Din pacate fiind un weekend destul de aglomerat, la vama la Portile de Fier I am stat aproape o ora la coada.

Am iesit din tara si am urmat drumul prin Serbia catre Zlatibor, prima noastra oprire. Peisajul a fost minunat, pe malul Dunarii, am simtit nevoia sa ne oprim de mai multe ori pe drum.

In Serbia am ales traseu prin Cacak, dar am ajuns pe traseul dat de GPS pe un drum inchis cu un pod suspendat. Avand in vedere ca nu puteam folosi internetul, pentru a reconfigura traseul, am avut mare noroc cu localnicii, care ne-au oferit un mare ajutor in a gasii un nou traseu.

Am avut mare noroc si cu aplicatia MapFactor, pe care sincer, o recomand din tot sufletul. Aceasta aplicatie ruleaza offline, fara acces la internet, te ajuta cu navigare in timp real. Noi instalasem si aplicatia Here, dar nu ne-a ajutat prea mult, fara acces la internet, ai doar harta, nu poti creea trasee sau sa navighezi.

Dupa un drum lung, am ajuns la ora 21.00 in Zlatibor, aplicatia gps ne-a adus pana in fata pensiunii – Josipovici. Pentru o noapte, am avut rezervare pentru o camera pentru 4 persoane pentru care am achitat 40 euro.

In Zlatibor, am reusit sa achitam in euro la restaurant, am mancat excelent, nu foarte scump. In schimb, in rest nu prea am cheltuit bani, aveam nevoie de dinari. Statiunea este foarte frumoasa, extrem de cocheta, cu multe pensiuni si hoteluri, alei si gradini pline de flori.

Tin sa precizez ca in Serbia, drumurile sunt extrem de prost semnalizate, am mers zeci de kilometri si nu avem niciun indicator, care sa indice macar orasele mari. Daca nu aveti un GPS, recomand sa intrebati localnicii, care sunt extrem de binevoitori, asta daca stiu engleza, sau in caz contrar, noi am folosit limbajul semnelor.

A doua zi am pornit catre Muntenegru, cu oprire la podul Tara. Am trecut granita catre Muntenegru, am stat la cozi cam 40 de minute, dupa care am continuat drumul. La podul Durdevica, am oprit pentru cateva fotografii si am continuat drumul. Am plecat din Zlatibor in jurul orei 10 si am ajuns la destinatie – Krimovica – in jurul orei 18.00.

Drumul prin Muntenegru este numai prin munți, timp de 6-7 ore vezi numai stanci si brazi, plus hăurile care se cască la două palme de șosea.

Nu am avut incidente neplacute pe drum, nici nu am mers cu viteza exagerata dar nici nu am putut respecta tot timpul chiar toate limitele legale.

Motorina pentru aproximativ 2400 de km parcursi în aceste zile de vacanta ne-a costat undeva sub 170 de euro. Pretul motorinei este cel mai mic in Muntenegru – 90 de cenți. Nu se platesc vignete. În Serbia este recomandat sa platiti cu cardul iar in Muntenegru se plateste in euro.

La vami cand am mers catre Muntenegru, am trecut fara probleme, dar la intoarcere, atat la vama din Serbia cat si la cea din Romania, ni s-au verificat bagajele.

Drumul de intoarcere a fost foarte lung, nu ne-am mai luat cazare intermediara si am plecat din Krimovica pe 20.08 la ora 8 si am ajuns in Bucuresti pe 21.08 ora 7. A fost un drum lung si greu, recomand totusi oprire intermediara.

Cam asta a fost in mare, merita sa incercati, a fost un concediu de vis.

---

VIZUALIZĂRI: 5267 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI