Lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita - o incantare pentru ochi si suflet

TIPĂREȘTE

O alta etapa a circuitului nostru prin Banat a fost Sasca Romana. Am stat doua nopti la pensiunea Dolli (despre care o sa scriu mai tarziu) si de acolo am facut trei trasee usoare dar foarte frumoase.

Primul traseu a fost catre lacul Ochiul Beiului si cascada Beusnita.

Din Sasca Romana mergem spre Oravita aproximativ 11 km. Vom vedea un indicator spre Podul Bei (e cam mic, se poate rata, dar exista un reper usor de vazut, si anume un gater, pe stanga drumului. Facem la dreapta si mergem pe drum asfaltat, bun, inca vreo 5 km. S-ar putea ca aceste distante sa nu fie foarte exacte. Ultima parte a drumului spre Podul Bei este foarte pitoresc, trece printr-o padure deasa. E un pic cam ingust, dar nu e dificil de condus.

La Podul Bei se plateste o taxa de 5 lei de persoana si primesti un sac de gunoi, creindu-se astfel toate premizele pentru a mentine zona curata.

Se intra pe un drum forestier lung de 4,5 km. La inceput drumul este plin de bolovani mari, apoi parca e un pic mai acceptabil. Masinilor cu garda joasa nu cred ca le va placea acest drum. Nu ca celalte s-ar da in vant sa circule pe acolo, dar suporta mai usor denivelarile. Se merge incet, atat din cauza denivelarilor, cat si datorita faptului ca dupa fiecare curba te poti intalni cu alta masina. Drumul este ingust, de cele mai multe ori trebuie intelegere intre soferi pentru a incapea doua masini.

Cam dupa 2 km, poate mai mult, urmariti pe dreapta un mic indicator pe care scrie cascada Vaioaga. Este si loc de oprit masina. Coborati cativa pasi si veti vedea o cascada mica, dar frumoasa. Merita sa opriti sa o admirati.

Drumul se termina intr-o zona larga, cu loc de campare si parcare, respectiv in zona unei pastravarii. Asa se si numeste locul, „La pastravarie”. Aici se poate manca un pastrav bun, la un pret rezonabil (15 lei un pastrav maricel) Nici pretul la bere, suc, apa nu era prea mare. Chiar am apreciat decenta proprietarilor, care nu au ridicat preturile pentru ca erau singurii furnizori in zona. Mai rar asa ceva!

Apoi incepe traseul spre Lacul Ochiul Beiului. Se merge lejer, prin padure, pe o poteca aproape plana, De fapt se urca insa foarte putin si lejer. Drumul e frumos, in cea mai mare parte la umbra copacilor care ofera o racoare placuta. Poteca insoteste Nera, care din loc in loc are mici praguri cu apa inspumata.

Dupa 40 minute de mers, am ajuns la lac. Tot ce am citit despre acesta s-a adeverit. Este de o frumusete aparte iar linistea ce te cuprinde stand si privindu-l este aproape ireala.

Cateva date despre lac, citite de mine prin diverse articole : se afla la o altitudine de 310 metri, are diametrul de 20 m si adancimea de 3,6 m. Apa este foarte limpede si are culoarea turcoaz. Lacul nu ingheata niciodata, temperatura apei osciland intre 4si 8 grade. Din acest motiv multe pasari care ar trebui sa pleca in tarile calde, raman langa lac pe timpul iernii.

Am citit si o legenda legata de acest lac, si anume ca fiul unui bei cu putere si renume in zona, s-a indragostit de fata unui pastor. Beiului nu i-a convenit si a poruncit ca fata sa fie ucisa. Fiul sau a plans pana cand a murit si el iar din lacrimile lui s-a format lacul. Dupa moarte, fata s-a transformat intr-un parau, Beusnita.

Dupa ce ne-am saturat privind si fotografiind lacul, am pornit mai departe spre cascada Beusnita. Poteca urca un pic abrupt prin padure, dar nu va speriati, urcusul dureaza foarte putin dupa care drumul devine lejer. In maxim 30 minute se ajumge la cascada. Poteca merge pararel cu paraul Beusnita, care si-a facut loc printre pereti de stanca. Din loc in loc apa se pravaleste peste stanci, astfel incat nu ne vom plictisi admirandu-le. In doua puncte putem vorbi chiar de cascade in toata regula, dar sa nu va opriti crezand ca ati ajuns. Cascada este impresionata, apa cade pe mai multe stanci pe care le acopera ca un voal. Este acoperita de muschi, care ii dau un aspect deosebit.

Ce e tare neplacut la cascada : exista niste muste mari, galbui-maronii, care inteapa rau de tot. Cica ar fi tauni. (or fi migrat de la canionul de sare de anul trecut si s-au ingalbenit de efortul de a veni de la Praid!). Cert este ca ne-am ales cu o gramada de intepaturi, care s-au inrosit si inflamat. La fel patisera si ceilalti turisti de la pensiunea unde stateam!

Drumul la intoarcere este usor si placut. Obligatoriu inca o oprire la lac, pentru a vedea cum razele soarelui il luminiaza din alt unghi.

In concluzie, este un traseu usor, accesibil aproape oricui. Il recomand din toata inima.

---

VIZUALIZĂRI: 6229 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI