ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.08.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Buzău
ÎNSCRIS: 03.09.11
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
AUG-2016
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
8 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

Muzeul Satului din comuna Tatarusi

TIPĂREȘTE URM de aici

In ultimul timp am devenit mai nostalgica in ceea ce priveste satul in care mi-am petrecut cele mai frumoase vacante de vara, casa bunicului care se cocoseaza odata cu el avind fiecare cite aproape 100 de ani. Scormonind in pod dupa obiecte vechi lucrate manual si neavind mare succes deoarece s-au deteriorat cu timpul sau au fost distruse din nestiinta de unele persoane (de ex. sumanul bunicului a fost pus pe vaca sa o incalzeasca intr-uan din iernile grele, sau unele covoare tesute de bunica au fost arse pe foc din cauza moliilor ce s-au hranit cu lina din ele. :(() Si pentru ca am fost dezamagita crunt de aceste fapte ale predecesorilor mei, ca sa ma impace mi-au zis ca ceea ce caut eu voi gasi la muzeul din sat. ""Ce muzeu, mai! Voi ma pacaliti pe mine? /Nu, chiar e un muzeu in sat!

Asa ca la o saptamina de la "marea cotrobaiala in pod" am refacut din nou cei 300 de kilometri ca sa vad muzeul si Manastirea Probota -vezi impresii fara sa ma informez din timp asupra programului de vizitare. Am decis ca prima data sa il lasam pe bunicul la slujba de duminica, apoi sa vizitam manastirea si la intoarcere sa trecem pe la muzeu. Am urmat planul si in jurul prinzului, in zi de duminica, am parcat in fata conacului ce tine loc de muzeu.

Amintirile mele din centrul comunei, unde faceam vreo 3 ore de mers pe jos pina la magazin, de unde bunica ne cumpara de 1 leu bomboane ambalate intr-un coif de hirtie groasa si urita... si de 1 leu biscuiti (Doamne ce bucuroase eram!!!) se suprapuneau cu imaginile din vremurile actuale si scuturam capul ca sa ma uit mai bine. Cum, asa arata acum? Eu imi inchipuiam vreo casa veche, nevaruita, pe alocuri cu tencuiala cazuta si exponatele pline de praf... ca cine sa se duca la muzeul din sat?

Ce mare greseala am facut! Inca de la poarta, sigla muzeului era inscriptionata pe un fel de casuta din lemn maron, casuta ce statea si in fata caminului cultural si chiar a dispensarului. In poarta, lipit pe gard, se afla orarul de vizitare :marti, miercui, joi si duminica intre 9-13 iar vinerea, intre 16-20. Bine gindit ca sa lase si o zi dupa amiaza pentru cei care lucreaza de zi. Am ajuns la 11 jumate. Intram pe poarta toata gloata, 8 persoane (imi parea rau ca nu e si bunicul, dar el e nelipsit de la slujba din biserica). Admiram carul fara boi din curte, capitele cu fin in care erau puse niste blide din lut, balansoarul de la umbra unor brazi si nu in ultimul rind cladirea nou nouta in care erau gazduite piesele de muzeu. Urcam scara, apasam clanta, inchis! Cum sa fie inchis? Hai sa strigam la o poarta... era pustiu pe ulita de parca trecuse molima. Toti se impacasera cu ideea numai eu eram in stare de agitatie maxima. M-am uitat din nou pe orar, am gasit numerele de telefon de la primarie, am sunat... in gol. Ii zic sotului sa se suie in masina si sa claxoneze pina iese cineva de la vreo poarta ca eu de acolo nu plec. Tatal meu se dusese sa dea inconjur cladirii si m-a strigat ca a gasit ceva. Ma gindeam ca vreun geam spart ca sa intru inauntru. Gasie doua ferestre fara perdele prin care am putut sa imi bucur ochiul cu ce era in interiorul unei camere. Numai ca ferestrele aveau gratii si pozele nu au iesit prea bine. Dupa vreo 15 minute, in mometul in care am vrut sa plecam, cineva urca pe drum agale. Cind s-a mai apropiat, matusa ma imi zice " Ia sa il intrebam pe dom'profesor cine are cheia la muzeu". Aaaaa, daca e dom' profesor, mi-a venit inima la loc. Cind a ajuns in dreptul nostru a fost foarte bucuros sa afle ca noi, toata gasca aia mare, am venit special sa vedem muzeul. "Cum, nu e deschis? /Nu, nu e... /Stati linistiti ca rezolvam noi." In urma domnului, pe ulita urca in pas grabit o doamna, era muzeografa. S-a scuzat cit a putut de mult ca a iesit pentru 15 minute sa cumpere ceva, nefiind nimeni in zona. Vazuse ca am oprit masinile si s-a grabit sa ajunga repede inapoi. Nu prea s-a grabit dar am zis ca ea.

" Am venit tocmai de la Buzau ca sa vad acest muzeu! "/ Da? Si de unde stiti despre el? / Pai, eu sint nepoata lui Gheorghe Iacob care locuieste linga padure. / Mos'Gheorghe, cum sa nu il stiu! Ce face? E sanatos? /Este, nu a venit cu noi pentru ca l-am lasat la biserica". "Eu sint tocmai din Contanta si sint fiul lui Mos Gheoghe, zice un unchi de-al meu/ Ei, atunci poftiti de vizitati si ,daca va intereseaza, v-as spune cite ceva inainte de a intra."

Muzeul a fost un conac al unui boier numit Nicu Ioan, un arendas al mosiei Probota. Multi ani, vreo 400, Tatarusiul a apartinut Probotei. De-a lungul timpului, dupa ce arendasul a murit, cladirea a avut diverse intrebuintati : ocol silvic pentru toata zona Pascaniului, dupa aceea a fost internat al unei scoli, apoi un sediu al Militiei, unde multi au fost batuti in timpul colectivizarii, si mai la urma scoala si gradinita. In urma cu vreo doua luni gradinita s-a mutat in localul nou si modernizat care se afla tot in curtea muzeului si astfel ca toate cele 4 camere sint dedicate exponatelor strabunilor mei din comuna Tatarusi.

Muzeul este impartit in 7 camere. Prima camera e denumita "Camera de locuit " si in ea se gasesc obiecte precum un pat acoperit cu un asternut tesut la razboi, un blidar cu vase din lut si obiecte din lemn folositoare in bucatarie, un razboi de tesut, o bancuta sub care erau citeva perechi de opinci, fiare vechi de calcat care se incarcau cu jar, citeva copai din lemn in care bunicii nostri isi leganau sau isi imbaiau nepotii.

Fac o paranteza si spun ca o astfel de copaie, cea in care ma tineau pe mine cind eram mica, am gasit in pod si am luat-o. Bunica spunea ca dadeam atit de mult din picioare incit toata ziua se auzea "toc, toc, toc, toc!!! ". Pe aceasta copaie gaurita de cari, impreuna cu alte obiecte (piepteni pentru cinepa, covoare tesute, si parti din razboiul de tesut) o sa le donez azi unui muzeu din apropierea Buzaului. O sa ma despart cu greu de ele dar sint sigura ca vor fi admirate si fotografiate de mai multi oameni.

In a doua camera, pe linga alte obiecte, se afla o moara de lemn apartinind lui Mos Dumitru de la Iorcani, el fiind cumnatul bunicului meu. Aveam sa aflu de la tatal meu ca ceasta moara este construita numai din lemn, fara a avea macar un cui din metal. In urmatoarea incapere e o expozitie de costume populare. In tot muzeul se gasesc 50 de astfel de costume, atit femeiesti cit si barbatesti. Intr-o alta camera peretii sint plini cu diplome. Am gasit una veche din anul 1951, diplome acordate corurilor, formatiilor de dansuri sau a altori grupuri din Tatarusi, la diferite festivaluri din tara, fotografii vechi ale artistilor de pe vremurile acelea, in diferite anotimpuri, la Sarbatorile de Iarna sau vara. Pe pereti sint diferite masti confectionate artizanal din lina, blana sau piele. Mai gasim si amintiri pe care unii dintre noi le-am detinut pe timpul cit am fost elevi, snururile comandantilor de grupa, detasament si unitate, alaturi de citeva insigne de pionieri. Eu am avut galben si belo, voi de care ati avut? ;)

Pe un perete, undeva, se afla o planta verde care a crescut prin peretii casei. Afara este o tufa care care incadreaza cerdacul, iar in interior m-am uitat dupa ghiveci si cum n-am vazut niciunul, doamna muzeograf mi-a explicat ca a intrat printr-o crapatura din zid, mai de mult si nu au mai taiat-o.

In camera de la intrare peretii sint "tapetati"cu diplome mai noi, toate inramate frumos. La loc de cinste, pe peretele din fata sta scrisa legenda lui Tatarus incadrata de doua covoare noi, bine conservate. Tot aici gasim si o expozitie cu icoane, goblenuri lucrate manual, de o frumusete rara, obiecte decorative din lemn, unele din ele chair la vinzare. In mijloc sint doua vitrine cu pereti transparenti prin care puteti admira bani vechi si in alta pietre si statuete neolitice precum si citeva falusuri. :D.

In ultimile doua camere am zabovit mai mult. Intr-una dintre ele sint expuse covoare, asternuturi de pat si costume populare cu cifra 3, reprezentativa comunei Tatarusi, nicaieri in tara aceasta cusatura nu se mai regaseste pe costumele populare. Desi mai citisem despre asta, abia la muzeu m-am lamurit cum este cu cifra 3 pe care eu nu o vedeam cu nici un chip in model. O sa va arati si voua in poze.

Iar cea din urma incapere este dedicata ivatatorului Alexandru Vasiliu- Tatarusi care a trait intre anii 1876-1945. El a fost unul dintre culegatorii ce s-au dedicat scoaterii folclorului la lumina. In ultimul an de liceu, 1894, fiind elev la Falticeni, a vazut ca revista Sezatoarea publica printre altele si cintece din popor, s-a hotarit sa mearg in satul natal si sa culeaga cintece populare de la oamenii de acolo. A fost primul invatator din sat, din momentul absolvirii si pina a iesit la pensie el si-a dedicat activitatea pedagogiei si culegerii de folclor. A scris cartea Cintece, uraturi si bocete de-ale poporului, carte publicata in 1908. Asa cum ne-a sus ghidul nostru, profesorul Dumitru Gafita, el neavind studii muzicale, a mers la Iasi, la porofesoara Conservatorului, Sofia Teodoreanu, care i-a compus 43 de arii cintecelor lui. A mai tinut si un Jurnaj de front, a fost si coautorul unei carti de Basme din popor.

Tot in aceasta camera, pe linga costumul national cu care se imbraca tot timpul la diferitele evenimente si calatorii prin tara, impreuna cu fluierul de care nu se despartea niciodata, gasim si citeva tablouri pictate ce il infatiseaza pe invatator, alte carti publicate de dumnealui si o biblioteca plina cu Magazine Istorice, (revista la care a fost abonat si bunicul meu din partea mamei, dar pe care tot vreo persoana fara prea mult drag de istorie, le-a bagat pe foc dupa moartea lui, inainte de a ma duce eu sa intreb de ele). Pe o masa pozitionata mai lateral,se afla carti de poezii si proza ale autorilor contemporani,printre care si cartea Profeorului Dumitru Gafita,ghidul nostru din acea zi.

Am sa fac tot posibilul ca si articolul asta sa fie pe acea masa la urmatoarea mea vizita.

Am gasit tot la bunicul din Moldova, citeva editii ale Almanahului Parintilor, unul din 1983, Citeva reviste Flacara, de prin anii 70, colectii intregi ale revistei Femeia si alte carti atit de vechi incit daca le dau pagina, aceasta se farimiteaza. Am intrerupt acum activitatea si m-am dus sa caut cartile sa vad din ce an sint. Cred ca sint dinaintea celui de-al doilea Razboi Mondial... Am gasit in ele insemnari de-ale bunicului din 1944. Am citit scrisul de mina si m-au podidit lacrimile. M-a gasit sotul plingind si nu isi dadea seama ce am... Bunicul meu imi povestise saptaminile trecute ca a avut un frate care a plecat la razboi si nu s-a mai intors. Intr-una dintre aceste carti am gasit aceasta poezie :

Amintire

Frunza verde de mohor
Am avut un fratior
Dar acum s-a departat
Si tare s-a Suparat

II
Ca cu dinsul nu am stat
Cu romanii la un loc
Nu cu fratemeu in foc
(indescifrabil)... s' mori pagin

III
Ca cu dinsul o duc greu
Nu-s cu fratiorul meu
Fratiorul e departe
Si nu-i pot trimite carte

IV
Dumnezeu sa te... (si aici se termina poezia) :((

Dupa citiva ani de la terminarea razboiului, bunicul meu s-a dus sa caute ramasitele fratelui sau iubit si nu le-a mai gasit. Mi-a povestit cu lacrimi in ochi despe faptul ca a fost rupt in bucati de o grenada... sau cum apa Siretului era rosie de cit singe s-a varsat in luptele de atunci si erau atitia morti precum paiele pe miriste.

Am gasit un tablou din 1943 in care este fotografia bunicului, cu tatal si cu fratele lui. Am luat-o. Va fi pastrata in muzeul sufletului meu! Si tot in cartea aia, pusa la presat de cine stie cind, o frunza de trifoi cu 4 foi. Cred ca sint o norocoasa!

Cam atit despre vizita la acest muzeu, loc de unde am plecat profund incarcata emotional. Si cu o multumire sufleteasca pentru ca fotografia cu casa lui este chiar in mijlocul pozelor ce infatiseaza frumuserile zonei.

Recomand vizitarea acestui muzeu deosebit de bogat.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de adri-nico in 21.08.16 11:02:01
Validat / Publicat: 21.08.16 13:00:41
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în PAȘCANI.

VIZUALIZĂRI: 2721 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

27 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adri-nico); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P11 blidarul cu diferite vase si obiecte casnice
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 21800 PMA (din 23 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

27 ecouri scrise, până acum

adri-nico [21.08.16 12:55:01] »

Rog webul de serviciu sa nu valideze acest articol pina nu incarc niste fimlulete pe care le-as dori putin prelucrate (daca se poate pentru ca eu nu ma pricep sa fac asta), adica sa taie momentele de pauza si sa le lipeasca intre ele.

Multumesc!

webmasterX [21.08.16 13:07:49] »

@adri-nico - offf... nu am văzut rugămintea...

--

Cât despre prelucrarea clipurilor - mă tem că nici noi nu te putemt ajuta...

adri-nico [21.08.16 13:09:30] »

@webmasterX - dar de lipirea lor va puteti ocupa?

webmasterX [21.08.16 13:29:46] »

@adri-nico - web-ul "specializat" pe aceste operaţiuni este în concediu... Eventual când se întoarce...

adri-nico [21.08.16 13:37:25] »

http://www.gfile.ro/?do=fD&fI=ca8a6c9a4127f5ce1ce3bbd9f274bace

http://www.gfile.ro/?do=fD&fI=ee0f6348c1204fdf6fbc2325283443e9

http://www.gfile.ro/?do=fD&fI=81ae3a262776ace886483a4b62fc2847

http://www.gfile.ro/?do=fD&fI=5277e7ff36876018bb9f9a6137050512

http://www.gfile.ro/?do=fD&fI=b0edd4df8365fbd687f6d5c55d7197e8

Acestea sint filmuletele din muzeu care au fost incarcate pe Amfostacolo2008. Cind o veni webul din concediu, sa le gaseasca.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Carmen Ion [21.08.16 19:26:08] »

@adri-nico - Minunat articol, scris din tot sufletul!

adri-nico [21.08.16 19:32:46] »

@Carmen Ion - Fac o plecaciune si spun "sarutmina! ". Nici acum nu mi-a trecut starea de emotie... Am fost pe coclauri, m-am detasat, dar revenita acasa acum, am vazut cartile vechi si iar m-a luat melancolia.

mishu [21.08.16 19:36:09] »

@adri-nico - Nu il consider un articol ci sufletul tau. Felicitari, votat cu mare drag.

adri-nico [21.08.16 19:38:07] »

@mishu - Multumesc pentru vorbele frumoase! Faceti-ma si voi sa rid!

mishu [21.08.16 19:46:53] »

@adri-nico - Nu pot sa fac asta, pot sa-ti spun doar ca doua dintre acele goblenuri le-am lucrat si eu, respectiv mainile si Fecioara Maria (acesta a fost un cadou pentru soacra mea pe vremea cand ochii nu aveau nevoie de prelungitoare).

Cat despre amintirile care ne inconjoara, nu stim exact ce sa pretuim sau nu, de multe ori din lipsa de spatiu aruncam "vechiturile". Am aruncat si eu multe, insa am unele lucuri pastrate, am o vedere din 1924, am niste manuale de limba romana de cand era soacra mea eleva (adica de vreo 70-75 de ani). Pe acestea nu le-am aruncat deoarece le consider mult mai valoroasa decat ce se gaseste acum.

Si poate as mai putea continua, dar deja m-am intins la vorba si mai am destul de citit, nu vreau sa ma apuce ca ieri ora 1 noaptea ca doar urmeaza o noua zi de munca.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Zoazore [21.08.16 22:11:23] »

@adri-nico - În P06, planta se numește, paradoxal, Luleaua Turcului.

P16- cred că se bobinau suveicile Știam odată.

P28 este ghilitoarea. Pe ea se frecau rufele la râu.

adri-nico [21.08.16 22:14:31] »

@Zoazore - Ce "perspicaca"esti!!! E zolitoare, asa se zice in zona aia, si da, se frecau rufele la riu.

Zoazore [21.08.16 22:23:00] »

@adri-nico - Ghilitoar, zolitoare, sunt același lucru! Avea și bunica una. Am amintiri tare neplăcute despre ea!

P16 nu-mi dă mie pace!

CO.COS1410 [22.08.16 15:25:42] »

Măi măi...

Ce să zic... încep să fiu invidios pe meşteşugul cu care că dai viaţă unor lucruri atât de simple şi atât de profunde. Şi mai observ că, cu cât omul se îndepărtează de origini la început de drum, cu atât mai mult se trage singur spre obârşie atunci când anii au trecut nemilos peste toate.

Când am scris prima dată pe site, am scris datorită impresiilor tale de atunci din 2012 despre ,,Curţile zmeilor" şi se pare că acum din nou, păcătosul ăsta de email mi-a dat de ştire că cineva zgândăreşte nişte uitate pagini de amintiri.

Ai voturile şi aprecierile mele!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
adri-nico [22.08.16 16:05:26] »

@CO. COS1410 - Imi pare rau ca ti-am zgindarit amintirile intr-un mod in care infloreste invidia in tine.

Daca articolul meu despre Curtile Zmeilor te-a facut sa scrii pe site (si uite cum inima mea creste ca un elefantel...) si ai facut-o atit de frumos incit ai stirnit multe emotii, ia te rog pe dumneatale sa iei condeiul in mina si sa reiei activitatea, deoarece am mai scris despre Curti chiar aici : vezi impresii

Daca ai sa faci asta, as fi foarte mindra si... cine stie, articolele noastre ar fi "colege de clasa " pe masa din muzeu, dedicata (citez) "celor care mai mizgalesc". Acestea sint vorbele domnului Gafita, sint pe filmuletele atasate. Acum, trebuie sa asteptam cuminti pina ce webul delegat cu astfel de activitati, sa intre in posesia lor si sa le ataseze aici.

Multumesc pentru cuvintele frumoase!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
buterfly* [23.08.16 07:15:49] »

Draga mea, acum m-am intors si eu de pe coclauri si am gasit minunea asta de articol. Un muzeu interesant si putin cunoscut, ma bucur ca cineva il aduce in lumina reflectoarelor.

adri-nico [23.08.16 09:10:23] »

@buterfly - Multumesc pentru apreciere. Ca sa nu ma intind prea mult si sa ramina cititirul in starea emotionala creata, nu am mai spus ca la plecare, tot ghidul ne-a recomandat sa mergem in Parcul Pompierilor, unde, pe linga diferite atractii pentru copii se afla si o epxozitie cu pasari exotice, toate donate de oameni

Acolo, pe linga fazani, pauni, bibilici, porumbei si alte pasarici, exista si Gaina de Matase, gaina pe care fi-miu cel mic nu a stiut sa ghiceasca ce este, a oscilat intre iepuras si catelus.

Prima donatie a fost o barza fara un picior, gasita raita de un localnic ce a ingrijit=o pina a donat-o expozitiei.

Nu cred ca mai e necesar sa spun ca totul este curat, vopsit, ingrijit, etichetat si... atractiv.

In centrul parcului se afla un monument inconjurat de coroane inchinat eroilor pompieri, semn ca cineva le-a cinstit memoria in timp recent.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Zoazore [23.08.16 11:13:33] »

@adri-nico -

In centrul arcului se afla un monument innjurat de coroane inchinat eroilor pompieri, semn ca cineva le-a cinstit memoria in timp recent.

fata, nu te mai grabi, ca ies alte traznai. Citeste inainte!

In centrul carui arc si de ce sa injure coroanele?

adri-nico [23.08.16 11:30:34] »

@Zoazore - Of, pirdalnica de tastatura! Parcului si inconjurat. Merci de atentionare. Daca e vreun web dispus sa corecteze, as fi recunoscatoare.

webmasterX [23.08.16 12:05:51] »

@adri-nico - efectuat cele 2 modificări

mishu [23.08.16 12:09:50] »

@Zoazore - , Zozo de ce ai atentionat-o asupra greselilor, eu asa m-am amuzat cand am citit, era marca @adri-nico, totul in viteza.

Si eu tot injurat am citit prima data si m-am amuzat dupa ce am "tradus" ce voia sa spuna.

adri-nico [23.08.16 12:13:41] »

@mishu - fai, motatelor, nu mai rideti de mine ca eu sint cu cite un ecou intre doua cliente... si imi tremura mina ca vreau sa fac mai multe deodata, insa nu imi ies la perfectie intotdeauna. cind imi dau seama de greseala, timpul acordat pentru corectura e exirat de mult.

@web. merci mult!

krisstinna [24.08.16 21:45:05] »

@adri-nico: Să știi că nu am uitat de articol, l-am citit dar am zis că nu-l votez până nu am timp să-ți scriu două cuvinte. Știu că ecourile valorează mult pentru tine, mai mult decât un simplu vot rece. Așadar, te felicit din suflet pentru că mi-ai transmis emoția ta. Mi-ai spus că va fi o surpriză dar nu mă așteptam la ceva atàt de personal. Eu nu mai am bunici, deh, vârsta, tu ești mai tinerică. După moartea bunicilor, părinții mei au aruncat toate "vechiturile" cu toate că avem în sat un mic muzeu al cărui fondator e un prof de istorie, un vecin. Spre rușinea mea, nici nu am fost să-l vizitez. Te felicit pentru articol, zână șefă.

adri-nico [24.08.16 22:23:48] »

@krisstinna: Tu crezi ca eu am stat sa vad cine a votat si cine nu... ? Dar cine mi-a dat ecou e in fata ochiului meu.

Incepuse sa imi treaca starea de melancolie, insa azi, cind a venit baiatul meu cel mare acasa am adus cele doua carti si i-am aratat "astea sint cartile lui bunicu ". Una era Istoria religiilor de clasa a 3-a (mama, ce carte aveau copiii aia la clasa treia)... si alta era Antologie (numaistiucum) de clasa a 5-a. Si i-am zis "stai sa iti arat ceva! ". Se uita la mine cu o privire toleranta, ca si cum "of, nu mai termini odata cu prostiile tale? ", am gasit poezia, i-am dat sa o citeasca pentru ca el nu a avut timp sa se uite peste ce am scris eu. A zis scurt ca "e frumoasa", apoi imi tremurau miinile tot dind pagina cu pagina sa ajung la trifoi. Isi pierduse rabdarea si se juca cu telefonul cind, intr-un final, am gasit frunzulita presata. Atunci a tresarit si a zis "Doamne, ce frumoasa e! Stai sa ii fac o poza! ".

Am simtit ca sint razbunata! (dar tot am plecat cu ochii inlacrimati). Oi fi senila?

krisstinna [24.08.16 22:34:12] »

@adri-nico: Draga mea zână, ești normală Ești mai normală decât mine, să vezi când mă apuca pe mine nostalgia ce lacrimogene și scrieri fac . Norocul meu că nu le fac publice, altfel ar crede lumea alte alea. Te sărut cu drag!

mishu [24.08.16 22:37:53] »

@krisstinna: Asa poate ma intelegeti si pe mine de ce imi plac ecourile, ele fac legatura dintre oameni. Acum in fina, nu putem sa-i acuzam pe cei care nu scriu ecouri ca voteaza sec, poate nu au timp de ecouri sau poate au alte motive, insa mie imi place sa le scriu autorilor cate ceva, mult, putin si binenteles si mie imi place sa-mi fie scrise ecouri. Cei drept sunt mare consumatoare de timp si energie, dar sunt atat de placute????

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
adri-nico [24.08.16 22:40:29] »

@mishu: draga mea, nu stiu daca am dat 2 voturi fara sa scriu macar un cuvint. dar dupa ce citesc, felicit, sugerez, critic, dupa cum ma taie pe mine capul.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, buterfly*, CO.COS1410, mishu, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂO zi în zona Pașcani:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.10456609725952 sec
    ecranul dvs: 1 x 1