TUNISIA - de la Mediterana, in Sahara

TIPĂREȘTE

Ieri m-am chinuit o ora sa scriu review si cand sa-i dau insert, mi-a picat netul!! Asa ca am facut ore suplimentare si iata ce a iesit din amintirile mele tunisiene...

In 2007, prima iesire a mea din Romania: single, am ales o tara araba: Tunisia. Conform principiului romanesc “mergem la mare in full sezon”, am ales 18-25 iulie (daca stiam eu ce inseamna Tunisia in iulie…ma mai gandam o data).

La aterizarea pe Monastir, la 4.30 dupa masa, am dat cu ochii live de niste palmieri (era sa ma mir ca-s mai fitzosi ca salcamii tusii Leana de la tara, dar mi-am adus aminte ca-s in “delegatie”, asa ca m-am abtinut). Cazare: Port el Kantaoui; contra unui bacsis in voucher, de 10 euro, m-am ales cu o camera cu vedere la mare, pentru care la agentie as fi platit in plus vreo 60 de euro. Buun. In camera, fuga pe balcon (sa vad si eu minunea numita Mediterana, ca doar nu venisem sa urmaresc posture arabe prin cablu la TV) si…dragoste la prima vedere!! Am simtit mirosul Mediteranei, care pluteste peste intreg litoralul tunisian: flori, alge, apa sarata si soare… (asa de tare m-am “imbolnavit”, incat daca nu-l simt in fiecare an, nu se mai intelege nimeni cu mine).

Ziua urmatoare, la intalnirea cu reprezentantul agentiei, am cumparat excursia in Sahara si m-am pregatit sufleteste. Pe 20 iulie, la 6 dimineata, eram in autocar…incepea aventura. Special guest star: Munir, soferul nostru de nota 10, despre care abia la intoarcere am aflat ca era maior/colonel in securitatea tunisiana, cu sarcina de serviciu sa pazeasca turistii:))

Sousse-El Jem: la 9. 30 dimineata, amfiteatrul roman era deja incins…incarcat de istorie si de vanzatori de „argint berber”... de trepte, bolovani si de... miros de pishu! (camerele subterane unde se tineau animalele, miros ca groapa de la Glina). M-am gandit c-o fi fost miros istoric, din vechimea amfiteatrului, inclus in pretul biletului de intrare, asa ca n-am carcotit...

El Jem-Mahres: prima (si singura) balena tunisiana, spanzurata sub un umbrar (scheletul, de fapt), pe care toata lumea o fotografiaza cu evlavie. De ce? Habar n-am, dar pentru ca traditiile trebuie respectate, i-am tras repede un prim plan din mers...

Mahres-Gabes: oaza de curmali, cu plimbari cu trasurica. Plina de flori de henna (miros fenomenal) si mosulici gata sa se urce in curmali contra traditionalului bacsis de 1 dinar tunisian... (mi-a fost mila si de mosulici si de dinar, asa ca m-am urcat eu in curmal in locul lor!!! )

Gabes – Medenine: pranzul!! Cica acolo s-ar fi filmat scene din „Razboiul stelelor” – eu as fi filmat razboiul farfuriilor, pe care ne-am batut cu inversunare (cus-cus aromat, cu dovleac fiert, tavalit in sos, carnita frageda de miel si cartofi picanti si clatite prajite, cu branza si verdeata, pepene si o sticluta de apa de caciula!).

In autocar, Munir ne-a servit cu mere si placintele cu curmale insiropate... contra bacsis!!

Medenine –Matmata: deja, se intra in desert! Desertul Tunisiei este cea mai saraca zona a tarii, insa cu un remarcabil simt managerial au transformat chiar si saracia lucie in traseu turistic! Rogojini intinse in 4 pari (pe post de case) si miei jupuiti, atarnati la uscat pe prispa (nu exista frigidere, dar nici nu cred ca ar functiona in caldura aceea).

La Matmata am vizitat locuintele berbere – casa Fatmei, cea cu ochii albastri. Inaintea noastra, un grup de britanici. Au intrat, au vizitat, au mancat turtite cu miere si ulei de masline, au baut ceai, au salutat si au plecat, fara sa vada macar vasul de arama pentru bacsis, care suna a gol... Romanii nostri, au intrat, au vizitat, au ajutat la servit si la mancat, s-au pozat cu Fatma si au umplut cosul cu monede... (diferenta de mentalitate).

Matmata - Douz: racing pe camile!! La 5.30 dupa amiaza, in mijlocul lui iulie (doua zile mai tarziu, in Romania avea sa fie celebrul cod rosu de canicula), Sahara era un cuptor incins la rosu: uscat si 54 de grade la soare! Un sir de arabi mascati (toti turistii eram imbracati in costume traditionale, altfel ne-am fi prajit), cu papucii ascunsi sub saua fiecarei camile, ne avantam printre dune. Ma rugam ca botul care imi mirosea insistent piciorul gol sa nu si muste din el, insa cred ca mirosul de transpiratie si praful pe care il aveam pe picioare, m-a salvat (de-aia este bine sa nu te speli prea des:)

Un mosulache conducea camilele agale, fara a da vreun semn ca stie ce face (cred ca putea sa ne traverseze desertul pana in Algeria, ca nu ne-am fi dat seama). Popasul a fost in mijlocul dunelor, departe de orice urma de civilizatie, inconjurati de beduini calare, cu iatagane la brau si invaluiti in valuri negre... (sexy rau!! :)

Pozele de rigoare si galop la autocar!! (cea mai haioasa parte este urcatul si coboratul de pe camila – cine nu cade, nu se cheama nomad de week-end!!)

Am ajuns apoi la hotel: Sun Palms, Douz: un hotel in stil arab, cu dantelarie in piatra, coloane si arcade, arteziana la receptie si piscina acoperita de flori (leandri, cred). In piscina am dat jos mirosul de camila si apoi direct in pat. Camera traditionala, fara tv, insa cu aer conditionat si baie amenajata ca-n Neckerman. Am dormit somnul dreptilor, insa la 4 dimineata, telefonul ma trezeste: „Madame, sont les 4 heures du matin. Reveillez vous s’il vous plait! : Aceeasi voce de catifea ma intreaba daca am nevoie de ceva: „Glumesti?? m-am gandit eu... am nevoie urgent de un masaj, fir-ar a naibii de camila, ca m-a cracanat de tot” In sfarsit, imbracarea, micul dejun si sus in autocar. Munir, vazand ca vorbeste singur, a pus cateva frane pe la 100 la ora si ne-a trezit urgent! La 6 dimineata eram pe Chott el Djerid, admirand rasaritul soarelui din spatele muntilor Atlas, rasturanata intr-un imens trandafir al desertului in forma de tron (cine n-are imaginatie, o sa vada la fata locului). Ne-am plimbat pe puntile de sare, ne-am pozat si ne-am urcat la loc in autocar, departe de apele miscatoare.

Chott ej Djerid – Tozeur: JEEP SAFARI!! O Toyota 4X4 cu ampatament special, de 7 locuri, plina cu 6 muieri nebune si un sofer tunisian (Samir) parca de noi comandat! („Daca-l luam acasa si-l imbracam nitel trendy, nu mai iese singur pe strada ca-i pericol public” a comentat una din colegele mele de masina). Ca sa nu existe probleme, ne-am inteles de la inceput: „Uite ce-i, prietene: noi venim din Bucale, unde-s gropi si viraje sucite cati purici pe camilele de ieri! Noi vrem ceva adrenalina, asa ca vezi ce faci! ” „OK, madam! ” (si-un zambet de 24 de carate), rase Samir, pornind motorul. Ce mai, a fost un orgasm pe 4 roti!! (140 de km/h pe pista de desert, alergand pe praf de mica de parca zburam pe stele, rostogolit pe dune, coborat cu spatele, balansat in varful unei dune direct pe sasiul masinii, pentru a cobori apoi la 70 de grade, infundat in nisip, tot tacamul!) Ne-am pozat prin desert, am mai vizitat un sit ramas de la Razboiul stelelor si am ajuns la Chebika.

Chebika: oaza, palmieri si apa!! Romania, Hagiiiiii, „apa rece un dinar”... N-am facut baie, dar ne-am intors la Samir imbrobodite in valuri, caci soarele ne topea creierii. „Ali Babaaaaaaaa” rase acesta, luand drumul spre Tamerza.

Tamerza: Marea cascada a Tunisiei (cine se asteapta la ceva gen Niagara, sa-si aduca aminte de diferenta dintre o conducta de apa fisurata in plina presiune si jetul care tasneste de la chiuveta in Bucale, vara, cand se face revizia la apa, si va avea o imagine aproape reala). 3 metri de apa tasnind din munte, inconjurata de piatra si praf si de vanzatori de suveniruri (multe le gasiti in complexul Europa, altele si in medina, dar mandria de a spune ca ai luat o bratara de ata de la Grande cascade de Tunisie este nepretuita!!:)

In masina, Samir ne-a spus ca din cauza caldurii si a serpentinelor (adevarate rau!!) este posibil sa se opreasca motorul masinii si va trebui sa impingem, altfel acolo o sa dormim (nu cred ca s-ar fi suparat vreuna din noi, insa masina s-a incapatanat sa ne verse tefere si nevatamate la Mides, in bratele lui Munir, care pazea autocarul tragand din nelipsita tigara). Eii...

Mides-Kairouan: la 10 km de granita cu Algeria, am observat cateva lucruri suspecte: masini cu soldati, garduri cu sarma ghimpata si... un miros ciudat in masina. Ca o fi una, ca o fi alta, Muniiiir!!! Opreste!! Da-i si cauta! In fundul compartimentului de bagaje, ce credeti ca gasim?? Benzina!!! Doua bidoane de plastic, pline! Munir ne urca urgent la loc si ne zice sa ne tinem gura. Explicatia: la granita, contrabanda cu benzina intre algerieni si tunisieni e in floare. Din 100 in 100 de metri, vezi cate un nene care pazeste o gramada de bidoane, pline cu combustibil, de vanzare. Langa el, care un militian! Gata, am zis, puscaria ii mananca! (de unde, militianul in pazea pe nenea cu bidoanele sa nu pateasca ceva, luandu-si, bineinteles, partea!!! Capitalism curat, nu alta! ).

La Kairouan: moscheea (n-am avut voie inauntru) si centrul de covoare: sincer, n-as da cateva mii de dolari pe un covor, fie el si din fir de matase! (sunt fenomenale, insa mi-ar fi mila sa calc pe ele, asa par de gingase si fragile). Erau si covoare pufoase din par de camila, din lana de oaie... pielarie... totusi: produsele de piele de la Kairouan nu mi s-au parut asa bine finisate, in comparatie cu cele din medina din Tunis (si foaaarte scumpe...) asa ca am zis PAS! La cerere, producatorul de covoare se angaja sa-ti livreze marfa direct acasa in Romania, insa nimeni nu a comandat nimic...

Kairouan - Sousse: eeee am avut ocazia sa vedem securitatea tunisiana la lucru, pe principiul „omul si copacul”. Tovarasul Ben Ali se hotarase sa viziteze Sousse, asa incat toti localnicii au fost consemnati in curti si case, autocarul a fost obligat sa o ia pe un drum de tara (soseaua principala era inchisa) si... ce ne-a fost dat sa vedem in spatele maslinilor de pe margine? Pai... tovarasi in uniforma, care pazeau scaietii de pe camp sa nu miste vreunul in vant, suparati foc ca tot autocarul ii poza de zor!! In Sousse, autocarul nu a putut conduce toti turistii la hotel, intrucat jumatate din oras era inchis. Asa ca o parte dintre turisti au fost preluati de patrule militare, cu bagaje cu tot si condusi pe jos la hotel, in admiratia tunisienilor si a televiziunii locale, care cred ca a imortalizat momentul.

Inapoi la hotel: ce sa mai zic. Am ajuns in baie si apoi am adormit pana a doua zi pe la 10 (inca nu stiu daca am reusit sa ma urc in pat sau am adormit in cada...) Adevarul este ca doua zile dupa excursie am zacut in sezlong, incercand sa-mi revin, insa n-am regretat nimic. De-abia astept sa reiau distractia vara asta...

Concluzii pentru desert:

-fara haine mulate si toace (urmarile, cred ca vi le imaginati si singuri) ;

-sosele admirabile, fara gropi si fara reguli de circulatie (in Tunisia n-am observat sa respeccte cineva prea mult Codul Rutier si, ciudat, nu prea sunt accidente;

-obligatoriu ceva de pus pe cap si o bluza subtire cu maneca lunga...

-Jeep-urile nu sunt doar pentru nebune ca noi; puteti negocia cu soferul cum sa fie traseul (au fost si copii destul de mici prin masini, si bunicute, asa ca totul depinde de spiritul de aventura al fiecaruia)

-Argintul berber se curata cam in 2 luni (e cupru cromat) ;

-Hotelul din Douz merita toti banii’

-Eu as cumpara suvenituri din piele din medina si nu de la Kairouan, pentru motivele de mai sus

-Muuuulta apa, baterie in aparatul de fotografiat si carduri de rezerva...

-Cea mai tare faza: intr-o benzinarie, era amenajat colt special pentru NEFUMATORI!! Arabii nostri alimentau cu motorul pornit, tigara aprinsa in coltul gurii si jumate din harem in masina!!

In rest, daca mergi in Tunisia si n-ai vazut Sahara, e ca si cum te-ai duce la Paris sa mananci shaorma! Fara nici un rost:) Macar o data in viata, zau ca merita!

---

VIZUALIZĂRI: 4393 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI