Plimbare intre Pestera si Magura. Plimbare de suflet...

TIPĂREȘTE

Pestera si Magura sunt doua sate imprastiate sus pe coline, protejate de Muntii Piatra Craiului, imediat dupa Bran. Asteptam momentul sa ajung la ele si sa imi fac din nou sufletul sa zambeasca. Dupa ce am vizitat Cetatea Rasnov am mers mai departe spre Bran, cu gandul sa vizitam castelul, dar am gasit o coada la bilete de aproximativ 3 h de asteptare ( inainte cu o zi am stat la Busteni la coada 2,5 h pentru telecabina). Deci NO WAY. Nu mai vroiam sa astept in caldura infernala nici macar 30 min, daramite 3 h. In acest timp poti face atat de multe in zona Bran.Asa ca ne-am luat frumos talpasita sa petrecem in natura aceste ore, ca doar de aia am batut atata drum.

Dupa Bran urmeaza Moieciu de Jos, unde este un indicator spre dreapta catre satul Pestera.Ne faceam griji din cauza drumului,nestiind in ce stare il vom gasi.Asa ca am parasit soseaua principala deja mega-aglomerata si dupa un timp ne-am trezit curand singuri parca in alta lume. Soseaua este ca in palma, foarte buna si urca parca spre cer printre dealuri crude si verzi. Fara nici o exagerare, am asemanat-o cu Transfagarasanul, doar ca nu traverseaza munti, ci dealuri.

Au inceput sa apara casutele din Pestera si curand am ajuns la o intersectie, la Hotelul Nobilis unde sunt multe masini parcate. Acolo se termina soseaua asfaltata. Mi-am luat rucsacul si incantata la maxim de peisaj am urmat cararea care indica satul Magura. Cararea este de fapt un drum neasfaltat pe care se poate merge si cu masina. Este ok, fara gropi sau denivelari mari. Noi stiam ca din Pestera pana in Magura si inapoi facem 2,5 h pe jos. Asa ca la plimbare cu noi. Prima portiune de drum de 1 h se merge foarte lejer, drept. Am intalnit cateva grupuri pe traseu. Deja incepe lumea sa ajunga si in locuri mai putin promovate. Stiti vorba aceea, daca cauti, gasesti. In partea dreapta, in jos vedeam satul Moieciu in toata splendoarea. Jos, in stanga, in vale se vede frumoasa Manastire Pestera. La fiecare pas cararea coteste dupa coline si isi schimba traseul avand puncte de vedere diferite. Vedeam in partea stanga, sus, o carare care avea o pozitie paralela cu a noastra, asa ca am hotarat la intoarcere sa o luam pe acolo, ca sa avem alt view. Dupa aproximativ o ora, am vazut ca poteca noastra ajunge la un fel de intersectie. Se vedea satul Magura, in dreapta, apoi in alta directie era o poteca sa cobori spre Manastirea Pestera, si in stanga poteca ducea pe sus, inapoi in satul Pestera.

Am inceput sa urcam pe langa casutele cu garduri de lemn, cu gradini in floare. Casutele sunt ingrijite si simple, exact cum le sta bine sa fie intr-un asemenea cadru natural. Muntii Piatra Craiului sunt stancosi si semeti si se vad atat de aproape, aducand o usoara adiere mai racoroasa. Cararea se ingusteaza si pe aceasta portiune nu se poate merge decat pe jos. Cu masina nici vorba. Am intalnit si biciclisti, dar au fost nevoiti sa urce pe jos, pentru ca urcarea e accentuata in cele mai multe portiuni.Pana intr-un anumit punct avem padure de conifere alaturi de noi. Apoi din nou soare si spatiu liber, deschis. Efortul ne arunca pe jos, la umbra copacilor, pentru mici pauze. Aveam niste ferestre superbe in aceste pauze, asa ca... chiar trebuie sa ne ridicam?

Ma bucur ca am ales sa mergem pe sus, pentru ca totul se vede altfel de acolo. Vedem pana departe, alte si alte sate, cocotate pe coline, cu acoperisuri rosii. Nu au nici o ordine. Sunt majoritatea solitare. Dar fiecare este situata intr-un mic paradis. Apoi ajungem la o cotitura si facem stanga, pentru ca in dreapta se merge pe traseu marcat in muntii impaduriti, exista si indicator. Deci nu va faceti griji ca ati putea cumva sa va rataciti sau sa gresiti. Dupa 1,5 h de mers pe sus, si 2,5 h de la plecare, ajungem iar in Pestera, trecem pe langa Casa Folea si mai un pic si vedem masinile de langa Hotel Nobilis.

Practic traseul nostru a fost un circuit. Am mers pe o parte si ne-am intors pe alta in acelasi punct. Un sfat util pentru voi ar fi sa o luati invers decat am luat-o noi. Pentru ca pe acolo pe sus, am urcat aproape continuu si este obositor. Deci de la Hotel Nobilis, luati-o usor in sus spre Casa Folea si veti ajunge pe cararea de sus dar mai mult o sa mergeti in vale. E mult mai lejer. Si apoi o sa faceti dreapta cand ajungeti langa Magura, pe drumul acela ca de bulevard, foarte usor si cu view de poveste. As fi vrut sa imi spuna si mie cineva ca 1,5 h doar se urca in panta, si as fi facut si eu invers. Cine nu prefera coborarile? Sa va luati apa cu voi pentru ca pana in Magura, nu aveti de unde sa va cumparati. Si eventual ceva dulce pentru energie.

Si uite cum peisaje ca in Elvetia sau Austria,pe care le vedeam in fotografii,le gasesc mult mai aproape de casa.Atat de pitoresti si frumoase,si atat de vibrante.Zona aceasta are multe sate si cand o sa revin imi voi face timp sa bat cararile multor sate de aici.Carari de tara,cu praf care se ridica cand trece cate o masina.Cu oi care pasc linistite intr-o vale si cai priponiti.Capitele de fan au si ele rolul lor pentru a completa acest intreg rural,modest si natural.

Nu am cuvinte sa spun cat de bine m-am simtit in acel colt de natura pur. Cata liniste am gasit. Si ce emotii mi-a starnit. Imi imaginam cat de frumos poate fi in orice anotimp. Primavara in floare, toamna cu ruginiu si auriu cat vezi cu ochii. Sau iarna, cand e alb totul si straluceste. Si cum casutele acestea ca de pitici fumega prin hornurile mici. De regula prefer locurile noi si nu fac aceleasi trasee de doua ori. Dar aici nu am cum sa nu ma intorc. Abia astept momentul. A fost o plimbare de suflet si pentru suflet. Frumusete in cea mai simpla forma. Daca undeva exista un Rai, eu cred ca asa trebuie sa arate.

---

VIZUALIZĂRI: 4818 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI