Viena - o usoara dezamagire

TIPĂREȘTE

Viena – o usoara dezamagire

La inceputul acestei veri am decis ca este musai sa vedem Budapesta si Viena, motiv pentru care ne-am luat inima-n dinti si... ‚go west’!

Dupa doua zile petrecute la Budapesta am alocat alte doua zile (practic o zi si jumatate) capitalei austriece. Am plecat cu inima strinsa pentru ca, documentindu-ne pe net, stiam ca sunt mari probleme cu parcarile, ca totul este foarte scump si nici nu ne era foarte clar daca putem vedea obiectivele turistice importante la pas ori aveam nevoie de deplasare cu mijloace de transport in comun ori vreun Hop-on hop-off. Temerile noastre au fost nejustificate.

Ne-am facut rezervare din timp la Lucinel II dar, ca sa nu pierdem ziua, am preferat intii sa vizitam cite ceva si apoi sa mergem la pensiune. Astfel, de la Budapesta am mers direct la Schonbrun, pe care l-am gasit simplu, cu ajutorul GPS-ului. Acolo, gratie d-lui Lucian, am avut coordonatele unei parcari gratuite, la intrarea la palat dinspre gradina zoo. Este o parcare uriasa unde am gasit loc fara probleme si astfel la ora 13.00 am inceput explorarea domeniului. Am inceput cu Gloriette, cel mai apropiat punct de parcare dupa care am coborit catre castelul propriu zis. Parcul este imens si impresionant, gradinile sunt extraordinare iar labirintul, cladirile si hoardele de turisti coplesitoare. Am prins temperaturi de 37 de grade assa ca ne-am cam scurs pe la umbra copacilor, incercind sa ne ferim de soarele naucitor. Cu toate astea, ne-a luat vreo 5 ore ca sa facem la pas o parte din acest domeniu imens, fara insa a vizita castelul propriu-zis, nu de alta, dar eram storsi. Pe la ora 18.00 am plecat din Viena spre Lucinel, distanta fiind de vreo 15 km. Am ajuns relativ usor cu mentiunea ca am prins ora de virf pe autostrada, aceasta fiind extrem de aglomerata. In sfirsit, la ora 19.00 am ajuns la pensiune, unde totul a fost bine si frumos.

A doua zi am plecat in jurul orei 9.00 catre centrul Vienei cu gindul de a bufa toate obiectivele demne de luat in seama, pe exterior ca de interioare nu aveam timp. Am lasat masina intr-o parcare subterana din Karlsplatze, in spatele bisericii cu acelasi nume. Parcarea era 2 euro pe ora dar cu cit stateai mai mult cu atit era pretul mai mic, pentru o zi intreaga tariful perceput fiind de 7 euro. La intrare in parcare se ia un tichet apasind butonul de la bariera, iar acel tichet de afiseaza in geamul masinii, urmind ca plata sa se faca la plecare.

Iesiti la suprafata nu prea stiam incotro s-o luam dar vedera turnului Domului ne-a indicat rapid calea. Astfel, la mica distanta pe jos am ajuns la Stephansdom, unde am admirat in toata splendoarea aceasta bijuterie arhitecturala. Din pacate insa, cladirea era acoperita de uriase panouri publicitare, care ne-au cam obturat vederea. De acolo am plecat la pas catre urmatoarele obiective, toate fiind foarte usor accesibile la pas, ajungind efectiv de la unul la altul. Asa ne-am trezit in fata teatrului national vienez. Apoi, peste drum era Primaria unde avea loc un tirg international de gastronomie si unde accesul se facea dupa o perchezitie corporala, nu de alta dar sa nu ai produse alimentare sau bauturi in bagaje care sa fie concurenta neloiala pentru expozanti. Lipita de primarie este cladirea Parlamentului austriac iar peste drum un urias parc, plin de trandafiri si unde se afla in centru templul lui Tezeu. Acolo era expusa o statuie din ceara numita ‚Barbat intr-o barca’’ a unui sculptor australian, reprezentind un barbat in miniatura, gol pusca, sezind intr-o barca. Statuia, de un realism datator de fiori, se pare ca nu a fost pe placul unor conationali de-ai nostri care nu s-au sfiit sa-si exprime parerile cu voce tare si-n dulcele si suculentul grai romanesc, convinsi fiind ca nu-i intelege nimeni.

Apropo, Viena era plina de romani, inclusiv de cersetori de-ai nostri.

Din acest parc am vazut apoi turnurile Bisericii Votivre la mica distanta astfel incit am plecat incolo. Pe drum am trecut pe linga Universitate si parcul aferent dar am gasit chiar linga biserica si o terasa, Votive, frecventata mai ales de studenti, cu mincare buna si ieftina. O portie uriasa de snitel cu cartofi prajiti si salata fiind 8 euro iar o bere 4. Dupa ce ne-am tras sufletul pe terasa am admirat Biserica Votiva, acoperita si ea de panouri publicitare iar apoi ne-am lasat purtati de strazile centrale si, fara sa ne dam seama, am ajuns la Palatul Hofburg si a sa scoala de calarie spaniola. Tot acest ansamblu este spectaculos iar statuile ce strajuiesc intrarile sunt impresionante. De aici am ajuns usor la Biblioteca Nationala, o alta cladire monumentala cu un parc urias unde tinerii statea pe iarba, invatau, luau masa sau faceau tot felul de sporturi. Din pacate, curatenia nu prea ii caracteriza, astfel incit prin parc erau tot felul de hirtii, peturi ori chiar sticle goale, multe de vodka.

In toate plimbarile noastre prin Ringul Vienei am observat peste tot parcari subterane dar si multe locuri pe strada unde se putea parca gratis ori cu plata, deci masinile au unde stationa fara probleme.

Dupa o zi extrem de obositoare, am revenit in Karlsplatze, unde, contra sumei de 7 euro ne-am luat masina inapoi si am luat drumul Lucinelului, nemaidorindu-ne decit un pic de odihna si o bere rece.

Apropo, in satul Maria Ellende unde este situata pensiunea, este un magazin Spar de unde pot fi luate tot felul de lucruri, alimente, bauturi ba chiar si suveniruri iar linga este o mica terasa cu mobilier din lemn si pietris pe jos, unde am baut o bere nefiltrata foarte buna, cu 3,5 euro.

Ca o concluzie – Viena este foarte frumoasa, poate fi facut tot centrul la pas fara probleme, parcari sunt peste tot si nu foarte scumpe, se poate minca bine si relativ ieftin (ca sa nu mai vorbim ca magazine Billa sunt peste tot si au o gama extrem de diversificata de sandviciuri) iar peste tot prin centru sunt puncte gratuite cu apa potabila, asa ca nu trebuie sa-ti cari apa cu tine.

Usoara dezamagire vine din faptul ca Viena era plina de cersetori, era destul de murdara si, dupa Budapesta, ni s-a parut cam inghesuita. Cu siguranta insa ca in doar o zi si jumatate nu am putut sa-i surprindem adevarata fata, asa ca este doar o impresie subiectiva.

---

VIZUALIZĂRI: 4663 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI