Week-end-ul trecut... Am Fost Acoloooo!!!

TIPĂREȘTE

Retraiesc acum, cu ajutorul pozelor de pe monitor, niste amintiri pe care le adaug in albumul celor mai frumoase momente din viata mea: nunta, nasterea fetitei mele, primii ei pasi, prima serbare din gradinita, prima zi de scoala...

Cand am "facut primul pas" in comunitatea"AmFostAcolo. ro", cu un review despre o cabana din Valea Doftanei, nu stiam ca asta imi va schimba, putin cate putin, viata... Unul dupa altul, comentariile despre calatoriile mele, au incaput sa se astearna lin, printre frumoasele voastre sejuri pe meleaguri de vis, autohtone si nu numai... In urma acestor comentarii, am ocupat un loc (pentru mine, cel putin) nesperat de bun, eu fiind... mic copil in calatorii (trebuie sa mananc multa mamaliga sa va ajung din urma...), si am ales, din tolba cu premii ale concursului"de calatorii AFA", un week-end in Sinaia. Am avut mari emotii in sambata aceea, mi se bloca calculatorul, chiar la numarul meu, 24, s-a facu o pauza de 1 ora... ce mai, credeam ca totul a fost un vis frumos, si gata, bum!... s-a spart ca un balon de sapun!

Cand am auzit ca inmanarea premiilor se va face in Poiana, am zis"Wow! , oare chiar mergem acolo??? "Nu spun ce framantari, ce suspiciuni am avut despre tot acest concurs... Cand am fost sa platesc avansul, un bun prieten de familie a pus gaz pe foc si m-a intrebat: "Unde ai platit? -La o agentie de turism, am zis eu, cu inima indoita... Poate va luati o mare teapa... Ce stii tu despre... webmaster asta, cum ii spuneti... am lasat ochii in pamant... ce era sa spun... Ia fa un calcul: 100 lei de la 200 de castigatori... Nu mai vedeti voi banii astia... "Ce mai, eram fiarta, eu chiar credeam in premiul asta... Sotul meu, pe alta parte: "Ce sa facem noi acolo, nu cunoastem pe nimeni": Le aveam in lista de mes pe mili1983 si krondia, iar din review mai stiam din poze pe alexduma, ileanaexperta, pepsi...

Am plecat din Bucuresti de vineri, facand o escala in comuna Cristian (la 2 km de Rasnov si 7 inspre Brasov) la niste vechi prieteni si, imediat ce am intrat in casa la ei, am intrat pe net sa vad ce scriau cei care ajunsesera deja acolo... Putini scriau ceva, majoritatea erau pe drum, sau in Bran si, evident nu aveam timp de scris... Numai noapte odihnitoare nu a fost cea dinaintea Marei intalniri... Avusesem destule cosmaruri, cum ca nu ma gaseau pe lista la receptie, ca nu se tinea nici o festivitate-petrecere, plangeam in vis si va dati seama cu ce stare ma trezeam...

Plimbarea prin Brasov, a fost mai mult o vizita fulger... aveam in mana "indicatiile"lui mili despre ce sa vizitam, dar in afara de Biserica Neagra, poarta Schei si strada Sforii si 15 minute (pentru poze si un mic suvenir pentru"Valentine"s Day&Dragobete", un set de cercei+lantisor si pandantiv cu pietricele semipretioase turcoaz) in Piata Sfatului, nu am vazut mare lucru-las' ca ramane loc pentru alta data! -Intrasem in priza, mai ales ca mili imi spusese sa nu intarziem la hotel, sa ajungem pana in ora 15, ca avea loc o prezentare a agentiei de turism sponsor si sa nu se supere Cornel daca nu suntem prezenti... Nici de mancare nu mi-a prea mers: am mancat la "impinge tava", parca "Transilvania"ii zice, in apropierea Bisericii Negre, (super mancare la super pret), tocmai din dorinta de a nu intarzia, daca ne opream la "Sergiana"...

Cand am ajuns in fata hotelului"Piatra Mare", inima-mi batea in piept nebuneste, ma simteam ca la prima intalnire, numai ca aici era un "blind date", ca nu era nici o figura cunoscuta... Am trecut pe langa paharul de sampanie, de la intrare, nestiind ca frumoasa primire noua, "premiantilor" ne era adresata... Am inaintat spre receptie, am fost intrebata: "Agentia sau "Am Fost Acolo"? si redirectionata la masuta afla in spatele meu. Aici, era... mii de scuze nu vreau sa gresesc, cred ca sanziana, -una din inimoasele care au ajutat la problemele administrative, si careia ii multumesc foarte mult, ei si"trupei"-si Olga, de la agentia de turism unde platisem avansul (de emotii, oricum uitasem cum arata, mi-a spus ea cine e! ). Am fost intrebata care e nickname-ul meu{au! mi-am adus aminte, intr-o fractiune de secunda de cosmarul meu: Daca nu ma recunoaste? }, am fost pusa sa semnez intr-un caiet, am platit tricoul, restul de bani pentru cazare, "datoria" (prietenii stiu ce spun! ), iar pentru cana comandata mi s-a spus sa astept pentru a doua zi... Am primit cele 2 ecusoane cu nick-ul meu si m-am intors spre receptie sa-mi primesc cardul... (nu de salariu, as fi vrut eu! ), dar nu am avut noroc, camera mea nu era gata, asa ca am fost indrumati la sala... Topaz (? ) pentru o mica gustare... Ne-am asezat la masa, ne-am foit... mie nu-mi intra nimic, cu toate ca mirosea frumos, in jur ceilalti serveau ciorbita; platourile cu aperitive erau goale, poate as fi servit unul... Eram insa nerabdatoare sa ajung la festivitate, sa-mi iau in primire camera...

Asa ca ne-am sculat de la masa si ne-am indreptat spre receptie. Am primit 2 carduri, camera 411, etaj4. Ne-am luat bagajele, (am baut si paharul de sampanie, asa de curaj, la indemnul sotului) ; in lift am schimbat 2 cuvinte cu mcosmin (am tras cu ochiul la ecuson) si am deschis usa... spre paradis. Nu stiu de ce, dar am fost tare deceptionata cand am vazut camera, stiind pozele de pe site. Mai cu seama lipsea patul pliant... Am coborat la receptie, gandindu-ma ca poate a fost o greseala si-mi va schimba si camera; imi doream sa vad si eu partia de la balcon... De la receptie mi s-a spus ca nu era gata patul pliant, mai dureaza (sa-l cumparati? era sa intreb? ) Nu am avut insa tupeul la mine sa cer schimbarea camerei; mi-era o rusine ca intrebam si despre pat, aveam impresia ca toata lumea se uita la mine si a auzit de problema mea... Am urcat in camera, i-am instintat pe ai mei ca patul pliant e... pe drum... Camera mi se parea mica, biroul din fata patului nu prea ii gaseam rostul-nu vii la munte sa-ti scrii memoriile, pentru laptop ajunge patul, dar a fost eficient pentru copiii care si-au scris temele, am citit; a mea le facuse cu o seara in urma, asa ca nu l-am utilizat-Mobila cam zgariata, mi se parea tapiteria putin invechita, poate culoare imi sugera asta... Baia, vorba lui fiimea, a fost cea mai frumoasa, stralucea de curateni, prosoapele imaculate parca-mi zambeau, facandu-mi cu mana... Venind de la drum, Misa a facut"inaugurarea" baii, si tocmai cand admiram peisajul de la balconas (ca balcon daca spun, il laud! ), aud din baie: "Mami, nu avem sapun??? "Cum??? M-am uitat la sotul meu si am replicat: "La 4 stele nu avem sapun? " (cu o seara in urma dormisem la o pensiune in Cristian de 3 stele care avea sapun lichid, iar noi sa nu avem? Camerista era pe hol, super obosita, se plangea saraca ca unii plecau, altii veneau si nu apucase sa termine toate camerele; se pare ca stau prost la capitolul"personal"cei din hotel... S-a mirat ca uitase sa ne puna sapunelul, gelul de dus, casca de par. "Nu-i nimic, ! "am replicat eu, dand vina pe oboseala, vizibila de altfel pe chipul ei, intrebandu-ma totusi daca "uitase"intentionat...

Pentru ca mai era ceva timp pana la ora 17, cand ni se spusese sa fim prezenti in sala NATO, ne-am gandit ca ar fi bine sa ne plimbam putin prin Poiana. Vremea de afara, (cum de altfel fusese si cea de vineri) era de primavara timpurie, cu niste 15 grade nesperate si un soare demn de o zi de plaja la malul marii... Egee (ca tot m-ati innebunit cu review-urile voastre din Grecia! ) Vremea cred ca a tinut cu noi si a stralucit frumosul soare cum straluceam si noi, plini de emotii... Nu prea ne-am aventurat prea tare in (re) cunoasterea Poienii, un drum la casutele cu suveniruri, cateva poze la hotelul impozant de la sosea (Aurelius, parca) si fuga la hotel, pentru Marea Intalnire. Ne-am lasat odrasla in camera, i-am inmanat obiectul indispensabil vietii, in afara mobilului si anume, telecomanda, cu rugamintea ferma sa nu ne sune din 5 in 5 minute; de la lift, vazand la cineva pe hol ecusonul la gat, am facut cale intoarsa sa mi-l iau. Stiti cum ma simteam? Ca un elev in prima lui zi de scoala, macinata de aceleasi intrebari: cum arata colegii" (userii) mei, dar Cornel, webmasterul care era principalul vinovat pentru emotiile mele? ; oare au venit toti care se anuntasera?

Sala NATO impresioneaza de cum pasesti innauntru; culoarea albastra domina si asta mi-a mai inmuiat emotiile (este culoarea mea preferata). Am ales 2 locuri, la margine, partea dreapta (directionati fiind de cei de la usa) si am asteptat inceperea prezentarii pachetelor de turism ale agentiilor de turism. Credeam ca vom afla detalii interesante de petrecere a concediilor, atat pe plan local cat si din alte locuri europene; chiar regretam ca nu mi-am luat un carnetel sa iau notite. Cand colo ce sa vezi: reprezentantii agentiei de turism- sponsor, ne-au prezentat in dulcele grai al lui... Shakespeare (saracul, s-ar fi rasucit in mormant auzind cum erau chinuite limbile turcilor cand vorbeau! ) niste oferte demne de "honey moon", asta daca iesi super bine la nunta cu darul!!! Nimic de zis, filmuletele ne-au trimis pe toti sa visam-ca de sperat sa ajungem acolo... poate intr-o alta viata-cu ochii deschisi; ba cred ca unora le venea sa doarma de-adevaratelea, dat fiind zecile de km strabatuti si oboselii acumulate... Coffe-break-ul a venit la fix, gurita de cafea servita fiind un bun prilej de a-mi chinui vederea cu descifrarea nick-ului de pe ecusoane, doar-doar vad si eu pe cineva cunoscut... Ecusonul meu avea bazdaci, daca statea el normal, se intorcea tocmai cand eram si eu de fata cu cineva, in lift... Dar tot datorita pauzei, am mustacit ca pisica la bolul cu lapte cand am vazut superba piscina!

Partea a doua-a a prezentarii mi s-a parut mai grabita putin (la cate rugaciuni facusem toti in gand! ), iar eu eram brusc inviorata, nu atat cafelei cat datorita faptului ca intrasem in vorba (de fapt, ea a spart gheata) cu cineva: cristinela 76. Iar in fata noastra cine era? Ileanaexperta, pe care o admiram mereu citindu-i review-urile, dar si comentariile pe forum, fiind prezenta mereu cu cate un sfat sau o vorba buna. Super de treaba oameni, ca de altfel toti ceilalti pe care i-am intalnit in acea seara saucu care am schimbat cate un cuvant... Nerabdarea noastra a luat sfarsit cand domnul Cornel Bociort ("Sa ne traiesti, Maria ta!!! ") a declarat deschisa Rand pe rand, au luat viata in fata mea userii: cristian_h (cel care mi-a pus mereu coloana sonora la review; multumesc! ), mcosmin, pepsi70ro, diaura, mirelab, alexandruduma, alex_macedo... Mii de scuze pentru lapsusul meu de a mentiona mai multi... Prea putine fete retinute, numele mi-erau familiare si speram sa le revad la petrecere. Cand mi-a venit randul, tremuram toata, fiind luata pe nepregatite, pentru ca numaram in gand premiile, asteptand numarul meu, luand o mare teapa, pentru ca nu toti premiantii au fost in sala. Nu am fost in stare sa leg 2 cuvinte, (ceva gen "Oscar-Multumesc mamei, multumesc regizorului... ! ) cred ca am ingaimat totusi un ceva de colpezenta lui Cornel, am zambit frumos la poze, si fuga la scaunul meu, ca simteam ca-mi iau foc urechile si chemau ceilalti pompierii! Timpul alocat premiilor a fost foarte scurt, ca asa-i in tenis, unii paseaza, altii iau... plasa! De parca tot week-endul a fost o fuga contra-cronometru, de la super- rapida -inmanare a premiilor ne-am grabit sa mergem in camere sa ne schimbam (adio intors cu foehnul si cosmetizat fata cu fond de ten! ), dar mai ales ca ne canta stomacul o simfonia foamei, andante, andante!

Masa de seara, se stie, trebuie sa fie usoara, fara multe calarii si nu foarte consistenta, principiu dupa care cred ca s-au bazat si bucatarii de la hotel, pentru ca, o fi fost ea buna si diversificata mancarea, dar prea putina pentru nemancatii de noi... "La pomul laudat sa nu vii cu sacul", ce daca urla foamea in noi? Si, cu burta plina nu se poate dansa, parol, mon cher!

Ca veni vorba de dans, eu imi propusesem in gand ca trebuie sa imi scot parleala de la revelionul ratat si vroiam sa dansez, dar aveam inima cat un acarian de mica ca nu voi putea sa-mi duc la bun sfarsit gandul. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... ul Piatra Mare. Daca cativa useri au spus ca nu au dansat asa de la nunta sau studentie, eu trebuie sa recunosc ca nu am dansat si nu m-am simtit asa bine IN VIATA MEA! La nunti, botezuri, cumetrii si alte taieri de mot cunosti rude, prieteni, colegi, si tragi de ei sa danseze, de parca ar fi lipiti cu super glue; ce am vazut sambata seara la petrecere nici in visele cele mai frumoase nu credeam, ever! Oameni care nu s-au vazut in viata lor, de diferite varste, conditii materiale, poate religii, au dansat int-un ritm frenetic, demn de dat clasa la un bal al bobocilor! De fapt, si noi puteam fi un fel de boboci, iar seara de sambata a fost un fel de botez al comunitatiiAFA! Nici daca dadea cineva anunt pe net: "Cautam oameni veseli, sociabili, carora le place sa se distreze, fara a se cunoaste intre ei! ", nu ne adunam asa, intr-un gand, intr-un glas...

Ce cred ca a fost semnul dinstictiv al nostru a fost zambetul: nu am vazut pe nimeni suparat, toti zambeam de parca eram drogati! Si principalul vinovat pentru asta este Webmaster Cornel, un om caruia cuvintele existente in DEX nu-i sunt suficiente pentru ai multumi indeajuns... ! Fara superideea lui de a da nastere acestei comunitati-in a carui"gradina"ma bucur ca... infloresc! -, nu ne mai dantuiam noi mai ceva ca participantii la... "Dansez pentru tine", nu ne mai "duelam" noi in cuvinte la fiecare review, nu mai alegeam noi locatii perfecte pentru petrecerea timpului liber, nu mai existam... MULTUMESC CA ATI FACUT NISTE ROMANI FERICITI!!!

"Nu stiu altii cum sunt... 'dar pentru mine, faptul ca AM FOST ACOLO mi-a redat increderea in mine, mi-a dat putere sa trec peste greutatile de zi cu zi; vorbim asa frumos de plimbarile noatre pe diferite meleaguri, dar cu cata greutate trudim pentru a ne indeplini un vis, numai noi stim... Dar, pe langa toate acestea, eu trebuie sa-i multumesc domnului Cornel pentru a avea ideea de a infiinta"Ghidul Turistului Fericit"-acolo unde nu am calatorit cu piciorul, am calatorit cu gandul, acolo unde nu am vazut apusul soarelui oglindit in apa de un albastru-turcoaz, mi l-am imaginat cu ochii mintii sau l-am sorbit cu nesat din pozele atasate... -

Iar voi, dragii mei prieteni care-mi veti citi randurile, voi sunteti principala mea cauza pentru insomniile mele. Ma prinde noaptea tarziu (1, 2), cand eu ma plimb... virtual prin destinatii mioritice si nu numai, ma enervez cand citesc conditiile de cazare sub orice critica dar ma bucur cand gasiti locatia perfecta! Calculatorul meu, daca ar fi ca un televizor, l-as tine pe o singura frecventa: "www. amfostacolo. ro"!!!

Pentru ca nu ne-a ajuns primul week-end impreuna (suntem ca bebelusii care dau de gustul mancarii), vrem sa ne reintalnim, cat de curand, respectiv de Rusalii. Stiu, ecourile primei petreceri nu s-au stins inca,

dar noi prevazatori, trebuie sa ne gandim ca la un concediu bine pus la punct, din timp; deja unele locatii au primit cereri de inchiriere!!!

Sa servim un mic si-o bere,

Doar atunci cand burta cere!

Plini cu multa voie buna,

Sa petrecem impreuna,

Si s-o facem iarasi lata,

Inc-odata si inc-odata!

Na, ca m-am molipsit si eu de talentul vostru poetic!

ATENTIE! -"www.amfostacolo.ro" creeaza dependenta! Pentru manifestari neplacute sau reclamatii, adresati-va... webmasterului Cornel!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2596 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI