Omul sfințește locul!

TIPĂREȘTE

Omul sfinteste locul! Un om adevarat poate transforma locul in care traieste intr-o oaza de liniste, pace, bucurie sufleteasca, un loc care iti da putere, te face sa te simti minunat. Ma pot considera norocoasa pentru ca in vara asta am ajuns intr-un astfel de loc, iar cei care l-au infrumusetat se numesc Florin si Veronica.

Am poposit pentru 7 nopti la aceasta minunata pensiune din Sambata de Sus. S-a scris despre ea, stiu. Totusi nu pot sa nu adaug si eu cateva randuri.

Am gasit aici nu doar o pensiune curata, cu camere frumos mobilate, bucatarie dotata cu tot ce iti este necesar, o sala unde se poate servi masa fara sa deranjezi pe cineva sau sa ai impresia ca nu ai loc, curte mare, loc de joaca pentru copii, catel haios, o pisica rasfatata si un motan jucaus, am gasit niste oameni minunati care erau foarte atenti la detalii. Vreo 2 zile a plouat putin pe la pranz si ce credeti? Ei, acesti oameni minunati s-au gandit sa lase in hol o umbrela...

Chiar nu stiu ce sa spun mai intai. Florin ne-a servit chiar in prima zi o “apa plata” (de mere), care ne-a “dezlegat” putin limba, Veronica ne-a facut porumb fiert, iar intr-o dimineata ne-a servit cu vafe delicioase si aromate, in forma de inimioare.

Si m-as opri putin sa va spun o poveste. A fost odata... ca niciodata o fetita pe nume Veronica care a mers cu tatal ei la mare. Acolo a spus ca vrea sa traiasca intr-o casuta care sa se invarteasca dupa soare. Si tatal ei s-a gandit putin, a mers acasa si a facut casuta, un fel de “dovlecel” pe roti, cu multe ferestre pentru ca Veronica sa poata vedea soarele. Ei bine, acest “dovlecel” se afla si astazi in curtea pensiunii, nu o sa va vina sa credeti ca pot dormi in el chiar si 8 persoane. Are de toate, masuta care se poate cobori din tavan, dulapuri pentru haine, o scara interioara care urca spre dormitor, cuier, chiar si biblioteca pentru carti, televizor. Nu-i lipseste nimic, e un adevarat rai intr-un spatiu care privit de afara pare mic. Am facut cateva poze cu telefonul, din pacate pusesem deja bagajele in masina si aparatul foto era in valiza...

Florin era mereu prezent, atent, oferea tuturor detalii despre locurile pe care le puteau vizita, noua ne-a oferit un ghid turistic, cu harta, cu tot. Intr-o zi Florin si Veronica au lipsit, au fost la Fagaras, aveau un eveniment, cativa ani... (multi...) de la terminarea liceului, iar noua ne-au lipsit. Chiar daca mama Veronicai a fost prezenta, noi tot ii cautam cu privirea pe Florin si pe Veronica. A doua zi au aparut si totul a intrat in normal. Nu ne-am simtit “supravegheati”, ei au fost gazdele perfecte. In ziua in care au lipsit noi le-am dus dorul.

Pe langa pensiunea asta frumoasa trece raul Sambata. Acolo este si o banca pe care am stat, am scris toate necazurile noastre pe niste biletele si le-am trimis... pe apa Sambetei... sa se duca...

Si uite ca in loc sa scriu despre pensiune am scris mai mult despre Florin si Veronica, o familie frumoasa, cu doi copii minunati – un fata si un baiat, frumosi si minunati ca si ei.

Si o sa va spun in final si un secret... Intr-o dimineata, pe la ora 7 jumate, coboram eu spre bucatarie sa fac o cafea... si vad la etajul 1 camera 1 (adica apartamentul) cu usa intredeschisa si cu cheia in broasca, pe dinafara... Si ce-mi zic eu? Ia sa vad cum arata apartamentul... Intru, vad in fata baia, in dreapta dormitorul, cu pat dublu, sifonier, noptiera, apoi intru in camera din stanga, vad patul dublu, apoi doua fotolii si o canapea... dau sa intru sa vad si terasa... cand... surpriza... Florin era acolo, adormise pe canapea, cu laptop-ul langa el... Sigur ca s-a trezit si m-a invitat sa stau, sa vad... dar deja imi parea rau ca l-am sculat din somn.... Ca sa finalizez, apartamentul este foarte frumos, cele doua camere sunt dotate cu de toate, pot sta acolo doua familii sau o familie cu doi-trei copii.

Am avut o saptamana frumoasa, am avut sansa sa ajung intr-un loc minunat, sa cunosc niste oameni pe care fiica mea i-a numit prieteni, nu gazde de pensiune. Asa a spus fata mea: “ma simt de parca as sta la prieteni”. Si cred ca asta spune totul.

---

VIZUALIZĂRI: 1688 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI