Circuit in Retezat- Cautand Varful Papusa prin taramul lacurilor glaciare

TIPĂREȘTE

Imi doream de ceva vreme sa fac acest traseu in Retezat, dar din diverse motive abia in acest weekend s-au aliniat in sfarsit planetele in favoarea noastra. Parcul National Retezat este destul de mare si are mai multe puncte de acces spre trasee, dar pentru cel pe care l-am ales noi cea mai buna varianta este Stana de Rau. Am fost in aceasta noua aventura cu sotul meu si inca un prieten care ne insoteste in aproape toate traseele. Deh... cu iubirea pentru munte nu te poti pune.

Accesul spre Stana de Rau se face de pe soseaua dintre Hateg si Petrosani. Se desprinde un drum dupa comuna Pui spre Rau Barbat (la dreapta), urmeaza Hobita si de acolo am ajuns la o intersectie unde apare deja marcajul punct rosu, spre stanga, directia Stana de Rau. Din Hobita pana la Stana de Rau sunt 24 km de drum forestier pe care i-am facut in 1h-40min. Preferabil trebuie sa mergeti cu o masina cu garda mai inalta, dar nu neaparat de teren. Este accidentat doar in unele portiuni. Chiar dupa vreo 15 min a trebuit sa ne oprim pentru ca se incarcau lemne din padure si nu este loc de trecere. Am asteptat vreo 20 min pana au terminat o parte de incarcat si apoi ne-au facut loc. Drumul forestier urca treptat si aproape pe toata lungimea lui este insotit de Raul Barbat. La un moment dat, dupa 20 km am ajuns la un panou informativ cu intrarea in Parcul National Retezat, era o taxa de 7 lei/pers dar nu am avut cui sa o platim. Am mai continuat 4 km si am ajuns la capatul drumului forestier, unde este si o parcare neamenajata si vedem si podul galben pe care trebuie sa il trecem spre Stana de Rau.

Vedem de acolo iar marcajul punct rosu asa ca mergem frumos pe carare spre Stana de Rau, care e o poienita cu un refugiu dar si zona de camping. Am facut pana la refugiu 10-15 min si de acolo apar si indicatoare catre diverse trasee. Am intrat de curiozitate in refugiu, nu era ocupat, si am ramas cu o impresie placuta despre el. E de fapt o cabanuta cu etaj, de lemn, cu geamuri termopane. La parter este masa si scaune, un fel de etajera si dulapior, iar sus este doar podeaua dar cu sac de dormit este perfect sa petreci acolo cateva nopti. Si ai un view tare frumos de la refugiu. Se vad crestele Retezatului.

Primul nostru obiectiv a fost Taul Tapului, asa ca am urmat marcajul punct rosu pe o carare prin padure. Un urcus sustinut, greu. Noroc cu afinele si zmeura gasite pe traseu. Am avut astfel mai multe pauze. Dupa ceva vreme am iesit din zona de padure, am urcat o culme prin jnepenis si cu vedere tot mai larga. Am zarit si Cascada Ciumfu care curge indrazneata de pe versat, vertical si varfurile ascutite. Dupa 1h:30 min am ajuns in sfarsit la lac, dar cred ca daca mergeam cum mergem de obicei in trasee ajungeam in 1 h. Nu stiu ce a fost cu noi de am lenevit si am mers lejer. Dar intr-un fel e mai bine asa, apuci sa te bucuri mai mult de munte.

Taul Tapului este considerat a fi cel mai frumos lac glaciar din Retezat. Este situat la altitudinea de 2130 m si are o adancime maxima de 6 m. Este incredibil de frumos din orice pozitie il privesti. Apa are o culoare ca smaraldul si insulita inierbata de la mijloc ii ofera un farmec aparte. Insulita s-a format in urma unei avalanse de pe Vf Tapu si oprita in lac, depunand grohotis ce a depasit nivelul apei cu aproape 1 m. Este situat intr-o caldare si este ca o oglinda, pentru ca versantii muntelui se vad perfect in lac. Apa este ca gheata, ne-a spus prietenul nostru care este mai aventurier si si-a dorit sa ajunga pe insulita. Cineva a pus niste pietre in apa de la mal pana la insula, ca o carare, (semn ca nu e singurul care a vrut sa ajunga acolo) dar apa ajunge mai sus de genunchi daca doriti sa incercati. A inceput sa simta durere in picioare la un moment dat, atat de rece este apa.

Dupa o bine meritata pauza de aprox 20 min am cautat punctul rosu care sa ne duca pana in creasta. Am gasit marcajul undeva in stanga lacului si am stiut ce ne asteapta numai cand am vazut unde trebuie sa ajungem. Practic jumatate de ora ne-am catarat pe niste bolovani imensi. Cu cat urcam mai sus cu atat Taul Tapului se vedeam mai frumos. Il vedeam in toata splendoarea de pe traseu cu insulita lui distinctiva. Ajunsi sus pe creasta stiam ca trebuie sa urmam de acolo marcajul banda rosie. Problema e ca si in stanga si in dreapta aparea acest semn. Eu aveam impresia de acasa ca trebuie sa traversam portiunea Portile Inchise in drumul spre Vf Papusa. Asa ca vazand creasta ascutita ca o muchie de cutit in dreapta am fost sigura ca spre dreapta continua si traseul spre varf. Dar apoi dupa traversarea Portilor Inchise am gasit un indicator care ne indica Vf Papusa spre directia opusa. Whaaaat?

Dar sa o iau cu inceputul. Am inceput sa ne cataram pe Portile Inchise (cea mai periculoasa parte a traseului) si eram uimiti pe unde chiar ne duce poteca. Cred ca cea mai buna descriere ar fi ca am mers ca pe spinarea unui dinozaur, ascutita si cu prapastie si pe partea stanga si pe dreapta. Exista totusi o mica carare care te duce cand pe o margine, cand pe alta, cand chiar pe ascutita creasta. Sunt cateva locuri unde nu este carare dar marcajul iti indica pe unde este mai usor si ai unde sa te ti cu mainile de pietre. ar fi bune si niste manusi pentru drumetie. Pe toata portiunea trebuie maxima atentie. Nu e pentru oricine sau in nici un caz pentru cei cu rau de inaltime. Taul Tapului se vedeam mic de tot pe partea dreapta si frumosul Lac Galesul pe stanga, intr-o caldare cu nori. Entuziasmati maxim.

Dupa 1h am ajuns la capatul acestei portiuni si era un indicator in jos spre Lacul Galesul dar si unul in directia pe care venisem spre Vf Papusa. Deci sa ne intoarcem pe unde am venit. Fain de tot. Nu ne-a parut rau ca am facut Portile Inchise pentru ca a fost o provocare. Doar ca am facut practic un ocol care ne-a luat timp si am inceput sa socotim daca mai avem timp sa ajungem pe varf sau ne prinde noaptea pe munte. Noi am plecat in traseu la ora 12. Am hotarat bineinteles sa mergem pe Papusa. Nu stiu cum am reusit dar inapoi pe portiunea abrupta pe care facusem o ora, am facut doar jumatate de ora. Cred ca ne-a manat doar dorinta de a ajunge pe varf.

Cu acestea fiind spuse, cand ajungeti sus in creasta de la Taul Tapului, luati-o direct stanga daca vreti pe Vf Papusa. Dar daca vreti sa simtiti putina adrenalina, "'gresiti'' si voi si faceti dus intors Portile Inchise ale Retezatului, pe care o sa simtiti ca s-au deschis doar pentru voi. :)

Normal era sa fie specificat acolo sus ca spre stanga e Vf Papusa si spre dreapta Portile Inchise, dar ei au marcat tot traseul de creasta cu banda rosie, si de acolo confuzia. Buuun. Am luat-o frumusel spre stanga in cautarea Vf Papusa. Tare frumoasa cautarea aceasta. Am ajuns imediat pe un platou pe care l-am urcat usor si de acolo a inceput o continua urcare pe un abrupt stancos. Dar cum se vedeau toate varfurile de pe frumoasa noastra carare nu stiu cum sa descriu mai bine. Am ajuns la un moment dat la o fereastra pe partea dreapta spre Taurile din Valea Rea. Am astept mult sa vad acea imagine. Lacurile sunt presarate ca niste lacrimi limpezi in caldarea Vaii Rele. Un peisaj parca selenar, de pe alta planeta, arid. Dar norii coborau repede in Valea Rea si mi-au cam stricat momentul, pe care mi-l doream cu soare. Stiam cat de albastre sunt aceste lacuri cand bat razele pe ele din poze. Norii albi au acaparat toata caldarea si imediat nu am mai vazut nici un lac. Dar usor usor au inceput sa para alte lacuri glaciare, unul mai frumos ca celelalt. Eram deja foarte sus si ele ne zambeau din vale. Taul Adanc are o forma ca un opt si ne-a insotit imaginea lui o buna bucata de vreme. La un moment dat am ajuns la zona cu lanturi. Hmmm... nu am mai urcat in nici un traseu pe lanturi. Dar e foarte simpla urcarea, practic ele sunt puse sa te ajute sa treci de niste stanci. Si cred ca sunt vreo 2m doar de urcat pe lanturi.

Dupa 1,5 h-2 am ajuns pe Vf Papusa. Acesta este al doilea varf ca inaltime din Retezat, primul fiind doar cu 1 m mai inalt (Vf Peleaga). Satisfactia cand am ajuns acolo a fost foarte mare. Peisajul se schimba in fiecare unghi. Se vede si Vf Peleaga maiestuos si inalt. E chiar vis-a-vis. Erau multi oameni care au cucerit varful in acea zi. Norii invaluiau caldarile si creasta facand locul sa para cu adevarat magic. Nu am mai fost decat pe un varf peste 2500 si acela a fost Omu, dar nu am avut atunci ocazia sa asist la spectacolul norilor. Taul Adanc ramane in salbatica vale iar in partea opusa ce sa vezi? Inca doua lacusoare turcoaz, Peleaga si Ghimpele. Ne-am luat doza de energie pozitiva, am facut o pauza dar nu mare, pentru ca vantul era foarte taios.

De la Vf Papusa ni s-a schimbat marcajul. Am trecut pe cruce galbena si am luat-o spre Saua Custurii. Daca pana aici am crezut ca traseul este greu, ce ne-a asteptat a fost si mai si. De la Vf Papusa pana la Vf Papusa Mica cararea ne-a dus pe Spintecatura Papusii, o zona la fel de abrupta si aproape la fel de periculoasa ca Portile Inchise. Mie mi-a fost si rau la un moment dat, cred ca de la efort si caldura. Cert e ca abia mai ma taram pe acolo. In partea dreapta in haul imens curgea linistit un rau si parca ne facea in ciuda. Cred ca ne-a luat vreo 2 ore acea portiune abrupta pana am ajuns efectiv in Saua Custurii. O sa recunoasteti saua, chiar daca nu este precizat niciunde ca acela e locul. Pentru ca de la tone de piatra in sfarsit cararea este inierbata. E o sa larga cu o priveliste foarte frumoasa in toate partile. Vedem si departe, dar promitator totusi, Refugiul Stana de Rau unde se termina circuitul nostru.

Din Saua Custurii se face un drum in jos, stanga si apare marcajul triunghi albastru. Urmandu-l stiam ca ajungem la Refugiul Stana de Rau. Fericiti ca avem doar de coborat pana la refugiu pornim voiosi din nou la drum. Nu ca ne-am fi oprit pe undeva. Timpul ne presa si chiar ne era frica ca vom merge pe intuneric. Frontale nu aveam asa ca lanterna de la telefon ar fi fost singura sansa sa ajungem unde trebuie. Desi parea faina coborarea, a fost foarte grea. Picioarele nu ne mai ascultau deja si am inceput sa simtim si existenta genunchilor. Am inceput sa ne apropiem tot mai mult de destinatie. Cascada Ciumfu curgea de la inaltime si ne-a adus un strop de prospetime. Incanta toata valea cu cantecul ei. Este foarte frumoasa si are peste 100 m inaltime. Apele ei dau nastere Raului Barbat. Am admirat-o si apoi am ajuns dupa ceva timp pe langa refugiu si zona de camping. Alti drumeti faceau deja foc de tabara, i-am salutat si am mers spre masina. Ne-a prin intunericul imediat dupa ce am urcat in masina, dupa vreo 10 min cred. Au urmat inca 2 ore prin padure pe drumul forestier pana am ajuns in Hobita si mai apoi in Rau Barbat, unde am avut cazare.

Marcajul este destul de bine semnalizat pe tot circuitul, putin mai rar in prima parte, de la refugiu la Taul Tapului. Dar nu va panicati la intersectii chiar daca nu vedeti imediat marcajul, trebuie sa mergeti cativa metri doar si e pe undeva sigur. Sunt si momai pana la lac, pe langa marcajul punct rosu, pentru ca inainte nu era marcat acest traseu. Durata noastra in timp a fost 8 h si 30 min cu tot cu micile pauze. Daca nu faceam dus intors Portile Inchise, care practic nu erau in drumul nostru scadeam 1,5 h si astfel circuitul dureaza 7 ore cu totul.

In masina, pe drumul din padure m-am uitat in sfarsit la poze. E atat de frumos acest traseu! Ne-am intalnit si cu alti drumeti si pe creasta, fiecare mergea spre alte obiective, si cu aloti doi pe Papusa. Retezatul nu e un munte pentru oricine. Pentru ca toate acele ore cat am mers am urcat sau am coborat. Nu am mers drept deloc. Trebuie cat de cat conditie fizica, dar cred ca trebuie sa stai bine psihic. Nu sunt o sportiva chiar deloc dar eu cand imi pun in cap ca trebuie sa ajung, ajung cu siguranta. Stiu de la inceput cat timp am de urcat si imi dozez cumva energia. M-am tinut bine dupa baieti, singurul motiv pentru care ramaneam uneori in urma fiind pasiunea pentru fotografie.

In Retezat am fost mai mult decat fericita. Rupta de oboseala, dar extrem de fericita. Am gasit iar sentimentul de libertate pentru care urc pe munte. si de liniste absoluta. Pe creste ascutite, cu lacuri in toate partile. Cand esti acolo te simti mic de tot in fata maretiei naturii.

Cu drag, despre munte.

---

VIZUALIZĂRI: 3966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI