Cu un picior in Slovacia si cu unul in Polonia, sau drumetie pe Vf. Rysy

TIPĂREȘTE

In vacanta pe care am planificat-o in Tatra Inalta, obiectivul principal pe care doream sa-l realizam era o drumetie pe varful aflat pe granita celor 2 tari vizitate: Polonia si Slovacia, fiind Rysy fiind cel mai inalt varf din Polonia cu cei 2499m ai sai si unul din varfurile inalte ale Slovaciei, aici cel mai inalt fiind Vf. Gerlakov cu cei 2655m.

Noi ne propusesem in al aborda de pe partea slovaca, fiiind un pic mai usor decat abordarea pe partea poloneza.

Pe partea poloneza esti nevoit in a junge in zona lacului Morskie Oko, din acea zona incepand ascensiunea pe Rysy.

Pentru drumetia de pe partea slovaca, punctual de plecare este statiunea Strbske Pleso, aflata la o altitudine de 1350m. noi fiind cazati in localitatea Nova Lesna, pentru a ajunge in Strbske Pleso cu trenul electric, faceam fix o ora, iar traseul nostru era normat pe harta cu 4h30’ la urcare si cu 3h30’ la coborare. Socotisem noi ca vom realize aceasta drumetie cam in 9-10 ore cu pauze e odihna, de rehidratare si mancat un sandwich cat si cu pauzele de foto, care nici nu va imaginati cat timp consuma. Faptul ca te opresti chiar daca pentru foarte scurt timp, pentru a imortaliza un cadru, dar facand acest lucru de vreo suta de ori pe traseu, se cam aduna timpii.

Am socotit ca ar trbui sa intram pe traseu, din Strbske Pleso, nu mai tarziu de ora 8,00 pentru a avea timp sufficient pentru a cobori pe lumina de pemunte, pana la lasaea serii.

Drept urmare la ora 5,15 s-a dat desteptarea, la 5,50 eram plecati déjà de la pensiune, iar pe la 6,10 eram in statia de tren, asteptand trenul ce a sosit la ora 6,18. La ora 7,20 eram déjà ajunsi in statia de la Strbske Pleso, iar la 8,00 eram chair la intrarea pe traseu, de la iesirea din statiune. Asta da sincronizare.

Prima portiune de drum incepe cu o urcare destul de sustinuta prin padure, trecand cumva pe langa trambulinele de sarituri cu schiurile, iar apoi odata ajunsi in padure urcusul se domoleste, mergand timp de aproape o or ape o poteca larga cam pe curba de nivel. E drept ca prin padure in afara marcajulul bine realizat era tot bine realizata intr-o portiune de noroi, o mandrete de urma de laba de mos martin.

Mergand pe aceasta poteca, se ajunge la Lacul Popradsky unde este si o cabana, unde se poate manca.

In drum se gaseste si un izvor amenajat de unde-ti poti complete rezerva de apa.

De la Lacul Popradsky, incepe cu adevarat traseul spre Vf. Rysy. Mergi cam 30 de minute in urcare usoara prin padure, apoi se termina padurea si se iese in zona de jnepenis. Dupa alte vreo 30min, se ajunge la o intersectie de trasee de unde noi am urmat in dreapta poteca spre Rysy. In fata ti se deschide déjà o frumoasa priveliste cu niste caderi mari de apa, ce se aud de departe. Ajungi in scurt timp la ele, iar de aici incepe un urcus foarte sustinut, dar in curbe largi ce mai indulcesc urcarea. Se pare ca la 10m parcursi in lungime castigai si vreo 10m pe inaltime. O portiune un pic dificila, dae frumoasa. Pacat ca de aici deu nde ar fi trebuit sa ni sa deschida opriveliste superb peste culmi, am intrat… …. cu capul in nori. Brusc am intrat intr-o zona cu ceata deasa de nu vedeai la 10-15m. am mers asa o buna portiune de drum, ajungand efectiv la un lac pe care l-am vazut doar cand eram langa el. =))

Drumul continua in urcus abrupt asa cale de vreo 1h30’, avand pe anumite zone si niste cabluri asiguratoare de care sa te ajuti la urcare sau coborare, tinand cont ca la un moment dat mergi pe o poteca ingusta chiar pe marginea versantului, langa tine deschizandu-se haul, in jos.

Pacat ca nu am vazut la urcare mare lucru din cauza cetii.

Cam in 2h30’ de cand am plecat de la Lacul Popradsky am ajuns la Cabana de sub Varful Rysy (Chata pod Rysmi, in traducere cabana de sub Vf. Rysy) aflata la o altitudine 2250m.

Si aceasta cabana am deslusit-o doar cand am trecut de arcada ce tine loc de “poarta” si am zarit cabana doar cand am ajuns langa ea. Este o cabana moderna, unde poti manca si bea chiar si bere la draft.

Totul se cara de la Lacul Popradsky doar in spate, pe niste cadre din lemn special, traditionale.

Nea-m intalnit la coborare cu 2 flacai ce carau pe un asemenea cadru din lemn, in spate, un butoi tip KEG cu bere. Cred ca avea vreo 20-30 litri. Iar jos la Lacul Popradsky, chair la intrare pe traseu este un mic adapost din lemn cu cartofi si alte legume, cu alimente puse in niste desagi de panza pe care turisti, benevol, ii pot lua in spate si contribui la aprovizionarea cabanei. Si va pot spune ca am intalnit pe traseu multi turisti ce carau astfel de desagi, chair depasindu-ne pe poteca. Am vazut un turist ce cara un sac de cartofi pe umeri. Si sunt 2h30’ de urcat si o diferenta de nivel de vreo 750m.

Ajunsi langa cabana ne-am oprit sa admiram ideile traznite, dragute foc, in care chiar langa cabana era amenajata o statie de autobuz, cu un indicator cu orar de functionare. Era un indicator identic cu cele din statiile de autobuz din statiune. Puteai sa astepti mult si bine autobuzul acolo =)) Cat s-au chinuit sa il care pana acolo. Tot in zona te intampina fixat pe un bustean un tablou al “Doamnei cu coasa” inclusiv cu coasa din dotare sprijinita de bustean.

Langa cabana gaseai o bicicleta cu indemnul de a o folsi pentru a ajunge la WC-ul din apropiere.

WC-ul acesta se pare ca are si el povestea lui, este se pare printre ele mai fotografiate si vizitate WC-uri. Este suspendat cumva deasupra unor stanci cu haul la picioare si cu o priveliste superba peste muntii din jur. Este si viu colorat. :))

Ajunsi la cabana am intrat inauntru, unde era oa glomeratie mare, o caldura molesitoare tinand cont ca pe ultima portiune de drum noi am fost nevoiti sa imbracam si jachetele attat de patrunzatoare era umezeala si resimteam si frigul.

Cabana este amenajata cu 2 zone de servit masa, o zona unde puteai manca doar ce comandai de la cabana si o zona unde-ti puteai desface pachetul tau de mancare carat in rucsac.

‘Nu am facut purici” multi aici stiind ca mai avem de urcat cam 1ora si o diferenta de nivel de inca 250m.

Si aceasta ultima portiune de drum am urcat-o tot prin ceata, urcarea este destul de abrupt, iar odata ajunsi sub varf, ultima portiune este foarte abrupta. Pare ca nu opera poti urca, dar cand ajungi acolo nu mai este asa de speriat. E drept ca urci mai mult 4x4, “la patru labute” cum ii zicem noi, iar la coborarea acestei prtiuni mai utilizezi si “frana de fund” asezandu-te cu fundul pe stanca la numite portiuni. ::

Pe varf din pacate ceata nu s-a risipit. Am pus si noi un picior in Slovacia si un picior in Polonia, am facut vreo 2 foto cu greu pentru ca era aglomeratie mare pe varf. Nu inteleg turistii care odata ajunsi pe un varf, se aseaza efectiv acolo langa semnul de varf sa se odihneasca, sa mediteze sau sa-si scoata sandwich-urile si sa manance tacticosi. Lucru intamplat si aici din plin.

Mai mult nu inteleg cum au putut sa stea chiar acolo, pe varf, sa manance tinand cont ca fix la 2 metri era o zona transformata in wc public, putea ingrozitor acolo. Nu am intalnit pana acum pe nicaieri asemenea nesimtire sa-si faca nevoile fiziologice fix langa borna ce marcheaza varful, iar ceilalti turisti sa stea relaxati si sa manance langa acel loc.

Ne-am retras si noi undeva mai jos de varf, feriti de vant si ne-am odihnit un pic, mancand cate un baton energizant.

Dupa pauza de odihna am inceput sa coboram. Iar pe masura ce coboram se risipea si ceata, zarind astfel pe unde am urcat efectiv si ce piesaje de vis sunt pretutindeni in jur.

Am intalnit si ‘prietenele noastre” caprele negre.

La coborare, vazand in spate urcusul abrupt pe care-l luasem la picior, glumeam ca bine ca nu am vazut din cauza cetii cat de greu este in fata, ca ne descurajam la urcare. =))

Daca la urcare am facut fix 4h30’ minute cu tot cu pauza de la cabana, la coborare in total am facut cam 3h20’.

La ora 16,00 eram la Cabana de la Lacul Popradsky savurand un hot-dog si un draft de bere, iar la coborarea de aici am ales variant pe drumul asfaltat amenajat pentru plimbari pe jos sau cu bicicleta, inchis circulatiei auto, coborand la statia de tren ce precede statia Strbske Pleso, ajungand in statie dupa o coborare rapida, in forta, in cam 45 minute, fix cu 2 minute inainte de sosirea trenului in statie. Altfel eram nevoiti sa mai asteptam o ora trenul urmator. Norocul nostru.

O drumetie care ne-a placut tare mult chiar daca am avut la urcare sip e varf ceata deasa ce nu ne-a permis in a ne bucura de privelistile superbe din jur. Dar faptul ca Am Fost Acolo ne-a umplut inimile de bucurie.

O drumetie pe care o recomand cu mare drag, nu este foarte dificila, are ce edrept o diferenta de nivel de aproape 1150m, dar este mai mult de anduranta, nu neaparat tehnica, iti trebuie doar vointa si dragoste de munte pentru a reusi.

Vacante faine sa aveti!

---

VIZUALIZĂRI: 3179 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI