Hunedoara - Castelul Corvinilor

TIPĂREȘTE

Când am aflat că Întâlnirea AmFostAcolo 2016 va avea loc la numai câțiva kilometri distanță de Hunedoara, la Hotel Diamond - Cinciș am știut că nu vom rata cel mai important obiectiv turistic al zonei - Castelul Corvinilor. Eram la curent cu faptul că se preconiza o excursie în grup, incluzând multe obiective interesante din Țara Hațegului, dar pentru că noi am avut norocul ca în acest an să putem ajunge în zonă cu o zi mai devreme, se impunea un program individual. Așadar, la Castelul Corvinilor din Hunedoara am fost singuri. N-a fost greu să-l găsim deoarece în drumurile noastre trecuserăm de multe ori prin oraș și remarcaserăm indicatoarele, dar și mărețele turnuri cu acoperișuri cărămizii care se profilau spre cer.

În parcarea cu plată, păzită și bine organizată, ne-a întâmpinat un supraveghetor care ne-a indicat locul în care să ne lăsăm mașina, apoi ne-a încasat taxa (eliberând un bon fiscal). Tarifele sunt diferențiate în funcție de autovehiculul parcat. Nu voi face vreo referire la acestea deoarece poza pe care o voi atașa va spune totul. Călătorii care vin de departe găsesc în parcare chioșcuri cu suveniruri, gustări și răcoritoare. De asemenea, tot acolo există o toaletă publică.

Pietonal, ne-am angajat pe străduța care duce la castel. Lăsăm în dreapta nișa care adăpostește statuia Sf. Nepomuk - sfântul protector al podurilor, apoi trecem podul de lemn care traversează un fir de apă - pârâul Zlaști - șerpuind pe lângă zidurile medievale. Merită o scurtă oprire aici pentru că turnurile, turnulețele, crenelurile și toate decorațiunile gotice de la ferestre sunt impresionante.

Sub Turnul de poartă se află casa de bilete. Ni se solicită 10 lei/persoană - taxa de intrare pentru pensionari (deși nu avem amândoi acest statut) - după care cerem să achităm taxa de fotografiere. Era de neconceput să vizităm cel mai frumos și cel mai faimos castel medieval al României fără a face măcar câteva poze. Taxele de intrare sunt diferite după categoria de vârstă a vizitatorului, precum și după perioada în care se face vizita. Pentru detalii privind programul zilnic și pentru celelalte tarife accesați Castelul Corvinilor. De asemenea, tot pe site, puteți citi istoria castelului, precum și legendele legate de acesta. Este imperios necesar a cunoaște aceste detalii mai ales dacă intenționați să vizitați castelul pe cont propriu, fără a beneficia de informațiile oferite de un ghid local.

Pe sub Turnul de poartă se ajunge în curtea interioară (cam denivelată) înconjurată de ziduri unele mai ponosite de trecerea timpului, altele - renovate de curând - cu un aspect mai primitor. Pentru că eram singuri, fără ghid, am făcut un traseu la întâmplare. N-am ieșit de sub turnul porții fără a coborî (cu capul plecat din cauza ușii scunde) în Temnița castelului cu camera de tortură - un loc nerecomandat copiilor sub 12 ani. Am mai văzut muzee de acest gen și am citit destul de mult despre torturile din Evul Mediu așa încât nu mă așteptam să mă înfricoșeze ceva. Manechine înfățișând condamnați ispășindu-și pedeapsa, variate și ingenioase instrumente se tortură, panouri explicative, iată cam ceea ce se poate vedea în temnița castelului de la Hunedoara.

Impresionantă prin somptuozitatea ei, în dreapta turnului de poartă se află Sala Cavalerilor. Stâlpii robuști care susțin arcele gotice ale plafonului, statuia dârzului Ioan (Iancu) de Hunedoara amplasată în capătul opus intrării, ferestrele cu vitralii și bănci de piatră la care se ajunge doar urcând câteva trepte, lumina difuză care scoate în evidență vitrinele strălucitoare în care sunt expuse arme și armuri medievale, toate dau grandoare Sălii Cavalerilor și-i întregesc interiorul. În completarea imaginii vizuale, atunci când sunt mai mulți turiști, un menestrel cântă o melodie de epocă.

Am urmat valul de vizitatori și iată-ne lângă fântână. O veche legendă spune că această fântână a fost săpată de trei prizonieri turci cărora Ioan de Hunedoara le promisese eliberarea dacă vor aduce apa în cetate. 15 ani au săpat prizonierii în piatra dură și abia la 28 de metri adâncime au dat de prețioasa apă. N-au avut însă parte de eliberare pentru că între timp Ioan de Hunedoara a murit, iar soția sa, Elisabeta Szilagyi, a poruncit să fie uciși. Celor trei prizonieri le este atribuită o inscripție cu litere arabe care s-ar traduce - conform legendei - prin: "Apă ai, inimă nu". Specialiștii dau inscripției un alt înțeles: "Cel ce a scris este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică", iar vechile caractere o plasează la mijlocul sec. XV.

Foarte aproape se află Lapidariul, un muzeu deosebit în care se intră pe o ușă scundă, din lemn masiv. Aici, în câteva încăperi cu pereții de cărămidă, legate între ele prin treceri arcuite, pot fi văzute mai multe fragmente de arhitectură originală dar și copii ale unor interesante blazoane.

Dincolo de fântâna legendară se află o platformă deschisă odinioară folosită de artileriști, astăzi un minunat punct de belvedere. De pe Terasa artileriei se pot admira și fotografia aripile și turnurile din spate ale castelului, dar și împrejurimile cu o bună parte din oraș.

În partea stângă a turnului de poartă, imediat după intrarea în curtea interioară, se află Loggia Matia, aripa nordică a castelului reconstruită de Matia, fiul și urmașul lui Ioan de Hunedoara după moartea prematură a acestuia. Aici a fost cea mai mare aglomerare de vizitatori. Două grupuri de turiști (ambele de copii gălăgioși) s-au întâlnit taman aici. Expunerile ghizilor se intersectau și se suprapuneau freamătului lor, dar așa am aflat și noi despre puternicele influențe renascentiste și despre pictura care ilustrează legenda corbului cu inelul în cioc, cea mai veche pictură laică din Transilvania care s-a păstrat până în zilele noastre. Poate că ar fi fost interesant de urmat unul dintre aceste grupuri, dar forfota necontenită și urcatul pe scări în aceste condiții nu ne-ar fi fost pe plac. Pe o scară interioară, am ajuns în tribuna capelei situată pe latura de est a castelului.

Capela adăposteşte mormântul pe care Ioan de Hunedoara și-l pregătise încă din timpul vieții. Se știe că sarcofagul a rămas gol, Ioan de Hunedoara fiind înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail. În afară de elementul central - marele sarcofag cu gisant - în capelă se pot vedea zidurile austere cu nișe și ferestre cu vitralii, precum și impresionantele arce gotice ale plafonului.

Camera domniţelor - camera de zi a doamnelor din castel și Camera de aur - camera de culcare a lui Matei Corvin sunt împodobite cu mobilier vechi, dar nu cu cel original. Pat cu baldachin, masă, servantă, dulap, lăzi pictate, etajere, draperii, câteva rochii expuse pe manechine, multe piese din porțelan, ceramică, sticlă sau metal, un cămin cu lemne pregătite pentru foc, o imensă blană de urs întinsă pe jos, toate amintesc vizitatorului că această parte a castelului a fost cândva locuită.

Sala Dietei este - poate - cea care impresionează cel mai mult pe vizitator. Conform informațiilor citite acolo, "Sala Dietei este un spațiu laic destinat ceremoniilor realizat la jumătarea sec. XV, în cea de-a doua etapă de construcții din vremea lui Ioan de Hunedoara". Este construită în stil gotic târziu, interiorul ei fiind modificat în sec. XVII din porunca lui Gabriel Bethlen. O frescă ce include portrete în medalioane ale apropiaților familiei lui Gabriel Bethlen completează aspectul sălii atât de impresionantă prin dimensiune și prin multitudinea de arce gotice din plafon. Stâlpii masivi împodobiți cu steaguri, dar și masa lungă, din lemn, fancată de un șir de jilțuri ingenios cioplite, contribuie la crearea atmosferei de epocă.

În Turnul Capistrano, cel care l-a găzduit pe călugărul Ioan de Capistrano în sec. XV, se ajunge pe o scară de piatră aflată la dreapta, imediat după ieșirea din Sala Dietei.

Pentru a vizita Turnul nou de poartă se recomandă atenție la scari și supravegherea copiilor. Persoanele cu probleme locomotorii, dar și cele care suferă de rău de înălțime, n-ar trebui să se aventureze aici. Imaginile surprinse de sus - împrejurimile castelului și celelalte elemente de fortificație - sunt foarte atrăgătoare și merită efortul de a urca.

În Turnul vechi de poartă situat în partea estică a castelului, ridicat în vremea lui Ioan de Hunedoara, nu se urcă. Este mult prea deteriorat și neamenajat pentru a inspira siguranță. De altfel și panglicile care baricadează scara amintesc despre interdicția de a urca. Se poate ramarca totuși masivitatea construcției ceea ce i-a dat rezistență în timp.

Vizita noastră la Castelul Corvinilor s-a încheiat cu examinarea unor artefacte scoase la iveală dintr-o necropolă descoperită în urma unor săpături arheologice efectuate în Str. Toamnei, nr. 8: un schelet expus într-o vitrină și multe inele de buclă (din bronz și din argint), interesante podoabe pentru păr folosite de femeile din vechime.

La expoziția cinegetică m-au impresionat nu atât păsările împăiate și trofeele de vânătoare, cât mobilierul foarte vechi și mai ales covorul țesut care redă imaginea Castelului Corvineștilor și emblema cu corbul legendar.

În final…

Trecând atâta timp de la vizitare, mai ales pentru că despre Castelul Corvinilor s-a scris atât de mult (și nu numai de către cei care au fost la Întâlnirea AmFostAcolo 2016) nu credeam că voi mai scrie și eu. De altfel, nu am spus nimic nou. Am spus doar că am fost și eu acolo și pentru că am făcut atât de multe fotografii, vreau să prezint o selecție și celor care vor avea timp să se aplece asupra ei.

Istoria Castelului Corvinilor, proporțiile lui impresionante, arhitectura gotică dar şi legendele lui de neuitat fac din acesta un obiectiv turistic de importanță națională. Vizitați-l dacă vă aflați în zonă și dacă-i puteți dedica măcar 2 ore din timpul vostru!

---

VIZUALIZĂRI: 2580 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI