ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 04.08.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
JUL-2016
DURATA: 1 zile
prieteni
4 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

Palatul Știrbey din Sinaia – o clădire ce și-a găsit menirea

TIPĂREȘTE URM de aici

Valea Prahovei cu salba sa de stațiuni montane e o zonă populară printre locuitorii de la câmpie. De fiecare dată când am făcut incursiuni la munte, am căutat și am găsit locuri frumoase, deosebite, unele foarte cunoscute, altele mai puțin vizitate – dar la fel de frumoase și interesante. Sinaia e o localitate care respiră aerul istoriei, un loc de vacanță și odihnă preferat de regi, de aristocrații sfârșitului de secol al XIX-lea și început de secol al XX-lea, de oamenii de cultură ori cei cu profesii liberale.

Încă din primăvară am citit un articol despre deschiderea în decembrie 2015 a unui nou muzeu în Sinaia, un muzeu dedicat orașului, un muzeu alcătuit prin contribuția locuitorilor acestei frumoase stațiuni montane. După acea lectură și imagini privite pe Internet mi-am trecut pe listă vizitarea acestui muzeu cu ocazia unei viitoare călătorii la munte. Și ocazia s-a ivit în acest sfârșit de iulie…

Clădirea construită între 1874-1875 este considerată azi cea mai veche reședință de vacanță din oraș, ținând cont că poate altele mai vechi au dispărut în ultimii 50-60 ani. Vila Alina Știrbey, Palatul Florescu-Știrbei, Castelul Știrbey, Palatul Știrbey – sunt tot atâtea nume sub care este cunoscută frumoasa locuință de vară a familiei Știrbey. Un arhitect olandez proiectează pentru prințesa Alina Știrbey (fiică a domnitorului Barbu D. Știrbey, căsătorită cu generalul Ioan Emanoil Florescu) această vilă de vacanță, în stil romantic german. S-au păstrat imagini și scrieri care ne introduc în parfumul epocii de glorie a reședinței: vila din piatră naturală dotată cu un foișor rotund spre care acced două scări străjuite de doi lei, un mare parc natural ce cobora până în strada principală a localității, un lac alimentat de o apă curgătoare, alei pentru trăsuri, vase decorative exterioare și statui. În 1883 cuplul Alina Știrbey – generalul Florescu se desparte, vila rămânând în posesia prințesei. Generozitatea fiind o trăsătură de familie la Alina Știrbey, aceasta va dona domeniul și reședința de vară de la Sinaia statului român.

De-a lungul timpului vila a avut de suferit: dacă prin anii 30 se preconiza mutarea aici a Palatului administrativ al orașului, în perioada comunistă clădirea a devenit gazdă a Casei Pionierilor, apoi din 1993 sediu al administrației financiare locale și a Trezoreriei statului. Din 2010 este abandonată, iar autoritățile locale reînvie ideea unui muzeu local (idee lansată încă din 2007). Palatul este izolat prin construcția hotelului Montana (pe locul parcului și a lacului) și a parcării din fața telefericului, dar și prin apariția unor spații comerciale și de alimentație publică în coasta sa. În 2013 consiliul local lansează un apel locuitorilor urbei pentru donarea de obiecte, documente și fotografii și se pornesc lucrările de restaurare a vilei, iar în decembrie 2015 se inaugurează Muzeul orașului Sinaia.

Detalii pentru vizitatori

Muzeul este situat oficial pe Bdul Carol I, la nr. 1, dar nu îl veți găsi acolo, adresa fiind valabilă atunci când parcul vilei se întindea până în bulevard. Acum accesul se face prin str. Cuza Vodă (prin curtea interioară), mergând pe lângă hotelul New Montana, ori de pe aleea Serei – din parcarea telefericului. Programul de vară este: miercuri-sâmbătă 11.00-18.00, duminică 11.00-16.00, luni și marți este închis. Tarifele sunt: 15 lei/adult (în primele luni de la deschidere prețul era de doar 10 lei), 7 lei/elevi și studenți, 5 lei/special pentru localnici. Există tarife speciale pentru grupuri, dar și o taxă foto (10 lei) și una video (nespecificate pe saitul oficial).

Sălile Muzeului orașului Sinaia

Pătrundem în curtea interioară a Palatului Știrbey și ne odihnim câteva minute pe o bancă metalică admirând foișorul și scările ce înconjoară clădirea de piatră. Intrăm în muzeu și după achitarea biletelor purcedem la vizitarea sălilor urmărind circuitul afișat pe panouri. Începem la sugestia domnișoarei de la recepție cu parterul, care datorită diferenței de nivel a terenului pe care e clădită vila pare un subsol, deoarece coborâm o scară îngustă în spirală spre camerele răcoroase.

Începem periplul nostru în muzeu pe holul de la parter citind pe un panou câteva cuvinte despre familia Știrbey, privind arborele genealogic al ilustrei familii sub ochii generalului Florescu al cărui bust este expus într-o vitrină. Holul mai cuprinde panouri și vitrine despre: Biserica Sf. Ilie din Sinaia (mai multe obiecte de cult) și Orient Express (celebrul tren Venice Simplon Orient Express a cărui poveste începe în 1883; vedem în vitrină farfurii și tacâmuri utilizate în tren, meniuri pentru cine tematice – de ex. „Lac chinezesc”, chiar un volum al scriitoarei Agatha Christie intitulat „Crimă în Orient Express”), dar și o reproducere după blazonul familiei Florescu.

Sălile 2 și 3 găzduiesc exponate și panouri fotografice dedicate Munților Bucegi, faunei, vegetației arboricole și florei montane. Piesa ce atrage toate privirile este macheta zonei montane Bucegi, pe care sunt marcate prin leduri de diferite culori peșterile, cascadele, lacurile, vârfurile montane și alte elemente interesante pentru turiști. Apeși pe butonul dedicat peșterilor și pe machetă se aprinde ledul colorat corespunzător. Sala 2 e placată până la jumătatea pereților cu piatră aparentă, panouri ne oferă informații despre faună și rezervații naturale, un panou imens e plin de secțiuni din diverse specii de arbori, mai multe blănuri și coarne de animale sălbatice sunt expuse pe pereți. Sala 3 ne delectează privirea cu fotografii reușite ale florei montane; într-o nișă vedem un ammonit din Jurasic prins în calcar.

Sala 4 este dedicată expozițiilor temporare, acum putând fi studiate schițe, planuri și documente ale vechilor clădiri din patrimoniul arhitectural sinăian. Semnături ale unor arhitecți celebre, schițe în tuș ori acte scrise în limbajul epocii – toate le putem vedea expuse în această încăpere. Sala 5 ne întâmpină cu răcoare, întuneric și scaune: e sala multimedia; pe un ecran lcd se derulează scurte filmulețe care promovează principalele obiective turistice din Sinaia. Circa 20 de locuri sunt disponibile în această cameră multimedia (unde se pot probabil organiza mici evenimente culturale).

Sala 6 ne introduce în universul Salvamont – grupurile de salvatori alpini fiind atestate pe Valea Prahovei la începutul anilor 1900. Acțiunile de salvare erau efectuate de alpiniști, ghizi, medici și schiori; în 1925 apare la Sinaia un „pichet de salvare”. O vitrină găzduiește câteva exponante interesante: un colțar de gheață din fier și curele de piele, o tălpică de lemn cu întăritură de mers prin zăpadă din perioada interbelică, fotografii vechi și medalii. Un manechin îmbrăcat în echipament de iarnă și dotat cu schiuri și alte obiecte specifice salvării pe munte este amplasat în această cameră dedicată salvatorilor montani.

Sala 7 este consacrată istoriei sporturilor de iarnă și timpului liber: pe o latură este refăcută fațada Cabanei Sf. Ana și tot felul de obiecte utilizate în practicarea sporturilor de iarnă și a drumețiilor montane, pe cealaltă latură este reprodusă o porțiune dintr-o pârtie pe care se află un fel de sanie, cred că precursoarea bobului. Sala 8 ne prezintă Cercetașii României – o dioramă cu un tânăr cercetaș aflat pe o creastă de munte, dar și un panou care relatează despre reînființarea cercetășiei la Sinaia în 1990.

În Sala 9 sunt informații despre orașele înfrățite cu Sinaia, diplome și plachete. Orașul Sinaia este primul oraș din România comunistă care în 1963 se înfrățește cu o localitate din Italia capitalistă. Sala 10 - Personalități în Sinaia - ne prilejuiește reîntâlnirea cu personalități ale vieții culturale și politice care au avut legături strânse cu urbea sinăiană, dar și oameni care au primit titlul de „cetățeni de onoare” ai Sinaiei.

Un loc deosebit întâlnim în Sala 11 intitulată Stâncile Franz Joseph – într-un spațiu curbat, placat cu piatră aparentă, este reprodusă la scară basorelieful comemorativ montat la Stâncile Franz Ioseph, aflate deasupra Cabanei Stâna Regală. Amănunte interesante despre acest basorelief am scris în articolul dedicat Potecii Regale (vezi impresii). Basorelieful a fost amplasat în 1897 pe stâncile amenajate pentru un dejun luat pe stânci (platforma inferioară) și punct de belvedere (platforma superioară) în anul 1986 de către împăratul Franz Joseph și regele Ferdinand. Mi-a plăcut ansamblul amenajat în această sală, completat cu o imagine de mari dimensiuni a Văii Prahovei văzută din punctul de belvedere situat pe Stâncile Franz Joseph și mai multe panouri cu fotografii de epocă. Pe holul de legătură între săli vedem și o vitrină cu exponate și mai multe panouri informative privind Mănăstirea Sinaia.

Acesta a fost traseul de la parter după care urcăm la nivelul 1 unde admirăm Salonul aristocratic – o cameră ce reproduce atmosfera romantică a vilelor de altădată, loc de relaxare și șuete pentru aristocrații și boemii vremii. Nu lipsește pianul, rochiile epocii, ceainicul și samovarul, vechiul aparat foto, biroul vintage de azi (secretaire), mobilierul tapițat etc. În camera centrală a nivelului - Istoria orașului - se află o machetă a localității pe care sunt marcate clădirile cele mai importante existente la început de secol al XX-lea. Mai multe vitrine de sticlă găzduiesc obiecte, cărți, documente și fotografii referitoare la evoluția istorică a stațiunii Sinaia. Ultima cameră, Orașul sub comunism, ne conduce cu mintea și prin prisma exponatelor către o epocă contemporană unora dintre noi. Începând cu panouri și exponate din perioada interbelică, apoi din timpul celor două conflagrații mondiale, vitrinele conțin la final artefacte ale epocii comuniste. Mi-a plăcut povestea salamului de Sibiu: pietrarul italian Filippo Dozzi deschide la Sinaia în 1910 o fabrică de salam reușind să se impună repede pe piața produselor de lux cu salamul crud-uscat produs în această zonă montană (întreaga poveste aici: agriculturae.ro/index.php ... i-de-sibiu.html).

Cireașa de pe tort, cum se spune, este reprezentată de cafeneaua din Palatul Știrbey alcătuită dintr-un spațiu interior și o terasă exterioară (în foișorul palatului). În interior pereții sunt îmbrăcați într-un tapet cu flori, draperii grele străjuiesc ferestrele, mobilier vintage ocupă spațiul disponibil, o sobă de teracotă albă întregește aspectul deosebit al acestei cafenele. Pe terasă puteți savura o cafea delicioasă având sub priviri mușcatele roșii și curtea interioară a vilei.

Concluzii. Noul muzeu dedicat orașului Sinaia reprezintă un loc învăluit în parfum de epocă, care ne dezvăluie crâmpeie din istoria acestei localități montane. Toate exponatele sunt etichetate și oferă informații de bază, panouri generoase și fotografii de epocă ne introduc pe firul istoriei dar și al legendelor, machete generoase ne ajută să ne orientăm în spațiul geografic în care e situată urbea de pe Valea Prahovei. Nu ocoliți o vizită în acest muzeu modern găzduit de o clădire istorică – vacanța Dvs. va fi mai „bogată” din punct de vedere cultural.


[fb]
---
Trimis de tata123 🔱 in 04.08.16 09:43:25
Validat / Publicat: 04.08.16 12:06:56
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în SINAIA.

VIZUALIZĂRI: 5857 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

20 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Vila Alina Știrbey din Sinaia, acum Muzeul orașului Sinaia.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 67000 PMA (din 52 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

20 ecouri scrise, până acum

mishu [04.08.16 12:17:02] »

Ma bucur ca am prins primul vot, am citit cu mare nerabdare acest articol si am admirat la fel cu mare placere pozele. Ti-au dat voie sa faci poze? a fost contra cost sau... ? .

Daca ar fi sa o reiau vizita as relua-o oricand cu placere, zona aristocratica mi-a placut insa mai mult mi-a placut camera in care era macheta zonei montane Bucegi deoarece am urmarit fiecare buton si locul indicat.

La fel si sala multimedia mi s-a parut un loc in care in afara faptului ca te odihneai, puteai sa mai afli lucruri interesante.

Felicitari, votat cu foarte mare placere.

Carmen Ion [04.08.16 12:26:02] »

@tata123 - Excelentă recomandare. Am fost la Sinaia anul trecut cu puţin înainte de deschiderea muzeului şi după aceea nu am mai ajuns pe Valea Prahovei, însă cu proxima ocazie îl voi vizita negreşit.

Despre generalul Florescu puteţi afla mai multe amănunte citind o carte recent apărută la Editura Corint, "Sânge din sângele lui Dracula. Saga boierilor Florescu"

edituracorint.ro/sange-di ... r-florescu.html, scrisă de un alt descendent al familiei, istoricul american (născut în România) Radu R. Florescu.

elviramvio [04.08.16 13:58:04] »

@tata123 -

Sinaia este mereu o poveste frumoasa si un loc unde doresti sa revii cat mai des. Din pacate, salamul de Sibiu de astazi nu mai este ca cel de atunci. Maturarea indelungata si mucegaiul natural aveau rolul lor si-i dadeau gust, plus ca puteai sa-l tii si vara fara frigider. Iar povestea cu carne de cal este adevarata, chiar se folosea in amestec, nu multa, era o proportie. Nu este "brasoava", este adevar. In copilarie, un unchi, avocat de profesie dar care era interzis, lucra ca sofer pe o masina izoterma de transport mezeluri si la fiecare fabrica, cat dura incarcarea el dadea "consultatii" iar muncitorii il cinsteau cu cate ceva, cum altfel decat "imprumutat" din fabrica. Din parizer, crenvursti, salam de Sibiu si multe altele aveam si eu parte, alaturi de carti cu istorii ale natiilor caci eram nepoata favorita.

liviu49 [04.08.16 21:52:30] »

@mishu - Ca ieri ati fost prima la vot, am inteles de ce. Dar si astazi doamna, tot dvs. sunteti prima la vot? Astazi nu am mai fost mult timp pe langa calculator, asa ca nu mi-ati mai luat caimacul.

Daca voi vizita acest muzeu, as sta cel mai mult la macheta cu Bucegii si as incerca sa-mi reamintesc toate (ca greu dupa aproape 50 de ani) drumetiile facute pe munte in acea " tabara de practica" din iulie - august 1968. Si in mod sigur ma va cuprinde nostalgia si voi descoperi ca mai erau si alte trasee de batut cu piciorul.

Numai bine si calatorii placute!

liviu49 [04.08.16 22:01:47] »

@Carmen Ion - Doamna Carmen imi aduceti aminte prin mentionarea istoricului Radu Florescu de articolele sale din anii 80' din revistea Lumea, la care am fost abonat din 1980 pana in 1990. Aparea joia si citeam editorialul economic al lui Ilie Serbanescu, pe care nu mi-am dat seama niciodata cine permitea publicarea lor pentru ca nu prea semanau cu ce se scria la acea vreme. Apoi comentariile lui Radu Budeanu, Stefan Carje, iar prin 1988, sau 1989, au aparut niste articole cu mostenirea Cantacuzinilor pe Valea Prahovei. Apoi in Magazinul Istoric am mai citit alte articole ale sale, pentru ca dupa Revolutie sa aflu ca este vorba de un american de origine romana.

Numai bine!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mishu [04.08.16 22:08:19] »

@liviu49: Imi cer scuze, promit ???????? sa nu se mai intample. Insa cum era sa ratez un astfel de articol despre un loc pe care il calcasem si eu cu ceva vreme in urma. Si mai ales ca avea si poze.

In orice caz in sala cu macheta sigur veti zabovi ceva vreme. Nu ne-a scapat nici un singur buton neapasat. Nu o sa va para rau daca veti vizita acest muzeu. Toate cele bune.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
liviu49 [05.08.16 06:50:47] »

@tata123 - Pentru ca stiu ca articolele dvs. sunt adevarate enciclopedii, foarte bine documentate, astazi la birou il voi tipari, il voi citi, in mod sigur, cu multa placere. Si nu poate fi altfel, pentru mine, un articol despre Sinaia. Deocamdata ma multumesc cu admirarea pozelor si votarea acestora. Oricum, pentru mine, Sinaia a fost, este si va ramane, exemplul tipic de statiune montana, care va atrage mereu turistii, chiar si pe "pantofari", pe care nu imi doresc sa ii intalnesc sus pe munte. Ma gandeam ce frumos ar fi putut fi ca macar jumatate din cei care au construit la Ranca ar fi luat Sinaia ca exemplu. Ar fi aparut o statiune montana si nu balamucul care este la ora actuala.

Numai bine si calatorii placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
liviu49 [05.08.16 07:16:52] »

@elviramvio - Scriind un mic ecou la acest articol, de dimineata pana nu se salta roua, constat ca raspunsul pe care l-am scris aseara la ecoul dvs. nu apare. Pentru ca am mai patit rusinea sta de cateva ori, m-am gandit sa-l scriu, mai intai pe o foaie si apoi sa-l transmit. Am mai promis lucrul asta si dupa celelalte ecouri pierdute, dar se pare ca nu m-am lecuit. Doresc sa reiau afirmatia dintr-un ecou mai vechi al meu la un articol despre Sinaia si sa intaresc cele scrise de dvs. despre salamul de Sibiu. Am avut ocazia, in 1968, sa aflu, spre surprinderea mea, ca in Sinaia exista o fabrica de mezeluri, veche dinainte de razboi, unde se fabrica salamul de Sibiu. Aceasta noutate, pentru mine, am aflat-o de la un salariat de la fabrica, tatal unui salvamontist din Sinaia, cu cre ma imprietenisem in perioada „ taberei de practica”, cum am numit-o eu. Am fost sa vad unde este fabrica, evident ca nu am putut intra inauntru. Fabrica se afla pe prima sau a doua straduta la stanga, spre munte, din str. Republicii, dupa cladirea de birouri a Uzinei de Mecanica Fina, mergand spre centru. „ Brasoava” de care vorbiti dvs. o cunosc si eu, de mic copil. Stiam, cel putin asa se spunea, ca salamul are si carne de cal in compozitie (lucru comfirmat in 1968), dar si faptul ca salamul era realizat in mate de cal. Peste ani, perioada anilor 80”, cand mezelurile incepeau sa devina mai rare, cumparam mai multe mate de salam de vara, le prafuiam bine prin faina si apoi le uscam la caldura. Dupa doua luni de uscare, obtineam un salam foarte bun, un soi de Sibiu de casa. Dupa revolutie am gasit in magazine salamuri Banatean si Sinaia (tot salamuri crud-uscate, dar fara acel mucegai specific), fabricate la Salsi Sinaia. Aceste salamuri se cumpar frecvent din magazin, dar sunt produse de alti producatori. Nu stiu daca fabrica mai functioneaza acum, iar daca as auzi ca a fost cumparata de cineva, vanduta la fier vechi, demolata, iar pe locul ei construite niste vile, nu m-ar mira. Cazul deja este banal, dupa revolutie.

Iata ca Sinaia, pana in 1989, pe langa Uzina de Mecanica Fina, mai era cunoscuta in toata tara si, probabil si peste hotare, si prin Fabrica de Mezeluri.

Numai bine si calatorii placute!

mishu [05.08.16 08:55:05] »

@liviu49 - Povestea salamului Sinaia a devenit deja o traditie si cred ca acum cum incearca fiecare sa scoata asa-zisul salam Sinaia si incearca tot felul de retete nastrusnice.

Cat despre salamul de vara dat cu faina si uscat ceva vreme imi aduc aminte si eu deoarece si la noi in casa se facea asa ceva.

Si cum romanul este inventiv la fel preparam in casa cascaval (de fapt lucram in mediu toxic si cum aveam jumatate de litru de lapte zilnic, ne uneam cateva fete si in fiecare zi preparam cascava pentru cate una dintre noi).

De asemenea aveam o reteta buna prin care preparam in casa coniac si ajunsesem chiar specialist, nici nu mai masuram cantitatile, aveam ochiul format .

Celor care nu au apucat acele vremuri li se poate parea ciudat, dar cum romanul se descurca inventa el ceva. Felicitari pentru completari.

elviramvio [07.08.16 08:58:37] »

@liviu49 -

Scuze, acum am citit ecoul acesta. Salamul de Sibiu de azi nu are aproape nimic de-a face la gust, deci la reteta, nici cu cel din 1985, spun asta pentru ca in acel an era singurul salam pe care i-l cumparam intr-un minut din alimentarele goale ale Galatiului, se pare ca era prea scump pentru muncitorii combinatului si santierului naval. Dar asta este. Despre cladirea vechii fabrici si utilaje nu stiu daca mai exista.

O zi frumoasa!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Michi [08.08.16 12:32:48] »

Liviu49 :

Nu stiu daca fabrica mai functioneaza acum, iar daca as auzi ca a fost cumparata de cineva, vanduta la fier vechi, demolata, iar pe locul ei construite niste vile, nu m-ar mira.

Fabrica funcţionează în acelaş local vechi din secolul trecut, adică în două clădiri legate printr-o estacadă deasupra străzii Frasinului care face legătura între bul. Carol şi str. Avram Iancu. Spun asta pentru că de câte ori am trecut pe această stradă glandele olfactive şi savilare o iau razna şi nu mă las până nu cumpăr câteva sute de grame, feliat subţire şi decojit- din magazinul de pe aceeaşi stradă.

Magazinul a fost până acum un an-doi Angst, acum funcţionând ca Mega Image, singura firmă cu licenţă de vânzare pentru salamul de Sibiu crud-uscat fabricat de Salsi.

Fabrica funcţionează de la începutul sec. trecut şi a fost înfiinţată de italianul Filippo Dozzi care inventase reţeta salamului de Sibiu.

Cum în timpul lui Ceauşescu adevăratul salam mergea la export, nouă ni se ofereau surogate de unde bancul ˝salamul de Sibiu e făcut din părţi egale de carne de pui şi de cal, adică un cal, un pui˝.

Michi [08.08.16 12:47:16] »

Tata123: Excelent articol, ca şi toate celelalte. Necazul este că am stat cu nepoţii o săptămână la Sinaia de unde am venit dimineaţa asta. Am mers în stânga, în dreapta dar de muzeul deschis relativ recent n-am auzit, nu-i vorbă că nici nu beneficiază de panouri publicitare în centrul oraşului. Cum laptopul mi s-a stricat am fost ruptă de informaţiile de pe AFA şi din alte surse.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mishu [08.08.16 13:20:30] »

@Michi - Si noi am aflat de acest muzeu vizitand Cazinoul Sinaia atat de la ghida cat si dintr-un pliant luat de acolo. Ar putea fi promovat ceva mai bine si astfel ar avea mai multi vizitatori.

Cu atat mai mult cu cat si prezenta audioghidurilor va fi utila, noi nu am avut acest noroc in martie cand l-am vizitat.

Si noua intrarea ni s-a parut putin cam dosnica, in fine ma bucur ca am vizitat acest muzeu.

Acum in fine data viitoare vei sti unde este.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
liviu49 [08.08.16 13:23:33] »

@Michi - Mama Michi! Va multumesc pentru vestea buna pe care mi-o dati referitoare la fabrica de mezeluri. E posibil sa fie o minune faptul ca aceasta fabrica de mare traditie continua sa functioneze. Imi amintesc ca, dupa revolutie, intr-un magazin Angst, de pe sos. Pantelimon am cumparat pentru prima data salam Banatean, care mi-a placut foarte mult. Uitandu-ma la eticheta sa vad unde este fabricat si am descoperit ca producatorul este Salsi Sinaia. Am facut imediat legatura cu salamul de Sibiu. In acelasi magazin am cumparat mai tarziu si salamul Sinaia, fabricat in acelasi loc. De mai multi ani nu am mai gasit salam Sinaia sau Banatean fabricat la Sinaia si oclipa mi-a trecut prin minte (atata cata mai am) ca fabrica de la Sinaia a avut soarta atator fabrici dupa revolutie. Vestea dvs. ma bucura, dar in acelasi mi-e teama ca un roman "adevarat" va gasi o modalitate si niste cozi de topor pentru a distruge si aceasta fabrica pentru un cartiert rezidential.

Numai bine si calatorii placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
elviramvio [08.08.16 13:24:42] »

@Michi -

Bine ati revenit din vacanta!

Sa stiti ca nu era surogat salamul de Sibiu ce aparea din cand in cand in comert inainte de '89 - cel acoperit cu mucegai recunoscut dupa miros - ci avea un defect de multe ori neobservabil pt. export iar reteta adevarata nu se va spune asa usor. Referitor la carnea de cal, nu e banc, ganditi-va ca italienii au consumat aceasta carne de ceva secole iar dupa ultimul scandal de acum un an cred, nutritionistii - aia cu studii nu aceia din piata sau ziare ieftine - au ajuns la concluzia ca aceasta carne este mult mai bogata in fier asimilabil, reduce nivelul colesterolului zis rau, este mult mai saraca in calorii, etc. Si in zilele noastre italienii au ceva macelarii specializate pentru carnea de cal. Iar daca ne gandim ca Dozzi era italian, cam se leaga treburile. Acum sincer chiar mi-e pofta de o feliuta din salamul de Sibiu comunist, ca de cel dinainte n-am stiinta cu o fi fost. Cel de azi, de la nici o fabrica, nu seamana cu vechiul!

Michi [08.08.16 13:38:06] »

@elviramvio - Apropo de carnea de cal. În postul Festivalului din 1953 (al tineretului), în măcelării se vindea carne de cal şi porumbei. Mama prefera carnea de cal pentru că porumbeii erau rahitici. Carnea de cal era de un roşu aprins, păstoasă şi mama o fiebea˝ să iasă otrăvurile din timpul alergatului˝Asta zic şi eu nutriţionism fără studii savante!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
elviramvio [08.08.16 13:46:08] »

@Michi -

Si sa inchei ca-mi da in fiert ciorba de vaca, la propriu, cred ca am cumparat de cateva ori carne de cal vanduta drept carne de manzat, in macelarii autorizate! Mi-am dat seama cand am citit descrierea grasimii de un galben puternic. Dar a fost buna.

O zi placuta va doresc!

tata123 🔱 [09.08.16 10:36:39] »

@all - Mulțumesc tuturor pentru cuvintele frumoase și amintirile expuse aici. Vă doresc o săptămână ușoară.

calatorul [21.09.16 16:31:12] »

@tata123: Multumim pentru informatiile si impresiile impartasite, ca si pentru pozele convingatoare.

webmasterX [08.07.18 22:06:54] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica «Muzee în Sinaia» (nou-creată, între timp, pe sait)

[Rubrica inițială: Descoperă Sinaia și împrejurimile]

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
calatorul, elviramvio, liviu49, Michi, mishu, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂPalatul Știrbey & Muzeul orașului Sinaia:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.092790126800537 sec
    ecranul dvs: 1 x 1