La coada la telecabina mai ceva ca la Moaste

TIPĂREȘTE

Ceasul a sunat la 5 fix. Am plecat din Bucuresti la 5.35, cu 5 min intarziere si am ajuns in Poiana Tapului la 7.28, cu 2 min mai devreme decat era programat sa ajungem. Si totusi prietenii nostri se trezisera cu nopatea-n cap si se pregateau sa plece fara noi la telecabina. Am lasat masina in parcare si am luat in viteza cele necesare, apa, rucsac si copil si ne-am tinut dupa ei.

Am ajuns la 7.45 in Busteni si se pare ca deja cateva zeci de persoane se trezisera mai devreme si se postasera la coada la lapte... la telecabina. Ne-am asezat si noi si dupa cateva calcule simple, numarat oameni/ telecabine / timp parcurs am ajuns la concluzia ca in 1h- 1h. 30 si maxim 2 ore o sa ajungem si noi sus. Dupa cateva minute de asteptare coada s-a urnit. Am inaintat “asa... cam de la stalpul portii... pana la balamale” cu zice Bobonete si cum am spus si eu la coada... A venit si prima telecabina. A si plecat dupa un sunet de clopotel... a venit si a doua... apoi au venit “pocanzeii”...

aia cu masinile, care “ne-au aburit” ca stam 4 ore la coada si sa mergem cu ei “la Babe”. Am refuzat oferta si am continuat sa inaintam o vreme conform teoriei “la 15-20 min o noua telecabina” si minus 20 -25 persoane.

S-au facut tot felul de speculatii, ca trebuia sa ne trezim mai devreme, ca trebuia sa trimitem un reprezentant de la 6 dimineata si apoi sa aperem si restul, ca ne-a tinut rand... ce mai, timpul trecea si noi inaintam cu viteza melcului. La un moment dat cred ca melcul s-a speriat si a intrat in casuta si nu a mai vrut sa alerge. Statea pe loc. Si cand stateam noi asa linistiti, iata ca mai apar si aia cu fragi si mure. O vreme am comentat ca nu sunt naturale, ca sunt scumpe, ca sunt de la Lidl... bla-bla... am cumparat 2 paharele care s-au facut de la 2 lei din reclama 4 lei (ca 2 lei e ala mic).

Apoi a mai trecut o vreme si am mai inaintat putin. Am ajuns la bancute. Am reevaluat situatia, am inceput sa numaram telecabinele: 2 – fix, minute/ cursa 20-25, persoane in jur de 100. deci in 4 telecabine gata- suntem noi.

Intre timp a inceput foamea si s-au mai investit niste bani in colacul ala gol pe dinauntru, kurtos.

Daca mai stateam mult pe la coada asa devenea si portofelul meu... kurtos! Apoi s-a facut cald si au aparut cateva cereri pentru inghetata. Noroc ca aveam apa. Dar s-a epuizat si aia- cam jumate din provizii. A fost refacut stocul de apa.

In timp ce stateam noi la coada am aflat ca a cazut Bursa, nu stiu ce actiuni s-au prabusit si telecabina nu mai costa 50 lei de pers si 25 lei de copil ci 70 de persoana si 36 de copil. (36 asta e ca un copil nu e chiar asa jumate de adult ci un pic mai mult cat sa poata sa iti dea rest un magnet de frigider). Si nu se poate plati cu cardul ca atunci cum sa mai iti dea magnet?

Bun, au mai trecut 4 telecabine si noi eram tot la coada. Eram ca in Titanic, desi erau suficiente barci de salvare, acestea nu plecau incarcate la capacitate maxima. A mai venit si aia cu cainele Saint- Bernand... era clar ca o sa puna mai putine persoane in telecabina, ca doar nu tine nimeni cainele in brate.

Era o coada imensa, ca la Moaste. Numai ca acolo iti mai dau cate ceva de pomana, aici era totul contra cost.

Incet – incet au trecut 4 ore, am legat prietenii cu tovarasii stat la coada, am facut glume, am urlat, am tipat am ras, am facut liniste, am spus bancuri, am facut arce peste timp la vremurile comuniste, am facut insolatie, ne-au luat durerile de talpi, sale, oase, cap... Am facut glume cu telecabine prabusite, cu coborat pe scari pe gaurica din telecabina, cu ramas suspendat pe fir, cu sarit de pe fir... nu se speria nimeni din fata sa plece de la coada. Nici din fata nici din spate. Coada crestea. S-a invartit dupa Silva si s-a pirdut in departare...

Am refacut calculele cu telecabinele, oamenii si minutele ca niste copii tembeli si repetenti si pana la urma am rezolvat misterul: Delia ne-a dat raspunsul “ Cand lumina se stinge oamenii fac oameni noi... ” Se pare ca mai era o usa ascunsa prin spate pe unde se strecurau persoane nesimtite care apoi ne faceau cu mana din telecabina :). Mai erau unii care spuneau ca au pierdut telecabina si ca erau cu un grup... altii care incercau sa cumpere locul cu 5 lei, altii care ziceau ca se duc la toaleta si de fapt toaleta era sus la Babele.

A sosit timpul sa luam atitudine si am am pazit intrarea cu un ochi vigilent. Numai asa regula de trei simpla a fost respectata si am ajuns la rezultatul scontat. Ora 12 si 15 si eram in telecabina. Nu inainte de a intreba ce se intampla daca nu prindem ultima telecabina (17.45). Daca nu mai e nimeni la coada, telecabina se opreste, altfel va circula pana nu mai e nimeni sus. Dar coada se formeaza sus de la ora 14.

Cu asta in minte am purces la drum spre cruce. Am stabilit sa mancam acolo ca sa mai economisim din timp. Oricum o sa ne intoarcem pe la ora 16, deci coada e formata deja.

Totul a decurs bine pe drum, am vazut si crucea. Acum vreo doi ani am ajuns aproape si ne-a surprins un nor mare de furtuna si a trebuit sa abandonam. Ne-am pozat in fel si chip cu crucea, cu prapastia, am ras proviziile, apoi am ne-am intors si am trecut si pe la Sfinx. Unde am mai pierdut o ora. Si ne-am pozat si cu cainele 10lei/ poza.

Apoi am revenit la coada deja formata la intoarcere. De la 16.00. Am inceput de afara. Se facuse racoare si apoi frig. Am intrat in cladire. Speram ca mai e putin. Deja stiam ca din 4 telecabine plecam :). 20-25 min telecabina/ 20-25 oameni / telecabina + un caine de coborat. Datele problemei erau la fel... elementul necunoscut x lipsea si era format din numarul de oameni care ajunsesera la coada inaintea noastra. Dupa ce am intrat in cladire, am ajuns dupa o ora pe hol. Pe hol era o puzderie de oameni sa zicem “y” iar mai apoi am aflat ca mai erau un numar “z” pe scari. Undeva in multimea y sau z aveam si noi doi oameni “infiltrati” dar nu puteam ajunge la ei fara sa fim ciomagiti asa ca ne-am resemnat si am reinceput cu bancuri, glume si cam tot ce era pe jos prin Busteni pe la coada.

Si acum una reala: Suparata ca sta mult la coada o tinerica ma intreba ca de ce nu baga mai multe telecabine. Zic: pai nu sunt decat doua: cand ajunge una sus, alta e jos. Si viceversa. Si de ce nu mai aduc mai multe? Cred ca isi dorea telegondole. Si noi la fel.

Si la coada asta erau diverse “momeli”: nuga, porumb, kurtos, floare de colt la cutie sigilata, miere, faguri si magneti pentru tipii natafleti. Asa ca noi...

Am reusit sa coboram la 18.30 si la ora 19 eram in vila in Poiana Tapului. Am dormit bustean!

Ce frumos a fost la munte! Maine plecam acasa... sau nu?

In episodul urmator: cum ne-am invartit 4 ore pentru a alege un loc perfect pentru picnic.

Si acum date tehnice:

Crucea Eroilor Neamului este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial.

Crucea in sine are o inaltime de 28m si brate de 7 m fiecare.

Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii. Crucea a fost înălțată la inițiativaReginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare.

Monumentul a fost confecționat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o rețea. Construcția propriu-zisă a fost realizată efectiv de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați și un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente și restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR Bușteni. De aici, o parte dintre traversele metalice și celelalte materiale de construcție a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman.

Deoarece numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii - dintre care memoria localnicilor păstrează și astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia - erau plătiți cu bani, câteva brațe de fân și hrană.

La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) și al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic național. S-a renunțat astfel la generator ca sursă de iluminare și s-a apelat la sursa cu care era dotată stația complexă de la Coștila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran...

Până în anul 1989 s-a tras un cablu electric, iar în anul 1991 s-a terminat de montat instalația electrică prin efortul Primăriei din Bușteni, al locuitorilor și al unor societăți comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalația electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii turiști care s-au cățărat pe Cruce și au spart becurile.

În anul 2003, instalația care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalației electrice, au lucrat echipe de salvamontiști care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului și a temperaturilor deosebit de scăzute. Salvamontiștii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcționau, instalația fiind repusă în funcțiune în decembrie 2004 și racordată la energia electrica a orașului Bușteni.

Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al orașului Bușteni. Astăzi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare și poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei. Există un nou proiect, care își propune să acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescentă, iar asupra ei să fie proiectat un spot laser

Traseele turistice montane cele mai accesibile turiștilor sunt cele de la cabana Babele pe creasta Caraimanului (1 oră și jumătate), sau de la cabana Caraiman pe traseul Brâna Caraimanului (45 de minute).

. (sursa wikipedia)

---

VIZUALIZĂRI: 6530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI