Mini-tur prin tărâmuri italieneşti - Partea I - Transportul

TIPĂREȘTE

Avion

În luna ianuarie am găsit bilete de avion către Roma, cu plecare din Bucureşti, la compania naţională, la preţul de 150 lei de persoană, toate taxele incluse, bagaj de cală inclus. Aceasta a fost o intâmplare, dintr-o joacă de-a mea, dintr-o seară de iarnă, insă nu m-am lăsat până nu le-am cumpărat. Total plătit in acea seară - 66,6 euro. Număr cu ghinion? S-a dovedit că nu.

Mie mi s-a părut o ofertă foarte bună, deşi am auzit şi am văzut persoane care au luat acelaşi traseu la bani mai buni, insă cu o companie low-cost. De ce am dorit o companie de linie? Nu pentru bagajul de cală – care a fost totusi binevenit – ci pentru că Omul meu nu mai experimentase bucuria zborului până la această vârstă şi am crezut că un zbor cu o companie low-cost il va demoraliza şi il va determina să revină la iubirea lui, maşina, cu ocazia altei vacanţe. Din păcate, avionul albastru aparţinând flotei naţionale m-a dezamăgit, fiind unul dintre cele mai proaste cu care am zburat. Pe scurt, a fost aproape ca un avion roz. Nu am regretat alegerea totuşi pentru că s-a dovedit că temerile mele au fost nefondate. Omul a fost mai mult decât incântat de zbor, astfel că la intoarcere m-a intrebat când mai zburăm.

Detalii tehnice – am primit biletul electronic pe email in aceeaşi seară. Am făcut check-in-ul online cu 30 de ore inainte de zbor. Locurile le-am ales cu câteva zile inainte, pe site-ul companiei de zbor (am crezut că acestea se aleg odată cu realizarea check-in-ului, insă m-am inşelat, se pare). Locurile 13-14 au fost fix pe aripă. Am regretat alegerea, dar am putut să ne mutăm in spate de tot, unde mai erau cateva rânduri libere, să putem admira priveliştea in voie. La imbarcare ne-am prezentat atât cu biletele electronice, cât şi cu check-in-urile online. In timpul zborului am primit o gustare, constând intr-un sandviş, o prăjitură, cafea, suc, vin, bere – la alegere. Aterizarea a fost clar cea mai proastă din cele 10 (11 cu aceasta) pe care le-a experimentat capul meu sensibil. Femeia de lângă noi a zis, citez – Ce ai făcut, maică, ai dat de o bordură?!

Transportul de la aeroportul Fiumicino in centrul Romei – Termini

Ieşind din aeroport – pe orice uşă doriţi – trebuie să faceţi dreapta. Să nu vă atragă nişte autobuze invechite, ce seamană cu RATB-urile noastre şi au numere deasupra. Acestea sunt autobuzele clasice, care fac curse mai rare către Termini, sunt mai ieftine, insă opresc in multe staţii. Fix ca transportul nostru in comun.

Autocarele cu care veţi merge spre Roma sunt noi, colorate strident şi stă lumea la coadă ca să urce in ele. Inainte să ajungeţi la ele, vă veţi opri la casele de bilete, care sunt in apropierea staţiilor. Nu vă faceţi griji, va fi imposibil să le rataţi. Sunt mai multe firme private (Terravision, Tambus, SIT) care transportă pasageri cu astfel de autocare, insă presupun că există o inţelegere intre ele, astfel că intotdeauna se vând bilete doar la cel care pleacă cel mai repede. Noi am mers cu Tambus ori T. A. M. cum este cunoscută, autocarul acesta fiind cel care pleca primul. Biletul a costat 5 euro pe sens. Autocarele sunt mai mult decât decente, curate, cu wireless gratuit. A oprit in două staţii - Stazione Ostiense şi Stazione Termini (capăt de linie, unde coborâţi). Timp de călătorie – aproximativ 40 minute, in mijlocul zilei.

Transportul in Roma

Nu voi insista prea mult pe acest subiect, ţinând cont că s-au scris atât de multe. Metroul din Roma are 2 linii ce ne interesează pe noi, ca turişti – linia roşie şi linia albastră – ambele trecând prin Termini.

Pentru cine nu ştie, Termini este atât staţie de trenuri – poate cea mai cunoscută din Italia – cât şi staţie de metrou (pentru metrou, coborâţi pe scări la nivelul – 1).

Noi am folosit metroul doar pentru a ajunge de la Termini la Vatican (linia roşie), coborând la staţia Ottaviano San Pietro. Un bilet a costat 1,5 euro. In rest am folosit picioarele proprii şi personale, intrucât am dorit să vedem cât mai multe... intr-un timp extrem de scurt.

Transportul intre oraşele din Italia

Am călătorit intre Roma – Firenze, Firenze – Pisa şi retur, Firenze – Venezia S. Lucia, Venezia – Pordenone.

Pe rând!

Intre marile oraşe, adică Roma, Florenţa, Veneţia, am călătorit cu Italo, companie feroviară privată, de care m-am indrăgostit iremediabil. Pe distanţe mai mici am folosit Trenitalia, compania de stat.

Ştiind că avem bilete de avion doar dus către Roma, ne-am planificat traseul aşa cum ne-a poftit inima, dar şi cum ne-a dictat buzunarul. Astfel că din ianuarie am tot căutat bilete de transport avantajoase. Am aflat de la @roberto92, căruia ii mulţumesc din suflet, că firma Italo este la fel de serioasă ca Trenitalia, compania naţională. M-am abonat la pagina de Facebook a companiei Italo şi am selectat să primesc notificări de fiecare dată când postează ceva nou (in principal, oferte!). Am avut norocul de a cumpăra bilet la 9,90 euro de la Roma Termini – Firenze Centrale, dar şi bilet de 10 euro de la Firenze Centrale – Venezia S. Lucia. Nişte preţuri foarte bune, având in vedere că reducerile au fost substanţiale (60%), condiţiile de transport excelente, iar distanţa măricică. Ofertele lor ţin puţin, uneori doar o oră şi trebuie să fiţi pe fază. Jucaţi-vă pe site inainte de a cumpăra biletele, pentru a vă obişnui cu interfaţa – simplă de altfel.

Să vă povestesc despre trenurile Italo! Le veţi recunoaşte imediat ce veţi intra in gări, fiind roşii-grena şi frumoase, moderne. Noi am avut bilete la categoriile Smart şi Smart Cinema. Adică cele mai ieftine posibile. Nu vă pot explica incântarea de pe faţa mea când am văzut ce inseamnă la oamenii ăştia cele mai ieftine locuri din tren. Este ceva ce nu am crezut vreodată să văd in România şi – sincer – incă am o teamă că nu vom apuca să vedem cât vom trăi noi. Cine ştie... poate nepoţii.

Biletele electronice sunt suficiente. Adică după ce veţi achiziţiona de pe site biletele, veţi primi un mail cu un cod format din 6 caractere (litere şi cifre). Scoateţi la imprimantă acel mail şi gata. Verificările in tren se fac in funcţie de acel cod. Noi nu am ştiut că nu sunt necesare bilete normale, astfel că ne-am dus la tonomatele Italo din gară, iar acolo aveţi mai multe opţiuni. Stampa este opţiunea care vă permite să le imprimaţi in mod gratuit, introducând codul de mai sus. Veţi primi un singur bilet pentru toţi pasagerii (astfel că eu am cumpărat printr-o singură plată online bilete pentru 2 persoane, insă am primit un singur cupon, pe care eram trecuţi amândoi pasagerii). Aceste bilete NU trebuie compostate in vreun fel sau altul.

Concluzionând – dacă aţi cumpărat online, scoateţi la imprimantă biletul şi vă urcaţi in tren fără vreo grijă. Atât trebuie făcut!

Dacă nu aţi cumpărat online, hotărându-vă pe ultima sută de metri că vreţi să vizitaţi un oraş al Italiei, trebuie să ştiţi că in fiecare gară sunt tonomate roşii, inscripţionate Italo, foarte simplu de folosit. Primesc cash sau card. O plăcere să le foloseşti. Dacă totuşi aveţi teamă de aparate inteligente, să ştiţi că in marile gări există şi persoane de contact, care vă vor ajuta cu zâmbetul pe buze.

Facilităţi in ItaloTren

Roberto92 imi spusese că locurile Smart sunt incomode pentru un tip corpolent, insă imi permit să il contrazic şi să ii spun că el nu a mers niciodată in RATB dimineaţa... Locurile Smart sunt mai mult decât decente, Omul meu având 100 kile şi 1.85 m inălţime şi având loc fără vreo problemă (a mai şi dormit!). Fiecare scaun avea o măsuţă corespunzătoare, precum cele din avion, priză, lumină deasupra, loc de bagaj. Toţi pasagerii au acces gratuit la wireless, după ce vă logaţi in pagina Italo cu email-ul şi codul biletului de tren. Internetul merge bine, cât să stai pe o reţea de socializare şi să te lauzi că mergi in aşa frumuseţe de tren.

Locurile Smart Cinema sunt in ultimul vagon. Nu am ştiut acest lucru, astfel că la un rând de bilete, atunci când am fost intrebată dacă doresc gratuit locuri la Cinema, am zis daaaa, cum să nu, ne uităm la filme pe drum! Eh, nu este chiar aşa. Fiind ultimul vagon, presiunea se resimte mult mai rău, astfel că de la Roma la Florenţa am ajuns cu o durere acută de cap şi de urechi. A fost vina mea, mi-am asumat-o. Mulţi oameni aveau căşti şi presupun că asta uşura durerile. Bineinţeles, numindu-se Cinema, pe televizioare suspendate se poate urmări o comedie până la destinaţie.

De unde durerile de cap şi de urechi, vă intrebaţi? Păi de la viteza extraordinar de mare! Am parcurs ambele drumuri cu viteze de până la 300 km/h, astfel că atunci când intram intr-un tunel si trenul incetinea la 220-230 km/h mi se părea ceva suspect. Ştim aceste viteze pentru că in fiecare vagon există două ecrane ce arată constant viteza de croazieră, temperatura interioară (cam rece de la atâta AC!), temperatura exterioară, ora la care ajungem la destinaţie.

In legătură cu locurile pentru bagaje, acestea sunt atât deasupra scaunelor, cât şi la fiecare capăt de vagon – locuri pentru bagajele voluminoase. Totodată, există loc pentru bagajele voluminoase intre vagoane. Nu vă gândiţi că asta se intâmplă ca la noi, adică le aruncăm pe hol, să se impiedice lumea de ele. Dulapuri special amenajate le adăpostesc, putând să le blocaţi cu un cod şi să staţi fără griji, având camere de supraveghere indreptate fix spre ele.

Să recapitulăm – bilete ieftine, locuri confortabile, vagoane curate, toalete mai mult decât curate (!), aer condiţionat, viteză de 300 km/h, wireless. Concluzia – excelent!

Despre TrenItalia s-a mai scris, insă voi completa cu câteva detalii. Am folosit aceste trenuri pe distanţe mici, in speţă Florenţa – Pisa şi retur, precum şi Venezia – Pordenone (de 3 ori).

Nu am cumpărat biletele online, căci pe distanţe atât de scurte nu am găsit niciodată oferte. Astfel că pe un bilet Florenţa – Pisa am dat 8.80 euro/ persoană, cea mai ieftină categorie de bilete, iar pe traseul Venezia – Pordenone am dat 7.55 euro/persoană. Da, scumpe in raport de Italo, insă a trebuit să ne conformăm, pe aceste rute existând monopol in transportul feroviar. Totuşi nu am regretat nicio clipă, intrucât am mers cu un tip de Personal – cum se numeşte la noi in ţară – excepţional ingrijit. Acest Personal, care se numeşte de fapt Regionale ori Regionale Velocce, a mers cu viteze de până la 127 km/h, ne-a oferit aer condiţionat la discreţie, prize, toalete curate şi nişte scaune impecabile.

Biletele se cumpără de la tonomate (cash sau card), acestea oferind şi rest. Există de asemenea case de bilete clasice, dar pe care nu le mai foloseşte nimeni. Biletele trebuie compostate inainte de a vă urca in tren. Pe fiecare linie de peron există aparate verzi, care nu vă vor da prea mari bătăi de cap, având un singur loc in care aţi putea introduce biletul. Băgaţi fiecare bilet pe rând, aparatul dându-le o gaură şi imprimâdu-le totodată data şi ora la care au fost compostate. Din acel moment aveţi la dispoziţie 4 ore să luaţi orice tren merge in direcţia dorită de dumneavoastră. Astfel că pe bilet nu va scrie trenul, ci doar staţia de plecare şi staţia de sosire. Pe bilet nu vor fi imprimate nici locurile alocate, căci in Regionale şi Regionale Velocce fiecare se aşază unde ii doreşte sufletul. Am găsit intotdeauna locuri libere, ba chiar pe drumul Florenţa – Pisa am mers singuri in tot vagonul.

Concluzie – nu vă speriaţi dacă pierdeţi trenul atunci când aţi cumpărat bilete de la TrenItalia. Chiar dacă le-aţi compostat, aveţi o perioadă de graţie de 4 ore in care veţi putea lua următorul tren. Trenuri bune spre foarte bune, condiţii cum găsim in ţară doar la Săgeata albastră (poate nici aici, căci ultima oară când am folosit reţeaua ferovieră română am murit de cald in lipsă de aer condiţionat).

Concluzie pentru prima parte – o plăcere extraordinară de a călători cu trenurile in Italia, chiar cu bagaj mare după noi.

---

VIZUALIZĂRI: 2915 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI