Am Fost Si Acolo.....

TIPĂREȘTE

In primul rand, as dori sa-i multumesc domnului Bill Gates, de fapt companiei lui, pentru ca a inventat Windows-ul, fapt ce a produs crearea site-urilor de Internet si, intr-un final (dupa multi ani), infiintarea acestui site.

In al doilea rand le multumesc tuturor pentru ca au venit si pentru ca au facut eforturile necesare realizarii acestui eveniment, dat fiind ca fara ei Cornel s-ar fi simtit destul de singur acolo in Poiana (: D).

In al treilea rand, respectele mele pentru domnul CORNEL, care a avut acea "scanteie", ideea de a organiza o intalnire cu utilizatorii site-ului si chiar a reusit. Cornel, te felicit "Super de inmultzit cu mult!! " (ca sa-l „citez” si pe domnul alex_macedo), pentru tot si pentru ca ai facut tot posibilul sa-i multumesti pe fiecare in parte asa cum ai putut, sa le raspunzi la toate intrebarile si sa ai grija sa nu se simta „marginalizati”.

Legat de „weekendul petrecaret (z) ”, eu unul am venit doar la petrecere, insotit de prietena, sambata pe la ora 19 si intr-un fel imi pare rau ca nu m-am cazat si eu pe undeva alaturi de alti „calatori prin lume”, sa mai impartim pareri si experiente, mai ciudate sau mai putin ciudate, de pe unde am fost. In schimb, am avut suficient timp la dispozitie sa vizitez Brasovul si monumentele lui (Biserica Neagra, Castelul Bran, urcatul cu telecabina pana la „BRASOVlywood”-Muntele Tampa, Piata Sfatlui si porumbeii vesnic prezenti pe acolo, aerul foarte curat si rece, orasul vazut noaptea de sus), lucru care iti pune pur si simplu sangele in miscare si iti lasa multe impresii mai mult decat placute.

In timpul petrecerii a fost un pic cam greu sa conversezi mai ales daca cel/cea cu care vorbeai se afla in fata ta, masa fiind foarte mare, dar ne-am descurcat . Pe langa faptul ca era sa ratez hotelul (am urcat prea mult, cu un pic de viteza fiindca ma cam grabeam sa ajung la timp si am ratat locatia, dar am dat de un cetatean „de-al locului” care m-a directionat spre hotel), m-a surprins felul in care acesta arata: foarte mare, cu un design futuristic si care iti ia pus si simplu ochii. Intr-un cuvant: minunat. Imi adusesem aminte ca intalnirea (premiile) trebuia sa aiba loc in Sala Nato, lucru care mi-a starnit o curiozitate: „-De ce un hotel de munte are o sala care se numeste asa? Aici isi puneau Bush sau Obama in aplicare planurile de cucerire a lumii? Sper sa nu se lase cu vreun 11 septembrie... ”. Cand am intrat in hotel, am vazut ca treceau doua persoane care aveau legitimatii la gat, m-am gandit ca or fi angajati ai hotelului. Ma indrept nedumerit catre receptie, mai vad trei „angajati ai hotelului”... In fata receptiei erau niste mese si un bar, iar la o masa erau 7-8 persoane fiecare cu legitimatia la gat (ma si gandeam... wow... ce de angajati mishuna pe aici, unii chiar stau la o bauta, n-au nici o treaba). Intr-un final, asemenea unui tonomat antic, mi-a picat si mie fisa si m-am intrebat: „-Legitimatii frate! Ale noastre unde or fi? Ar trebui sa avem si noi legitimatii! ” Astfel, ii multumesc sotului doamnei Mariana pentru legitimatiile AmFostAcolo, cu el am vorbit la telefon si le-am gasit la receptia hotelului.

Mancarea, zic eu, a fost OK si cred ca a prins toata lumea cate ceva chiar daca erau „siruri indiene”, foarte buna, diversificata si satioasa. Si ospatarii au fost ok, cel putin in prima parte a petrecerii, pentru ca mai incolo, o data cu aducerea carafelor de vin deveneau din ce in ce mai veseli, mai razareti si mai „dansatori”, se amestecau printre invitati si printre „Ladies” de parca si ei „fusera acolo”. Si apropo de ce a specificat si Delphinash, la un moment dat (cred ca de la atatea carafe de vin - nu stiu daca le aduceau pline la masa - sau de la palinca care facea inconjurul salii), cine isi lasa farfuria pe masa si pleca la dans nu mai gasea decat o fata de masa imaculata, nici tacamuri nici nimic. Eu as propune data viitoare sa ne legam tacamurile cu sfoara de incheieturile mainilor.

Cu siguranta ca l-am observat si eu pe „nenea desenatorul”; la inceput nu realizasem de ce un om umbla cu niste foi albe pe unde danseaza lumea, dar apoi mi-a picat iarasi fisa. Am stat eu un pic atent sa ma uit ce are de gand acest domn si ma un moment dat incepe sa deseneze; mi-am spus „-Ce tare, face portrete! Vreau si eu! ” Apoi cand am vazut ca de fapt desenase o caricatura, m-am gandit ca... cu siguranta trebuie sa-mi faca si mie una. Si ma duc cu emotii inspre el, nestiind cum sa abordez acest subiect si il intreb „-Ne onorati si pe noi cu un portret? ” Ne-am asezat la masa unde statea, frumos pe scaun si am incercat pe cat posibil sa nu radem, cel putin eu, exact atunci cand trebuie DOAR sa zambesc ma bufneste un ras de zile mari. In orice caz, am obtinut fiecare, eu si prietena, cate o caricatura, deci o alta amintire frumoasa care cu siguranta trebuie pusa in rama. Iar din ce am citit „pe la altii”, „nenea desenatorul” este prezent si in Cartea Recordurilor pentru cel mai rapid portretist, deci e ceva!

Din pacate nu am putut sa stau decat in jur de o ora dupa ce s-a adus tortul, care a fost foarte mare, foarte bun, cateva artificii (felicitari bucatarului daca, vreodata, va citi aceste randuri) si desigur textul de rigoare „AmFostAcolo”. As fi vrut sa particip mai mult la discutiile de pe forumuri, sa postez mai multe experiente (bineinteles, dupa ce le-am si trait), cu toate ca primul meu post a fost in august 2009 daca nu ma insel, iar legat de intalnirea din Poiana am fost la curent cu ce s-a mai scris inca de la prinele pagini.

In principiu petrecerea a fost una reusita, fara incidente din cate stiu eu, lumea s-a simtit foarte bine, s-a „socializat” la greu, trupa Ladies a intretinut un timp atmosfera iar apoi muzica populara a fost un timp la moda – deci un party de zile mari:)

Le multumesc pe aceasta cale tuturor organizatorilor, de asemenea si celor care au luat parte la eveniment si nu in ultimul rand, lui „Godfather” Cornel care a intrecut orice asteptare.

---

VIZUALIZĂRI: 2547 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI