Agia Sofia. O istorie veche de 1479 ani.

TIPĂREȘTE

Agia Sofia (Ayasofia) rămâne cea mai importantă efigie a Creștinismului în general. Deschizătoare de drumuri în arhitectură creștină arhaică, dimensiunile (lungime/82 m; lățime/73 m; înălțime/55 m), decorația de excepție (marmura alba din Proconessos, marmura verde din Eubeea, marmura roz din Synodi, marmura galben-rosu din Africa) etalează posterității puterea și măreția Imperiului Roman de Răsărit (Bizanț). Un simbol, o nestemata neprețuită pentru mărețul Constantinopol.

Agia Sofia a reprezentat centrul vieții religioase a Bizantului timp de 916 ani. După cucerirea otomană din 1453 servește drept moschee pentru alti 482 ani, iar din 1935 este transformată în muzeu la inițiativa președintelui reformator turc Mustafa Kemal ,,Ataturk".

Prima biserica a fost ridicată de împăratul Constantin cel Mare în anul 325 pe locul înalt unde existase anterior un Templu închinat zeitei Artemis, pe Acropolisul vechiului Byzantion. Urmașul sau, Constantin II sau Constantin, a efectuat lucrări de extindere a edificiului, în perioada 360-365, timp în care s-a acordat atenția cuvenită lăcașului ca reședință episcopală. Anul 404 este marcat de revolta legată de exilul Sfântului Ioan Chrisostomul (Ioan Gură de Aur), iar biserica cade pradă unui incendiu. Împăratul Teodosie II (408-450) reconstruiește edificiul în anul 415, intr-o noua varianta arhitecturală. Din nefericire si aceasta are de suferit, devastată si incendiată în cursul revoltei Nika din anul 532, revoltă care a fost pe aproape să-l detroneze pe împăratul Justinian (527-565). Acesta avea planuri mari printre care ambiția de a ridica o mare biserică fără egal în lumea de atunci. Anterior, edificiul construit pe un plan circular, s-a realizat intr-un timp record, anii 532-537, de către marii arhitecti-matematicieni Anthemius din Tralles si Isidoras din Milet, ca Basilică dreptunghiulara cu o mare Cupola (Dom) susținută de 107 coloane (41 la parter si 67 la etaj, la galerii). Aceasta reprezintă întruchiparea arhitecturii bizantine.

Agia Sofia te uimește din prima prin lumina care se reflectă peste tot în interiorul Aulei (Nava), efect realizat prin inserarea celor 40 de ferestre în jurul bazei structurii originale. Din exterior are aspectul unui dreptunghi, în fața un atrium, un econartex si un nartex de mici dimensiuni. Interiorul e împărțit intr-o Nava centrala (Aula), mai mare, si alte două laterale mai mici, peste care se ridică galeriile în două etaje. Datorită deteriorării anumite locuri sunt restricționate vizitatorilor la etaje. Cupola centrala (Domul) cu diametrul de 31 m și înălțimea de 54 m, pare suspendată în văzduh. Partea stângă a Aulei centrale este prevăzută cu nișe la înălțime. Aula laterala dinspre sud a pastrat decorația mozaicala originala din secolul al VI-lea, cu motive vegetal-florale si geometrice pe fond auriu. Galeriile de la etaj s-au construit deasupra Aulelor laterale si deasupra nartexurilor, având un plan de potcoavă cu unghiuri drepte, potcoavă deschisă spre altar. Accesul de la parter la etaj se face pe la capetele nartexului interior, urmând niște serpentine largi, pavate cu piatră bolovanoasa, serpentine asemănătoare unei scări în spirală, dar fara trepte. Galeriile dețin cele mai frumoase mozaicuri cu figuri umane din arta bizantină: Isus încadrat de împăratul Constantin IX Monomachos si împărăteasa Zoe; Fecioara cu Pruncul în brațe, încadrată de împăratul Ioan II Comnenul si împărăteasa Irina; Deisis, Implorare, în care Mântuitorul are alături pe Sfânta Fecioară si Sfântul Ioan Botezatorul. Galeria Centrala, poziționată în fața Altarului, pe partea vestică a potcoavei, era destinată numai împărătesei si suitei sale. Partea nordică a galeriei era destinată doar femeilor care asistau la slujbe. Galeria Superioara este prevăzută in forma de potcoava, care cuprinde naosul până la absida. Mai multe tipuri de mozaicuri sunt păstrate aici. La nord-vest există o coloană cu o gaură în mijloc, acoperita cu plăci de bronz. Legenda spune că dacă introduci un deget in gaura si pui o dorință această se va împlini. Greu de crezut. Legendele afirmă că de la Sfântul Grigorie Făcătorul de Minuni a apărut coloana în anul 1200.

Initial, în timpul lui Iustinian, decorațiunile interioare a constat din desene abstracte pe plăci de marmura de pe pereți și pardoseli, precum și mozaicuri de pe bolti curbate. Dintre acestea se pot vedea astăzi cele ale Arhanghelilor Gabriel si Mihail în pereții exteriori ai sanctuarului (Bema). În etape ulterioare au fost adăugate mozaicuri figurative, care au fost distruse în timpul perioadei iconoclaste (726-843). Actualele mozaicuri provin din epoca post-iconoclasta, la care s-au mai adăugat un mare număr de decorațiuni figurative: o imagine a Mântuitorului în Cupola centrala; sfinti ortodocși, profeți si figuri istorice reprezentative pentru Biserica Ortodoxă. Toate au fost acoperite cu o vopsea alba, speciala, după transformarea în moschee de către cuceritorii otomani. În anul 1847, sultanul Abdulmecid (1839-1861) dispune efectuarea unor renovări capitale încredințate arhitecților Gaspare si Giuseppe Fosseti. În timpul lucrărilor de restaurare, mozaicurile acoperite cu vopseaua alba au fost redescoperite si curățare, deși multe au trebuit re-acoperite pentru protecție împotriva deteriorării. Noi discuri sau medalioane circulare cu rame gigantice s-au atârnat pe coloane. După transformarea lăcașului în muzeu, în 1935, covoarele sunt îndepărtate si decoratiunile de pe pardoseala de marmura au apărut pentru prima dată după atâtea secole.

Vizita la Agia Sofia a urmat după vizita la Moscheea Albastra. Nu există termeni de comparație între cele două edificii. Sfânta Înțelepciune se impune fără egal prin măreție si rezistenta la vicisitudinile vremii. Ea trebuie întreținută si păstrată întocmai, ca muzeu, fără a fi transformată în biserică sau moschee cum doresc unii. Doar așa generațiile următoare vor cunoaște trecutul istoric.

---

VIZUALIZĂRI: 2771 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI